Ipromet: Intamplare sau Destin

De Claudiu Georgescu

Pe langa caracterul autobiografic al acestei carti, autorul aduce un omagiu pentru IPROMET, institutul care i-a influentat cursul vietii. Daca in 2017, cand a suferit un accident cerebral vascular major ar fi decedat, n-ar mai fi avut loc intalnirea pe Facebook cu fosta colega de institut, Nina Despina Schlobohm si n-ar mai fi existat trilogia cu cele trei carti: Jurnal de Revolutionar, Si ne iarta noua greselile si aceasta carte, IPROMET Intamplare sau destin. Nu-i asa ca exista, totusi destin ?

• Limbă: Română
• Editor: Claudiu Georgescu
• Data lansării: 23 mar. 2023
• ISBN: 9786060719946

Previzualizare carte

Ipromet

Întâmplare sau Destin

logotip1

Copyright

Ipromet: Întâmplare sau Destin

COPYRIGHT 2023 CLAUDIU GEORGESCU

COPYRIGHT 2023 Editura LETRAS

Toate drepturile rezervate.

ISBN ePub 978-606-071-994-6

Publicat de Letras

https://letras.ro/

Distribuit de https://piatadecarte.net/

Contact editura: [e-mail]

[e-mail]

Această carte este protejată de legea dreptului de autor.

Din respect pentru autorul cărţii, folosiţi-o pentru uzul personal.

Puteţi reproduce extrase din această carte în limita a 300 de cuvinte, pe site-ul, blogul dvs., în reţelele sociale, folosind întotdeauna semnele citării, urmate de titlul cărţii IPROMET: ÎNTÂMPLARE SAU DESTIN, un link către această carte şi către Editura Letras.

Cuprins

Ipromet: Întâmplare sau Destin

Copyright

Prolog

Întâmplare sau destin

Adaptarea

Pasajul Victoria

Voiaje

Casă nouă

Meleaguri noi

Încercări

Primeniri

Orizonturi noi

Epilog

Despre autor

Cărţi de același autor

PROLOG

Octombrie 2022 – Citesc un mesaj pe FB de la Nina Despina Schlobohm, o fostă colegă de la IPROMET, cu care fac schimb de mesaje din 2019, după ce am găsit-o întâmplător când navigam pe FB, stabilită în California USA, din 1991:

Adresându-mă autorului (eu, Claudiu Georgescu) cărții din imagine, (este vorba de „Și ne iartă nouă greșelile!" editată în 2021) pe care o recomand cu căldură !!!

Dragul meu Claudiu Georgescu, fost coleg de IPROMET (E1). Abia acum am reușit să citesc a doua carte a ta;

O cumpărase, în țară, nora mea Eliana Alexandrescu și mi-a adus-o nepoata mea Ariana Alexandrescu, când m-a vizitat de curând (aici în USA).

Cartea am citit-o pe nerăsuflate. Felicitări !!!

E bine scrisă, în stilul tău clar, corect, eficient, supercondensat, ai prins atât de bine perioada tulbure de după 1989 !!!

Zbuciumul și încercările prin care ai trecut încercând să te adaptezi la noile condiții, încrederea și speranța că totul se rezolvă și trebuie să fie bine.

Ești o persoană absolut deosebită. Aș vrea să îți transmit tot respectul meu !

Nu cred că vreun alt coleg IPROMET-ist lasă în urmă ceva mai mult. Și ca formă, cartea e perfect structurată, are continuitate, trecerea de la un subiect la altul curge de la sine și asta captivează cititorul.

Mulțumesc mult, mi-ai făcut o nespusă bucurie menționându-mă la sfârșit. Ar fi trebuit să fac ceva mai mult.

De asemenea, mulțumesc mult pentru faptul că ai explicat atât de bine „Golaniada" despre care recunosc acum, că aveam cunoștințe superficiale, deși colegul tehnolog, Paul Spânu (T7,) încerca să mă țină la curent, oarecum neconvingător.

Ai o familie reușită. Ai trăit frumos și cinstit.

Îți doresc din suflet să fi sănătos mulți ani înainte.

Sper să ajung anul viitor în țară la reîntâlnirea cu colegii de liceu (promoția 1966) să facem petrecere mare, că împlinim 75 de ani !

În drum spre Moldova (eu sunt dintr-un sat de lângă Fălticeni – Suceava) trec întotdeauna și prin Buzău.

O să mă gândesc la tine.

Încă ceva… și eu rezolv Sudoku, pentru relaxare (de când au apărut, diferite variante), iar din țară aduc întotdeauna reviste Rebus, obicei de pe vremea când lucram la IPROMET și dezlegam careurile în sertar, la fel ca Mihai Nicolae (RIP) și mai târziu la E3 Sandu Stegărescu și Paraschivescu.

Mi-e tare dor de toți cei de atunci, tineri, naivi și încrezători în același timp, pe care viața ne-a risipit pe tot globul. Dar bine că suntem și gândim.

Închei dorindu-ți sănătate și mulți ani fericiți, lângă cei dragi ție.

I-am răspuns că apreciez mult și îi mulțumesc pentru comentariile elogioase la adresa mea, apoi i-am povestit cum, după terminarea liceului teoretic (a 8-a și a 9-a la Spiru Haret, a 10-a la liceul nr. 33 și a 11-a la Tudor Vladimirescu) în 1967, apoi am dat la arte plastice (eșec), la construcții (eșec voit) în toamnă, pentru ca într-un final să-mi satisfac stagiul militar, de un an și patru luni.

Mi-am continuat mesajul și i-am spus că mai am multe subiecte pentru a scrie și alte cărți, dar (din păcate) m-am apucat prea târziu de scris !

Oricum, i-am mulțumit pentru imboldurile date (ea mi-a făcut traducerea, în engleză, a primei cărți „Jurnal de revoluționar, însă ajutorul substanțial mi-a fost dat de Cristi (fiul meu), care a lucrat ca un profesionist la pregătirea pentru editare, la ambele cărți: „Jurnal de revoluționar și „Și ne iartă nouă greșelile !".

Am observat, în decursul timpului, că întrunirile aniversare, după 10-20 sau 25 de ani, cele mai apreciate și frecventate erau pentru terminarea liceului. Amintirile din liceu sunt situate între adolescență și tinerețe, trezeau cele mai ample și frumoase sentimente.

Nina a revenit cu următorul mesaj:

Claudiu, scrie cum și cât simți nevoia să scrii, ca o relaxare. Scrii bine cartea asta, e autobiografică, dar și o excelentă cronică a vremurilor trăite. Are valoare dublă, pentru familia ta și pentru colegii de generație.

Pentru mine (pentru că nu te-am văzut de atunci) ai rămas colegul cumva rebel, cu motocicletă, cel mai bun proiectant din colectivul doamnei Bardan, care te lăuda mereu. Mulți colegi nu mai sunt (RIP), dar trăiesc prin amintirile noastre.

Cred că ar fi interesant să scrii un „Jurnal de IPROMET" cu