Tărâmul renegaților: O nouă generație: Tărâmul Renegaților, #1

De Alexa R.

Povestea mea începe cu Eva, o fată de 15 ani, ce duce o viață normală. În seara în care împlinește 16 ani aceasta află, într-un mod tragic, că este specială. Cu ajutorul lui Caty, prietena ei cea mai bună și, totodată, îngerul ei păzitor, se integrează în Frăția Renegaților, o grupare compusă din descendenții membrilor revoluției din Consiliul Umbrelor. Acolo își întâlnește sufletul pereche, pe Caleb, liderul Frăției. Nu se bucură prea mult de prezența acestuia în viața ei, căci la scurt timp el se sacrifică pentru binele Frăției, oferindu-și sufletul la schimb demonilor pentru singurul obiect ce le poate proteja semenii. 
Pe umerii Evei rămâne povara de a reda libertatea semenilor lor, eșuând lamentabil. Majoritatea membrilor grupării mor, nedându-le celorlalți altă opțiune, decât să petreacă o eternitate într-o clădire. 
Toată această situație nu durează mult, căci o femeie misterioasă îl salvează pe Caleb din infern și îl readuce lângă sufletul lui pereche. Cei doi formează, din nou, un întreg, și sunt mai puternici ca niciodată. 
Părinții Evei o ajută să își îndeplinească profeția, sacrificându-se pentru crearea unui nou tărâm, unde membrii Frăției pot trăi liberi și liniștiți. Tărâmul magic se bazează pe credințele oamenilor în supranatural, prin urmare locuitorii trebuie să mențină această credință vie, răspândind cât mai multe mituri și legende. 
Povestea se încheie cu cei doi, Eva și Caleb, mândri de realizarea lor măreață, însă fericirea lor nu avea să dureze o veșnicie, căci acesta este doar finalul primului volum.

• Limbă: Română
• Editor: Alexa R.
• Data lansării: 25 mai 2021
• ISBN: 9798201315436

Previzualizare carte

Tărâmul renegaților: O nouă generație

Tărâmul Renegaților, Volume 1

Alexa R.

Published by Alexa R., 2021.

This is a work of fiction. Similarities to real people, places, or events are entirely coincidental.

TĂRÂMUL RENEGAȚILOR: O NOUĂ GENERAȚIE

First edition. May 25, 2021.

Copyright © 2021 Alexa R..

ISBN: 979-8201315436

Written by Alexa R..

Cuprins

Title Page

Copyright Page

Tărâmul Renegaților | O nouă generație

Sign up for Alexa R.'s Mailing List

Tărâmul Renegaților

O nouă generație

Eram o fată normală , o adolescentă de 15 ani. Locuiam împreună cu părinții mei într-un orășel mic, la aproximativ 70 de km de capitala României. Aveam mulți prieteni și rezultate foarte bune la școală. Nici prin gând nu îmi trecea că viața mea se va schimba complet în ziua în care voi împlini 16 ani.

