Prevenirea cancerului. 10 reguli obligatorii pentru sănătate și viață lungă

De Richard Béliveau și Denis Gingras

Majoritatea deceselor cauzate de cancer ar putea fi evitate

„Marele călău“ al secolului XXI, cancerul este în mod greșit perceput ca o calamitate ce lovește la întâmplare, o nenorocire împotriva căreia suntem neputincioși. Cartea arată că există o legătură între tabagism, surplusul de greutate, sedentarism, alimentație, expunerea la razele ultraviolete, lipsa de somn și cancer, precum și că majoritatea deceselor cauzate de această boală ar putea fi evitate prin modificări simple ale stilului de viață. Cele 10 reguli pentru reducerea riscurilor, izvorâte din analiza mai multor decenii de cercetări științifice, reprezintă o armă puternică împotriva cancerului și le oferă pentru prima dată celor care au supraviețuit bolii un instrument concret de prevenire a recidivelor, în scopul creșterii speranței de viață.

• excesul de zahăr și grăsimi din produsele alimentare industriale ar putea induce o dependență similară celei asociate consumului de droguri

• două ore și jumătate de activitate fizică de intensitate moderată, săptămânal, reduc riscul de mortalitate al bolnavilor de cancer

• cei care consumă trei porții de legume crucifere pe săptămână prezintă un risc de recidivă redus la jumătate

• Limbă: Română
• Editor: Grup Editorial Litera
• Data lansării: 28 dec. 2015
• ISBN: 9786063302947

Previzualizare carte

CUVÂNT ÎNAINTE

Devenit principala cauză a mortalității în majoritatea țărilor dezvoltate, cancerul reprezintă una dintre cele mai mari încercări cu care ne vom confrunta, mai devreme sau mai târziu, în viață. Cancerul nu ne afectează doar propria existență, ci se răsfrânge și asupra persoanelor care ne sunt dragi, privându-ne de momente prețioase petrecute în sânul familiei, cu prieteni sau colegi care ocupau un loc important în viața noastră și ale căror amintiri fericite nu vor putea nicicând să șteargă definitiv tristețea lăsată de plecarea lor prematură. Cancerul este cu adevărat „marele călău" al secolului XXI, o boală misterioasă și înfricoșătoare, al cărui potențial devastator ne subminează energia și ne lasă de cele mai multe ori fără vlagă, resemnați în fața a ceea ce a devenit o concluzie brutală, dar aproape inevitabilă a vieții.

Totuși, acest sentiment de neputință nu se justifică; datorită uneia dintre cele mai importante descoperiri în domeniul cercetării medicale din ultimii ani, știm acum că majoritatea formelor de cancer nu se explică printr-un joc nefavorabil al sorții sau ca o consecință inevitabilă a procesului de îmbătrânire, ci constituie mai degrabă rezultatul influenței imense pe care o exercită stilul nostru de viață asupra riscului de a fi afectat de această boală. În ultimul deceniu, o avalanșă de studii fundamentale referitoare la populație au demonstrat mai presus de orice îndoială că incidența mare a mai multor tipuri de cancer care fac ravagii în țările industrializate este strâns legată de modul de viață occidental modern. Apariția și evoluția celulelor canceroase sunt o consecință directă a efectelor majore ale fumatului, obezității, sedentarismului și alimentației. Descoperirea unei dependențe flagrante a cancerului față de modul de viață reprezintă un pas important în lupta împotriva acestei boli, deoarece asta înseamnă că aproape trei sferturi dintre cazurile de cancer care afectează în prezent populația ar putea fi prevenite pur și simplu prin schimbarea obiceiurilor de zi cu zi. Un impact pozitiv pe care, probabil, nici un tratament nu l-ar putea egala vreodată, având în vedere complexitatea cancerului clinic depistat.

În ciuda potențialului său enorm, prevenirea cancerului rămâne în continuare cel mai neglijat aspect atunci când vorbim despre eforturile care s-au făcut în vederea înțelegerii și tratării acestei boli. Societatea în care trăim, axată pe consum, pe confort și pe obținerea de avantaje pe termen scurt, este în multe privințe incompatibilă cu o abordare preventivă, putând chiar favoriza acele obiceiuri de viață care sunt în absolută contradicție cu menținerea unei bune stări de sănătate. Așadar, în cele mai multe cazuri, prevenirea este o problemă individuală, fiind decizia individuală a unei persoane cunoașterea cauzelor responsabile de producerea cancerului și schimbarea corespunzătoare a obiceiurilor de zi cu zi, pentru a reduce riscul de a se îmbolnăvi.

