Elementalii

De C I C

,,Universul ofera mereu porti ale descuierii creativitatii interioare pentru oameni si pentru natura. ,,Praful de stele” insa ne-a aratat ca nu doar frumusetea naturii e unul dintre punctele culminante ale acestui cuvant fara intelesuri, viata. Mai avem planete, galaxii si alte abisuri ale gandirii cosmice inca nedezvaluite, dar care merita o cinstita privire...

Elementalii traiesc pe o planeta din Sistemul Solar, acestia fiind manifestari fizice ale sentimentelor cunoscute. Sunt emotiile cu care ai putea sta de vorba la propriu, dar si la figurat. Au o planeta plina de resurse inca neexplorate suficient, un camp al legilor fizicii cu totul diferit fata de planeta Terra, si poseda asa-zisa ,,magie” ce vine din puterea, vointa lor interioara...

In Volumul I, Inceputul lui Forrium, veti parcurge povestea unui elemental pe nume Forrium, un baiat prins in mrejele unui razboi de zece ani ce zguduie planeta din temeliile vietii. Un razboi civil ce este condus de catre regele planetei, Negattivum, un alt elemental ce poarta un coif misterios, intunecat, ascunzand urmele trecutului sub o masca.

Acest volum reuseste sa dea viata si speranta unui cuvant ce nu a fost inteles de cele mai multe ori in existenta sa cumulativa, oferindu-i un start de la zero, o interpretare pura asupra acestei dezbateri complexe – sub o forma simpla – Elementalii.”

• Limbă: Română
• Editor: LETRAS
• Data lansării: 11 mai 2022
• ISBN: 9786060715573

Previzualizare carte

Copyright

Elementalii - Vol I. Începutul lui Forrium

COPYRIGHT 2021 C.I.C.

COPYRIGHT 2021 Editura LETRAS

Toate drepturile rezervate.

ISBN ePub 978-606-071-557-3

Publicat de Letras

https://letras.ro/

Distribuit de https://piatadecarte.net/

Contact editura: [e-mail]

[e-mail]

Această carte este protejată de legea dreptului de autor.

Din respect pentru autorul cărţii, folosiţi-o pentru uzul personal.

Puteţi reproduce extrase din această carte în limita a 300 de cuvinte, pe site-ul, blogul dvs., în reţelele sociale, folosind întotdeauna semnele citării, urmate de titlul cărţii ELEMENTALII - VOL I. ÎNCEPUTUL LUI FORRIUM, un link către această carte şi către Editura Letras.

Cuprins

Elementalii - Vol I. Începutul lui Forrium

Copyright

Prefață

Capitolul I

Capitolul II

Capitolul III

Capitolul IV

Capitolul V

Capitolul VI

Capitolul VII

Capitolul VIII

Capitolul IX

Capitolul X

Prefață

Pe mine, ca scriitor, mereu m-a fascinat universul plin de posibilități infinite sau finite (în cazul unei majorități semnificative de oameni). Am vrut să aduc o nuanță proaspătă unor ființe despre care niciodată nu s-a vorbit. Unora nici nu le trecea prin cap să creadă sau să își imagineze că există elementali și că aceștia trăiesc pe o planetă apropiată de Terra, invizibilă pentru Pământ și restul sistemului – vorbește copilul din mine. Aceasta este o dovadă a purei imaginații pe care mintea, emoțiile, care vor să fie nedescrise pentru noi de cele mai multe ori, și calitățile ne aduc, în cele din urmă, imposibilul ce devine posibil.

Câteva noțiuni introductive pentru acest cuvânt minunat, elemental. Un elemental este o manifestare fizică a tuturor sentimentelor cunoscute și necunoscute, ca și emoțiile pe care noi, oamenii, le-am trăit, le avem și le vom transmite, lucrat individual în fiecare dintre elementali, dar având câte o particularitate din toată rădăcina emoțiilor comune. Orice sentiment plăcut poate fi chiar un elemental, care este de o culoare caldă și care își trăiește acea emoție până când pleacă dintre cei vii.