Anul 2016. Era o zi călduroasă de iunie, iar eu stăteam în casă și îmi plănuiam petrecerea din acea seară, însă părinții mei nu știau despre planurile mele. Ei erau oameni foarte buni, înțelegători, iar eu credeam că nu vor fi împotriva petrecerii. Însă, când a venit seara și i-am întrebat dacă pot pleca să mă văd cu prietenii, am fost surprinsă să aud că nu îmi dau voie. Mama se uita tot timpul la știri, unde vedea tot felul de cazuri despre violuri, răpiri și îi era teamă ca nu cumva să pățesc și eu așa ceva. Ea spunea că acum am crescut și sunt o țintă sigură pentru oamenii cărora le face plăcere să facă rău fetelor tinere. Eu eram mai sceptică și nu credeam în tot ceea ce se arată la televizor, nu credeam că fix mie mi se pot întâmpla aceste lucruri. Așa că am încercat să o conving că vor fi mai mulți prieteni acolo, că nu voi fi singură. De aici a pornit o ceartă mare, ea menținându-și argumentele, eu spunându-i că e o prostie și că vreau să îmi serbez ziua de naștere alături de prietenii mei. Văzând că nu o pot convinge m-am dus în camera mea nervoasă, am încuiat ușa și mă gândeam la un plan de a ieși, totuși, din casă. În mintea mea aveam planul perfect: vroiam să ies pe fereastră sperând că mă vor lăsa în pace în seara aceea după ce m-au văzut nervoasă. De partea cealaltă a ușii l-am auzit pe tatăl meu spunându-i mamei că poate nu ar fi o idee așa de rea să îmi dea voie să ies afară. Pentru o secundă am crezut că, totuși, nu va fi nevoie să mă ascund, dar apoi am auzit-o pe mama cum se menținea fermă pe poziție, nefiind de acord cu asta nici în ruptul capului. Trebuia să îmi continui planul, era clar că nu voi ieși cu acordul lor și m-am gândit că vor fi prea ocupați să se certe pentru a mă verifica. Și dacă își vor da seama după ce ies, îmi voi primi pedeapsa după ce mă voi întoarce, dar poate când va vedea că sunt bine va termina cu toate prostiile astea. M-am pregătit să ies, eram cu un picior pe fereastră când am auzit pe cineva că descuie ușa. Am ezitat un moment, gândindu-mă cine poate avea cheia, iar apoi am realizat că în urmă cu o săptămână îi lăsasem cheia de rezervă mamei mele pentru că vroia să zugrăvească și să facă curățenie generală cât timp eu eram la școală. În momentul următor l-am văzut pe tata în fața ușii mirat de faptul că vroiam să ies pe fereastră. În toți acești ani nu m-a atins nici măcar cu o palmă. Ce-i drept, eram genul de copil ascultător, care nu ieșea din cuvântul părinților. Dar în acel moment simțeam că avea să urmeze ceva mult mai rău decât o palmă și așa a și fost. Eu, de frică am intrat înapoi în casă și mi-am cerut scuze pentru ceea ce urma să fac, dar aparent, nu era de ajuns. În mintea lui făcusem ceva foarte grav și credea că e momentul să mă pună puțin la punct, ca să mă facă să nu mă mai gândesc la așa ceva vreodată. Așa că și-a scos cureaua de la pantaloni și a început să mă lovească. El era un om mare, solid, avea forță, iar în acel moment și nervi, iar din această cauză îmi făcuse deja urme pe corp, cu doar câteva lovituri. Mama a auzit țipetele mele și a venit imediat să vadă ce se întâmplă. Văzându-l cum mă lovește cu o așa brutalitate, a început să țipe la el să mă lase în pace. El, devenind din ce în ce mai nervos, ochii i s-au înnegrit complet și s-a întors către ea, doborând-o cu un pumn și nu s-a oprit până când a lăsat-o fără suflare, reproșându-i că e vina ei, că nu m-a crescut cum trebuie. Mama, fiind o femeie mai mică și firavă, a cedat imediat în fața valului de pumni ce s-a năpustit asupra ei și nu a putut riposta. Aceea a fost clipa în care am luat-o razna, în care nu mai vedeam nimic în fața ochilor, nu îmi mai simțeam corpul de nervi, nu mai simțeam nici măcar vânătăile pe care mi le făcuse tata pe corp. Simțeam o nevoie de a mă răzbuna de nedescris, dar cel mai mult vroiam să o răzbun pe mama, care era ca o icoană pentru mine. Nu știu ce s-a întâmplat apoi, nu îmi mai aduceam aminte nimic, dar când m-am trezit la realitate eram plină de sânge, tatăl meu era întins pe jos lângă mama, iar de undeva din depărtare se auzeau sirenele mașinilor de poliție, semn că vecinii auziseră țipetele din casa noastră. Până au venit am avut timp să îmi schimb repede hainele, m-am spălat pe mâini și pe față și am ieșit în curtea casei. Hainele le băgasem în mașina de spălat, gândindu-mă că nu mă vor suspecta pe mine prima dată și că nu vor căuta acolo.

Când au sosit polițiștii le-am spus că am văzut un hoț dând târcoale casei, mi-am anunțat părinții iar aceștia mi-au spus să mă ascund. După ce am scris o declarație în legătură cu asta i-am lăsat să își facă treaba iar eu m-am dus în spatele casei unde era mai multă liniște și încercam să îmi aduc aminte ceea ce tocmai făcusem.

Plimbându-mă prin grădina casei am observat trandafirii roșii plantați cu drag de mama mea și m-a apucat nostalgia. Îmi aduceam aminte de ziua în care cumpărase primele semințe, cât de fericită era. Ea iubea enorm de mult florile, iar eu iubeam să o văd zâmbind așa că atunci când își planta florile, îmi luam o pătură, o întindeam lângă ea și mă jucam cu păpușile. O divinizam pe mama, iar când îmi aminteam cum a ucis-o acel monstru, nu simțeam niciun pic de vină pentru ceea ce făcusem. Într-un fel mă simțeam vinovată pentru că toate au pornit din cauza mea, dar m-am consolat cu faptul că nu știam că el va reacționa așa. Niciodată nu a fost violent nici cu mine, nici cu mama!

M-am întors înapoi în casă și am observat că dispăruse corpurile celor doi, acestea fiind luate de criminaliști. Fără să vreau, am auzit o discuție între doi polițiști:

- Ce fel de crimă mai e și asta? Bărbatul are urme de zgârieturi iar moartea pare că i-a fost provocată de acestea! spuse unul dintre ei.

- Nu știu, poate că au trecut vârcolacii pe aici! spuse celălalt în spirit de glumă.

- Trebuie să încetezi să te mai uiți la filme cu vârcolaci. Ce crezi, ar trebui să o luăm pe fiica lor la secție, să o audiem?

- Doar nu crezi că ea a făcut-o, nu? Dacă nu e suspectă eu spun să o lăsăm să se liniștească în seara asta și o chemăm mâine dimineață. E târziu și tocmai și-a pierdut părinții! Cred că este un mare șoc pentru ea.

