Veverița se joacă: Codreia, #4

De Lucian Zup

Cine-ar fi crezut că o veveriță poate să stârnească atâtea provocări atractive, atâtea curiozități?! Cine ar fi crezut că o ființă atât de mică poate fi atât de complexă?!

Și totuși, năzdrăvanul și energicul personaj principal al romanului, ne poartă, filă cu filă pe tărâmuri ludice, pline de jocuri incitante, educative, de enigme care trebuie musai descifrate, de încurcături care trebuie neapărat descurcate.

Veverița jucăușă atrage deopotrivă și marii și micii cititori, încă din primele pagini, printr-un aproape permanent dialog/ monolog, presărat cu fin umor, și-i transformă, astfel, în parteneri de joacă, chiar în iscusiți detectivi.

Atacată fiind de un animal lacom, ajungând pradă unei scurte amnezii, aceasta cere ajutor și încearcă, pas cu pas, prin jocuri logice, originale, de strategie, de atenție și memorie, să refacă, să descâlcească labirintul, firul nefericitelor evenimente, să dezlege misterul atacatorului.

Antrenând în demersul ei și cititorii, crede că, în acest fel, va avea mai multe șanse.

110 p.

• Limbă: Română
• Editor: Lucian Zup
• Data lansării: 25 feb. 2024
• ISBN: 9798224505586

Lucian Zup

 Copil obraznic, tatăl unui prieten i-a pus în mână Cei trei mușchetari. Cartea i-a plăcut atât de mult încât de atunci a uitat orice altceva în afara cititului. Citea și pe sub bancă, la ore, iar o profesoară i-a confiscat cartea și aruncat-o la coșul de gunoi.  La scurt timp, a dorit el însuși să devină scriitor. Cumva a fost trecere firească, deoarece pronunța mai greu cuvintele.  A terminat dreptul, apoi literele, cu o lucrare de doctorat pe romanul japonez modern. Acum e bibliotecar și editor.  A început să publice printr-un roman inovator în stil (Râul curge lent). I-au urmat o distopie (Fumatul interzis), un roman realist (Manual de jocuri pentru copii) și literatură pentru copii precum Barba lui moș Crăciun, Aventura mâncăruri-lor de Paște și Fuga de ceas.  Acum scrie îndeosebi la seria inițiată de Virusul din Pădurea noastră și la cea de romane polițiste antelucem.

Previzualizare carte

VIRUSUL DIN PĂDUREA NOASTRĂ

ANEXA 4

LUCIAN ZUP

Veverița se joacă

roman

img zupia nou

Iași, 2021

img zupia nou

Zup Lucian-Ștefan Întreprindere Individuală

Iași, str. Spinți nr. 1

www.zupia.ro

ORICE REPRODUCERE, totală sau parțială, a acestei lucrări, fără acordul scris al autorului, este strict interzisă și se pedepsește conform legii în vigoare.

CINE?

Cine?

Cine te iubește mai mult decât...

Nu, nu era asta.

Ci: cine-a aruncat piatra?

Cum care piatră?

Cea care m-a lovit în cap și mi-am pierdut memoria.

Hi! Hi! Ciudat că unele chestii din memorie mi-au rămas.

Cuvintele, da, cuvintele. Cum de știu atâtea cuvinte? Cum de știu că ce m-a lovit în cap e o piatră? Putea fi o frunză. Sau o ghindă.

(apropo, mi-i cam foame. Dar mai amân pu-țin mâncarea. De ce? Am eu un motiv. Dar încă nu mi-l amintesc)

Desigur, nu mi-a căzut un cuvânt în cap. Cu-vintele nu m-ar durea, nu m-ar face să-mi pierd memoria.

Cel puțin așa cred.

Mi-a fost aruncat un obiect colțuros și dur pe care l-am numit „piatră".

De ce?

Nu știu, așa mi-a venit. E posibil totuși să fie o piatră.

Doar n-ai să te îndoiești de cuvintele mele.

Și totuși cine sunt?

De ce-am blană și coadă stufoasă?

Ce mi s-a-ntâmplat?

Ce caut aici?

Simt că cineva îmi vrea răul. Cine? De ce?

Deci asta trebuie să descopăr.

E clar.

Urrra!

Am