Practic, un elemental poate fi, de exemplu, o forță fizică, de nepătruns, născută din sentimentul de bucurie, de tristețe și de furie, fiecare având și o asortare cromatică adecvată speciei lor (ex.: galben pal~bucuria).

Planeta unde locuiesc elementalii se numește Neonium, o planetă din Sistemul nostru solar, cu o gravitație asemănătoare Terrei, dar cu fauna, flora și diversitatea animalelor cu totul și cu totul nemaivăzute. Neonium este invizibilă în Sistemul solar, având o atmosferă prielnică vieții, dar cu cantități de azot în partea superioară a păturii de atmosferă și cu oxigen în interiorul sau mediile terestru și aerian normal al/ale planetei neobișnuit de mari, azotul venind ca o mantie invizibilă peste splendida planetă.

Resursele planetei sunt nemăsurabile în comparație cu posibilitățile altor planete vecine. Neonium este mai tânără la scoarța internă, mai maiestuoasă la joaca din genetica speciilor și încă în dezvoltare, având în centru elementalul, ființa cea mai desăvârșită din punct de vedere al acestui Sistem solar.

Totodată, un elemental se naște nu numai cu acel sentiment cu mici derivații ulterioare toată viața lui, elementalii ducând o viață prosperă de vreo 1000 de ani, ci dobândește și un tip de magie, forță reprezentată prin voința lui, puterea emoției sale în momentele de cumpănă și care se canalizează printr-un cerc magico-cromatic, singura poartă ce leagă magia cea pură și de neoprit de elementalul obișnuit, magia derulându-se printr-un cerc virtual, cu inscripții în vechea limbă a poporului regal, tot procedeul fiind invocat prin gestul infinit-mâini.

Dragonii, flora sălbatică unică și fenomenele naturale ce prind acel dram de viață, întâmplările istorice cutremurătoare sunt doar un mic amănunt în călătoriile pe care le vei parcurge, dragă cititorule, iar eu sunt onorat pentru a scrie o carte pentru cei realiști, care văd viitorul ca pe o relansare de la zero...

Volumul I are la bază începuturile lui Forrium, un elemental pentru care originile și familia au fost mereu un mister. Parcurge volumul acesta și vei afla povestea regelui Neoniumului, Negattivum, cel care a aranjat piesele de șah pentru el, a adus distrugere asupra poporului său, eradicând frumusețea și aducând moartea cea încă nelipsită, și vei descoperi un sfârșit cutezător, una dintre pietrele de temelie ale viitoarei saga.

„E un pilon de căpătâi al combinării creației și al emoțiilor mele, nu numai un început al unei povești."

~ C.I.C.

Capitolul I

Cum toate încep și nu le putem opri, așa începe și povestea și totodată călătoria noastră, doar că totul se petrece pe o planetă miraculoasă, ascunsă sub o pătură de nori albi și pufoși și azot în exterior, pe un teren ostil pământenilor, structura arabilă fiind prielnică doar unor specii de ființe necunoscute încă acestora. În acea zi de iarnă pe terminate, după semnul soarelui ce stătea să se culce, noaptea era singura poartă de evidențiere a mediului înconjurător, vegheată de o lună ca a Terrei, doar un pic mai mare și cu o tentă purpurie pe suprafața ei, însă supravegherea făcută de astru nu era suficientă în acea noapte...

Un oraș din nordul cel îndepărtat al Neoniumului era trezit în plină noapte de gărzile imperiale ale regelui planetei, o dominație fără un domino, acestea scotocind orice colț al orașului; parcă nu găseau ceva sau pe cineva și erau disperați în căutarea rezolvării misterului. Fiecare soldat imperial și gardian avea câte o uniformă plumbată de un negru amenințător și doar fața li se mai distingea prin frigul nemilos al anotimpului sălbatic. Iluminarea slabă de pe străzile pline de tristețe ale orășelului nu le făcea gărzilor munca mai sustenabilă. Două duzini dintre cei mai curajoși gardieni de vază ai armatei cercetau perimetrul fiecărei căsuțe, bloc sau parc pustiit de vânt. Misiunea pe care o aveau era un subiect de supraviețuire pentru ei; nu trebuiau să îl dezamăgească pe rege, altfel plăteau un preț de neînchipuit. Disperarea nu se mai putea citi pe chipurile lor palide. Știau că, dacă nu execută un ordin bine stabilit, cu informații nu doar generale, dar și precise, vor ajunge încarcerați pentru trădare față de rege sau vor ajunge executați prin ștreang sau eșafod.