Scopul acestei cărți este de a le oferi instrumentele necesare celor care doresc să-și ia soarta în mâini. Datorită activității extraordinare a agențiilor de sănătate publică, cum ar fi Fondul Internațional de Cercetare a Cancerului (World Cancer Research Fund) sau Societatea Americană de Cancer (American Cancer Society), astăzi putem regrupa toate cunoștințele disponibile legate de prevenirea cancerului sub forma a zece recomandări majore referitoare la fumat, greutatea corporală, exercițiile fizice, alimentație și expunerea la soare. Aceste recomandări, izvorâte din analizarea riguroasă a mai multor decenii de cercetări în privința cancerului, constituie cea mai bună armă de care dispunem în vederea reducerii drastice a răspândirii cancerului în societatea noastră și oferă pentru prima oară celor care au supraviețuit bolii un instrument concret de prevenire a recidivelor, cu scopul creșterii speranței lor de viață.

Cancerul este un dușman de temut, și doar prin folosirea tuturor resurselor disponibile, atât preventive, cât și curative, vom putea face cu adevărat progrese în lupta împotriva acestei boli și vom reuși să reducem suferința și disperarea pe care această boală le seamănă în drumul ei.

CAPITOLUL 1

Mai bine să previi decât să vindeci

Să nu-ți pui nădejdea decât în tine însuți.

VIRGILIU (70–19 î.Hr.)

În tragediile antice grecești, personajele se confruntă cu o serie de evenimente îngrozitoare în fața cărora se dovedesc neputincioase, ca și cum povestea vieții lor ar fi fost scrisă dinainte, fiindu-le cu neputință să scape de soarta care le copleșește. După mai bine de două milenii și jumătate, acest concept al destinului implacabil încă ne influențează felul în care ne raportăm la boală. Bolile de inimă, diabetul și, în continuare, cancerul reprezintă, doar ele, două treimi din numărul de decese înregistrate în țările industrializate, fiind adesea privite ca un nefericit joc al întâmplării sau ca o consecință a unor factori ce nu depind de voința și de puterea noastră. Această viziune fatalistă asupra bolii este chiar accentuată, în epoca modernă, ca urmare a evoluțiilor recente ale genomicii, știința care studiază materialul genetic uman. Aproape în fiecare zi sunt descoperite noi gene care predispun la anumite boli, ceea ce poate crea impresia că încă de la naștere suntem programați să ne confruntăm cu probleme de sănătate, odată ajunși la vârsta maturității. Iar din acel moment, a fi sănătos devine o chestiune de noroc, care le este rezervat doar câștigătorilor „loteriei genetice", în vreme ce o persoană bolnavă este întotdeauna victima ghinionului.

A-ți pune întreaga existență sub semnul hazardului sau al unei predeterminări genetice nu este numai un lucru demoralizant, dar poate fi și inexact. Cu foarte puține excepții – tipurile de cancer pediatric sau unele boli genetice grave, de exemplu –, nici un aspect al vieții umane, fie că vorbim despre predispozițiile, gusturile sau aptitudinile noastre, nu este complet înnăscut. Progresele extraordinare realizate de cercetare în ultimii ani demonstrează mai presus de orice îndoială că te poți naște cu o genă care să predispună la obezitate sau la apariția unei forme de cancer, însă aceste gene constituie doar unul dintre elementele implicate în apariția acestor boli. Este așadar vorba de o predispoziție cât se poate de reală, dar supusă totuși puternicelor influențe ale unor factori externi numeroși. O ilustrare frapantă a acestui fenomen este oncogena BCR-ABL, cunoscută ca fiind principala cauză a leucemiei mieloide cronice. Deși acest tip de leucemie este o boală rară, care afectează doar o mică parte a populației, gena respectivă poate fi totuși detectată la o treime dintre adulții sănătoși, fără ca majoritatea acestor persoane să fie vreodată afectate de boală. Prin urmare, cursul vieții nu este trasat dinainte, nici când ne referim la momentele de bucurie și nici când trecem prin perioade dificile; cea mai mare importanță o are stilul de viață pe care alegem să-l ducem și care, influențând interacțiunea genelor noastre cu mediul extern, constituie principalul responsabil pentru riscul de apariție a unei boli cronice grave.