Urme de zgârieturi? Numai la asta mă gândeam. Ce înseamnă asta? Nu cred că îl puteam ucide cu unghiile mele mici, tăiate din carne. Toată lumea plecase. Polițiștii mi-au spus că pot face curățenie în casă deoarece au strâns toate probele necesare. Am rămas singură în fața ușii uitându-mă la tot sângele din casă dar nu aveam dispoziția necesară pentru a curăța, așa că mi-am sunat cea mai bună prietenă, pe Caty. Nu credeam că mă va ajuta să curăț, dar măcar aveam pe cineva lângă mine, nu mă mai simțeam așa de singură. Pe Caty o cunoșteam din școala generală, de când mă apărase de o fată răutăcioasă ce se lua de mine mereu. Ea era o fată înaltă, blondă, cu ochii verzi și buzele mari, cărnoase și avea o siluetă suplă dată de la mama natură. Niciodată nu ținuse cură de slăbire. Toți băieții o plăceau iar ea știa acest lucru și profita din plin de asta. De fiecare dată când ne întâlneam îmi povestea despre viața ei amoroasă iar eu eram o bună ascultătoare, chiar dacă nu știam absolut nimic despre acest subiect. Eu eram genul de fată care se concentra mai mult pe școală, tocmai de aceea nu m-am gândit niciodată să îmi fac un iubit, consideram că este o pierdere de vreme. Știam că întotdeauna mă pot baza pe Caty, că este de încredere.

În seara aceea aveam nevoie de ea mai mult ca oricând. Așa că am sunat-o și am rugat-o să vină cât de repede poate, la mine acasă. Nu stătea departe de mine, prin urmare în maxim zece minute era la mine. Nu părea foarte speriată de tot sângele din casă.

- Vrei să te ajut să cureți tot sângele ăsta sau ne vom holba toată noaptea? spuse ea în spirit de glumă, pentru a mai destinde atmosfera.

- Tu cum de nu ești șocată de ceea ce vezi? am întrebat-o eu, vizibil surprinsă de calmul ei.

- Am văzut multe filme horror, sunt obișnuită cu asta. În plus, visul meu este să devin criminalist, îți amintești? Nu ar trebui să mă sperie puțin sânge. Hai să rezolvăm ce avem de rezolvat aici și apoi mergem la mine acasă și ne relaxăm puțin. Nici nu mă gândesc să te las aici în seara asta!

- Mai întâi trebuie să îți spun ceva. Știu că ești de încredere și nu vei spune nimănui și dacă nu vorbesc cu cineva simt că o să îmi explodeze capul. Eu am fost, eu i-am ucis! De fapt, tata a omorât-o pe mama iar eu mi-am ieșit din minți și l-am omorât pe el, nu știu cum. Nu îmi amintesc nimic din ce s-a întâmplat în acel moment, știu doar că m-am trezit plină de sânge iar ei erau amândoi morți pe podea.

Am observat cum Caty a început să se panicheze, dar încerca din răsputeri să ascundă asta ca să nu mă tulbure și pe mine mai mult decât eram deja.

- E în regulă, vedem cum o rezolvăm și pe asta, stai liniștită.

După vreo douăzeci de minute, Caty a primit un telefon și a mers afară să răspundă. În liniștea nopții o puteam auzi ce vorbește și am rămas șocată de ceea ce am auzit.

- Eva și-a ucis părinții! Ți-am spus eu că nu există o cale ușoară de a afla despre asta decât dacă îi spunem noi!

După o pauză scurtă, ascultând răspunsul celuilalt, a continuat:

- Îi voi spune eu în seara asta. Da, voi avea grijă, nu mă poate răni și pe mine, ai uitat? Mâine dimineață vom fi la Frăție.

Rămăsesem mută de uimire și eram nerăbdătoare să aflu mai multe, cu toate că știam că îmi va spune ea în seara aceea tot, trebuia doar să am răbdare. După ce a închis telefonul, s-a întors înapoi în casă:

- Îmi cer scuze, părinții mei sunt foarte îngrijorați când rămân singură acasă.

- Așa să fie oare? Îmi cer scuze că sunt sarcastică și mă comport ca un copil mic și răsfățat, dar am auzit conversația și sunt nerăbdătoare să aflu ce ai de spus. Cine sunt eu? Ce sunt? Ce se întâmpla cu mine?

- Dacă ai auzit atunci știi că îți voi explica tot în seara asta, dar mai întâi am nevoie să te liniștești, bine? Când vom ajunge la mine acasă îți promit că vom vorbi despre toate aceste lucruri.

Într-un final am terminat curățenia, ce ne-a luat cam două ore. Am încuiat ușa și am pornit înspre casa prietenei mele. O vedeam agitată, evita să avem acea discuție, dar știa că nu mai e cale de întoarcere. Am ajuns acasă la ea destul de repede, eu mergeam cu pași repezi ca să ajung cât mai repede. Mi-a spus că își face o cafea