Începuse să ningă cu fulgi plini de apă imaculată. Zăpada de un alb înnegrit de noapte se prelingea forțată de pe norii de un gri încețoșat. Fulgii se depuneau încet, dar sigur, în tot peisajul acoperit de pătura de ger a nopții. Respirația soldaților se vedea neîntreruptă și totodată neînsemnată prin universul minuscul al ploii de nea, dar numai aburi ce ieșeau din gura și din nasul lor însemnau că se grăbeau și erau în contratimp, începând să semene cu locomotive de cărbune ce nu se puteau opri din pufăit.

După o lungă perioadă de frig, epuizare, distrus pavilioane pentru scopul precizat, comandantul gărzilor, un elemental mai înalt și vânjos decât celelalte gărzi, cu un palton negru ce se acoperise imediat de fulgii indispensabili și cu două grade pe umărul drept din aur pur, le strigă soldaților, cu un aer plin de nervi, frecându-și mâinile precipitat pentru a se putea încălzi mai repede în gerul și creația nocturnului:

—Soldați, nu ne-a spus Negattivum să căutăm în orfelinate? Noi stăm și înghețăm contrar orgiei regelui! Negattivum îl vrea pe băiat, iar acesta este într-un loc sigur! După câteva secunde, cuvântul-cheie se ivi pe buzele generalului. Trebuie să găsim orfelinatul din acest orășel! Nu mai stăm să întrebăm cetățenii, să-i luăm la rând ca pe chei, oricum, ar fi în van. Nu ne-ar ajuta cu tăcerea lor cea de taină, ar dormi liniștiți! Acești cetățeni din orașul acesta rebel merită o lecție din plin câștigată pentru că l-au ascuns pe copil aici! Găsiți orfelinatul și urmați protocolul regal. Nu avem timp de irosit! Împăratul nu așteaptă după noi!

În timp ce gardienii, pe jumătate adormiți de văpaia liniștii și a ninsorii, se alarmară la vorbele superiorului lor și începură să caute, conform ordinului, prin oraș, mai înverșunați ca până acum, un orfelinat, altceva se desfășura în altă parte a regiunii. Totuși, cum orășelul cel gol de lume părea a fi doar o fațadă a unei relicve de beton și lemn, un grupuleț de trei elementali era preocupat să traverseze codrii ce izolau orășelul de civilizația normalizată.

Persoana pe care o căutau gărzile era în altă parte, la o distanță considerabilă. Lângă orășel, prin acea pădure deasă, plină de arbori înalți, purpurii și de un albastru elemental, cu zăpadă pe ei și la orice colț plin de întuneric primitiv, un grup se aventura cu un felinar pleoștit printre nălucile de lemn. Chiar în mijlocul unei porțiuni aflate la jumătatea codrului, trei elementali alergau gâfâind prin omătul cel gros de jumătate de metru. Burnița și crivățul erau oaspeții nopții, iar nimeni nu îi putea da afară din petrecerea nocturnă. Doi dintre elementali erau adulți, celălalt, un adolescent, un băiat. Unul dintre adulți grăi către celălalt din fața acestuia, oprindu-se din fuga fără început:

—Fulger, cât mai avem? Trebuia să ajungem la locul de întâlnire stabilit acum câteva minute. Avem o misiune de făcut: de a-l aduce pe băiat în siguranță la Arvium! E prea frig în nord chiar și pentru un elemental de pământ ca mine! Eu iubesc soarele și căldura ce paralizează timpul, făcând loc relaxării! Nu aș mai dori încă o zi de iarnă, nici dacă m-ai plăti pentru ea!

Cel care pusese întrebarea era Sol, un elemental din terenul mereu afânat și luminat de astrul zilei, un elemental cu un