Cancerul, inamicul public numărul unu

Cancerul este, probabil, cel mai bun exemplu de boală a cărei origine este adeseori atribuită unor factori externi ce scapă controlului nostru, dar care, în majoritatea cazurilor, reprezintă o consecință a stilului nostru de viață. În general, adoptăm o atitudine fatalistă față de cancer, reacție explicabilă, în mare parte, prin povara grea pe care o aduce în existența noastră. În Canada, de exemplu, la fel ca în multe alte societăți industrializate, cancerul a detronat bolile de inimă în ceea ce privește mortalitatea, fiind, în prezent, responsabil pentru aproximativ o treime dintre decesele anuale. Acestea au drept cauză, în principal, ravagiile provocate de cancerul pulmonar provocat de tabagism, precum și de cancerele de colon, de sân, de prostată și de cel al globulelor albe (limfoame) (Figura 1).

Figura 1

Nivelul ridicat al mortalității asociate cancerului este o consecință a dificultății de tratare eficientă a acestei boli, mai ales când este diagnosticată într-un stadiu avansat. Căci, ajuns în acest stadiu, cancerul este format din celule complet degenerate, care și-au transformat metabolismul în mod radical pentru a se înmulți neîncetat, în vreme ce cromozomii sunt dați peste cap de anarhia generală creată, fiind copleșiți atât numeric, cât și din punct de vedere structural (Figura 2). Aceste celule prezintă în același timp modificări genetice majore, având zeci și uneori chiar peste o sută de gene diferite modificate, ceea ce le face foarte greu de neutralizat. Recentele progrese realizate în tratarea cancerului au permis reducerea ușoară a mortalității asociate cu această boală, însă combaterea celulelor cu un asemenea grad degenerativ rămâne o sarcină extrem de dificilă și cu rezultate încă incerte. Deși trebuie să se investească în continuare în cercetare, pentru identificarea de noi agenți terapeutici, trebuie să fim totuși realiști și să recunoaștem că această abordare în vindecarea cancerului are limitele ei și că, de una singură, nu va reuși, probabil, niciodată să reducă în mod semnificativ mortalitatea asociată cu această boală. Ca și în cazul bolilor infecțioase sau cardiace, doar prin prevenire vom reuși să facem adevărate progrese în lupta împotriva cancerului.

Pasageri clandestini

Adoptarea unei atitudini de prevenire față de cancer este cu atât mai importantă cu cât ființa umană constituie una dintre speciile cele mai expuse riscului de a dezvolta această boală. De exemplu, dacă numai aproximativ 2% dintre maimuțele mari sunt atinse de cancer, o treime din populația lumii va fi afectată de o formă de cancer, iar acest procent este chiar mai mare în unele țări industrializate, cum ar fi Canada, unde sunt afectați 46% dintre bărbați și 41% dintre femei.

Figura 2

Această predispoziție înnăscută la cancer se explică parțial prin numărul amețitor de diviziuni celulare necesare pentru a forma un corp alcătuit din 100 000 de miliarde (1014) de celule pornind de la un singur ovul fecundat. La fiecare dintre aceste diviziuni, celulele trebuie să copieze integral cele 3 miliarde de caractere conținute în ADN-ul lor, o muncă de Sisif care, în mod inevitabil, duce la erori, la mutații ce se produc spontan în anumite gene esențiale pentru echilibrul general al acestor celule. În fiecare zi, corpul uman produce un milion de celule care au suferit mutații, potențial canceroase. Prin urmare, deși cancerul se declară, în general, la vârsta adultă, cele mai multe dintre aceste mutații se produc în corpul nostru încă din primii ani de viață, din momentul dezvoltării embrionare și până la maturitate (Figura 3). Chiar și gemenii așa-zis identici, care au exact aceleași gene, acumulează mutații încă din perioada de creștere embrionară, astfel încât la maturitate ajung să fie, în mai multe privințe, deosebiți din punct de vedere genetic.

