O Fetita Pierduta

De Iulia Dora Covaliu

In “O fetita pierduta” este vorba despre Eugenia, o copila in varsta de sase ani care pleaca prin codrul intunecat dupa moartea bunicilor ei, in cautarea unui trai mai bun. Fiind ajutata de fiarele padurii sa ajunga la destinatie, fetita gaseste o familie care o adopta, oferindu-i caldura unui nou camin. Insa pe parcursul vietii o vor astepta si alte provocari, cum ar fi prima zi de scoala, rautatea colegilor, anii de liceu, precum si amintirile vietii trecute, facandu-si noi prieteni si invatand lucruri noi din fiecare experienta.

• Limbă: Română
• Editor: Iulia Dora Covaliu
• Data lansării: 24 sept. 2020
• ISBN: 9781005338329

Previzualizare carte

Prolog

Cartea O fetita pierduta spune povestea Eugeniei, o fata in varsta de sase ani care, dupa moartea parintilor si a bunicilor, se hotaraste sa plece prin padurea intunecoasa in cautarea unei noi familii si a unui trai mai bun. Trecand prin multe peripetii, aceasta este ajutata de animalele padurii sa ajunga intr-un alt satuc si sa gaseasca o familie adoptiva.

O fetita pierduta

Pendulul verii se legana in timp, iar anotimpurile urmau sa se succeada unul dupa altul ca in fiecare an. Undeva, intr-o casuta parasita, o fetita ramasese singura dupa ce bunicii care o crescusera murisera si ei rand pe rand.

- Unde as putea sa ma duc eu acum, la sfarsitul verii, cand toamna rece si umeda isi face aparitia in padurea de pe muntele nostru? se intreba Eugenia, fetita ramasa orfana la numai sapte ani.

Cum pe langa casa bunicilor nu se afla o alta casuta deoarece satul era parasit, si deci nu avea cu cine vorbi, ea se hotari sa plece singura peste munti, sa caute alt sat in care poate, cu ajutorul oamenilor de acolo, sa isi gaseasca un nou camin.

- Poate voi gasi o familie mai numeroasa, dornica sa adopte o fetita ramasa orfana, se gandea Eugenia in timp ce mergea incet-incet pe drumul intunecos, simtind frunzele cum ii fosnesc sub piciorusele mici.

Dupa cateva zile de mers, acesteia i se facu foame si sete si, zarind un izvor la marginea padurii, merse si bau apa proaspata si rece, dar dupa un timp simti cum burtica i-a ramas tot goala asa ca incepu sa culeaga fragi si mure din padure.

- Ia te uita ce avem noi aici! exclama un urs iesit din barlog, si el cu burta goala, ghioraind de foame, asemeni fetitei.

- Nu te supara pe mine, nu te voi deranja, culeg doar cateva fructe si imi vad mai departe de drum, raspunse Eugenia.

- Dar incotro mergi asa anevoios pe un drum care nu duce nicaieri? intreba Mos Martin, facandu-i-se mila de fetita.

- Merg sa imi gasesc o familie, pentru ca bunicii mei au murit iar eu am ramas singura. Cred ca nu dupa multa vreme iarna va sosi iar eu voi ingheta de tot pe acest drum lung care se pare a fi fara sfarsit.

- Te ajut eu bucuros sa ajungi mai departe. Urca-te in spatele meu, raspunse ursul, gandindu-se in sinea lui ca fetita orfana nu avea nici o vina ca mancase putine fructe din tufa lui preferata.

Si astfel Mos Martin pleca cu ea pe drum si, dupa ce o duse o bucata de vreme, o lasa singura:

- Aici trebuie sa ne despartim, fetita draga, deoarece eu am doi pui care ma asteapta acasa si trebuie sa ma intorc degraba la