Figura 3

Din cauza acestor mutații, chiar și persoanele sănătoase posedă în organism un mare număr de celule anormale care, în anumite cazuri, ajung să evolueze în tumori microscopice (Figura 4). De exemplu, 50% dintre femeile în jur de patruzeci de ani prezintă leziuni precanceroase la sân, care la 39% dintre ele au atins chiar stadiul de carcinom, o proporție mult mai mare decât incidența acestei forme de cancer în rândul populației (15%). La fel și în cazul cancerului pancreatic: 74% dintre oameni prezintă anomalii precanceroase în acest țesut, în timp ce acest cancer de temut afectează doar 1,4% din populație. Frecvența extrem de mare a leziunilor microscopice nedetectabile – deseori superioară incidenței tipului respectiv de cancer în rândul populației – indică faptul că toți suntem purtători de tumori, însă acestea îmbracă, în majoritatea cazurilor, o formă ascunsă, invizibilă, fiind asemenea unor pasageri clandestini care ne pot însoți de-a lungul vieții, fără a se manifesta în vreun fel. Cu alte cuvinte, din punct de vedere biologic suntem predispuși la cancer, dar mai important este faptul că suntem predispuși și la împiedicarea apariției acestor forme de cancer.

Figura 4

Sămânță rea, teren fertil

Din ce motiv numeroasele leziuni precanceroase care se formează spontan în organismul nostru rămân în stare latentă la o persoană, pe când la o alta ajung să evolueze într-o formă de cancer? Factori ce scapă controlului nostru, cum ar fi îmbătrânirea și ereditatea, sunt deseori considerați principalii agenți care măresc riscul de a face cancer, dar, în realitate, influența lor este mult mai slabă decât s-ar putea crede. (Vezi pp. 20–21.)

S-a constatat că în special tulburările majore ale stilului nostru de viață – unul dintre efectele industrializării – creează leziunilor precanceroase un teren propice pentru a evolua în cancer. De exemplu, se știe că metabolismul nostru este adaptat la un regim alimentar alcătuit în principal din vegetale, sărac în calorii, dar bogat în fibre și compuși antioxidanți și antiinflamatori, în timp ce obiceiurile alimentare actuale se află la polul opus, bazându-se mai degrabă pe consumul de alimente cu conținut ridicat de zahăr și grăsimi, deci de calorii, având în același timp un deficit de molecule protectoare de origine vegetală. Prin urmare, două treimi dintre locuitorii țărilor industrializate sunt acum supraponderali, această acumulare de grăsime fiind agravată de un sedentarism fără precedent, ca urmare a progreselor tehnologice care au redus radical consumul de energie pentru cei mai mulți dintre oameni. Acest stil de viață este propice apariției cancerului, deoarece alimentația necorespunzătoare, greutatea corporală în exces și sedentarismul sunt factori care pot da celulelor precanceroase o nesperată „mână de ajutor" prin crearea condițiilor de inflamare cronică, ce destabilizează echilibrul normal al organismului și favorizează evoluția acestor celule într-o formă de cancer.

Nu este doar ghinion

Incidența mare a cazurilor de cancer este deseori percepută ca un fel de „preț ce trebuie plătit" pentru că, în ultimul secol, speranța de viață a crescut. Cu toate acestea, nu este sigur că îmbătrânirea constituie unicul factor implicat, deoarece incidența anumitor tipuri de cancer a crescut la toate grupele de vârstă. Numărul cazurilor de cancer esofagian s-a mărit de peste șase ori în ultimii patruzeci de ani la toate categoriile de vârstă, devenind una dintre formele de cancer cu cea mai rapidă creștere la ora actuală (Figura 5).

Figura 5

Ereditatea joacă și ea un rol mult mai puțin important decât s-ar putea crede. O dovedește riscul de cancer în cazul unor copii adoptați de la vârste foarte mici și la care unul din părinții biologici sau adoptivi a murit înainte de 50 de ani, ca urmare a unei forme de cancer; mortalitatea în cazul unui părinte adoptiv este asociată cu o creștere semnificativă a riscului de cancer la copiii acestuia (500%), o proporție mult mai mare decât atunci când este vorba de o legătură de sânge cu părintele afectat de boală (20%) (Figura 6).

Figura 6

Deși acești copii au moștenit genele de la părinții lor biologici, ei au adoptat stilul de viață al părinților adoptivi, ceea ce sugerează că factorii asociați stilului de viață constituie principalele cauze ale dezvoltării cancerului.

Din punct de vedere istoric, inflamația a fost asociată unor fenomene vizibile, cum ar fi senzația de căldură, durerea, roșeața sau umflăturile provocate de o rană (faimoasele calor, dolor, rubor și tumor ale medicilor romani). Însă inflamația cronică este mult mai periculoasă, deoarece se instalează fără a da semne vădite, reușind să perturbe în mod semnificativ echilibrul organismului. De exemplu, inflamația cronică provocată de obezitate și de sedentarism este asociată unei creșteri a producției de derivați reactivi ai oxigenului și azotului, care deteriorează ADN-ul și-i destabilizează structura. Acești derivați, precum și mesagerii secretați de celulele inflamatorii localizate în apropierea celulelor tumorale pot, de asemenea, să compromită funcția anumitor supresori tumorali (p53) și să perturbe mecanismul delicat, responsabil cu repararea ADN-ului în timpul diviziunii celulare. În paralel, celulele inflamatorii secretă semnale care necesită recrutarea de noi vase sangvine în apropierea tumorilor, ceea ce le asigură oxigenul și substanțele nutritive esențiale pentru creștere (Figura 7). Cu alte cuvinte, inflamația cronică – indiferent că este rezultatul unei alimentații necorespunzătoare, al excesului de masă adipoasă sau al lipsei activității fizice – schimbă fundamental mediul în care se află celulele precanceroase, favorizând astfel apariția unor celule care au suferit mutații sau care conțin modificări epigenetice esențiale pentru dezvoltarea cancerului.

Prin urmare, cancerul poate fi comparat cu o sămânță dăunătoare ce se află în fiecare dintre noi în stare latentă, dar care nu poate atinge potențialul maxim decât dacă găsește un teren fertil care să-i ofere toate elementele esențiale pentru dezvoltarea ei. Aici apare marele paradox în abordarea actuală a cancerului: deși ne temem de această boală și ar trebui să facem totul pentru a stopa leziunile precanceroase înainte ca ele să devină o forță de necontrolat, stilul nostru de viață mai degrabă le facilitează sarcina, asigurându-le acel mediu favorabil care le ajută să atingă deplinătatea potențialului lor distructiv.

Figura 7

Cancere à la carte

Nimic nu ilustrează mai bine influența dăunătoare a stilului de viață occidental decât creșterea dramatică a incidenței unor tipuri de cancer în rândul celor care emigrează în Occident. Femeile din China, Japonia, Coreea și Filipine, de exemplu, au una dintre cele mai scăzute rate de cancer de sân din lume, însă acest tip de cancer se poate multiplica și de patru ori în rândul lor, după ce emigrează în America (Figura 8). Această creștere este o consecință directă a adoptării stilului de viață nord-american, caracterizat printr-o alimentație bogată în calorii, dar săracă în vegetale, un sedentarism accentuat și o creștere semnificativă a greutății corporale. Impactul acestui stil de viață face ca incidența cancerului mamar în rândul acestor imigrante să devină, de la a treia generație, similară cu cea a femeilor de origine americană.

Figura 8

Chiar și fără să emigreze, pentru femeile asiatice, riscul de cancer de sân a crescut semnificativ în ultimii ani, ca urmare a influenței crescânde a stilului de viață nord-american asupra întregii populații a globului. În Coreea de Sud, de exemplu, incidența cancerului de sân invaziv a crescut mai bine de două ori în doar zece ani, în timp ce carcinoamele mamare in situ, o formă incipientă de cancer localizat în peretele canalelor galactofore, care conduc laptele spre mamelon, au crescut de șase ori în aceeași perioadă (Figura 9). Prin urmare, viteza surprinzătoare cu care simple modificări ale stilului de viață pot determina creșterea incidenței cancerului indică faptul că obiceiurile noastre cotidiene – fie că este vorba de expunerea la agenți cancerigeni (tutun, alcool, raze ultraviolete), de greutatea corporală, de activitatea fizică sau de alimentație – influențează funcționarea genelor anormale prezente în tumorile microscopice, reușind să „trezească" aceste tumori latente și să le accelereze evoluția înspre cancere în stadii avansate.

Figura 9

Această interacțiune dintre gene și obiceiurile de viață se observă și la persoanele purtătoare de gene defectuoase care le predispun la cancer. Femeile care se nasc cu o genă BRCA1 mutantă, de exemplu, prezintă un risc crescut de a face cancer de sân, însă acest risc este acum de trei ori mai mare decât la începutul secolului. Explicația constă în excesul de calorii din alimentația modernă și