Culorile vieţii - Poezii

De Gabriel L. Beer

Poezii - Poetry

• Limbă: Română
• Editor: oxford book writer
• Data lansării: 6 nov. 2023
• ISBN: 9781961636378

Previzualizare carte

zxcv

Gabriel_Beer_-_innerpages_new_rev_4_(2)EditorHashir9122023-12-16T05:07:00Z2023-12-14T03:07:00Z2023-12-16T05:07:00Z53838208217787Aspose181451025548516.0000

Culorile vieţii

Poezii

Gabriel L. Beer

Publisher:

American Author House

Address:

39173 Sundale Dr, Fremont, California

1 E Erie St suite 525 2809, Chicago, IL 60611, United States

C:\Users\Hashir\AppData\Local\Microsoft\Windows\INetCache\Content.Word\logo.png

www.AmericanAuthorHouse.com

Editor name: John Harver

Nature of the book: Poetry

Copyright 2023 by Gabriel L.Beer

All rights reserved

Distributed to the trade by The Ingram Book Company

       ISBN                    eBook: 9781961636378

Paperback: 9781961636361

Hardcover: 9781961636385

Dedic această carte de poezii, cu toată dragostea,

soţiei mele.

CUPRINS

Capitolul 1 - Arhiva Inimii

Amintire

Am scris un vers

A renăscut natura

Arhiva inimii

Balada sufletului meu

Blestemul unui suflet

Catren

Cea mai frumoasă

Cincizeci de pagini de iubire

Ce-ţi doreşti?

Când tu

Curiozitate

De-aş şti

De ce te iubesc?

De câte ori îmi este dor

De Dumnezeu m-ar întreba

Dedicaţie

De iarnă

De nu eşti tu

De nu mi-ai fi spus

Destăinuire

De ţi-ar spune noaptea mea

De ziua ta

Doar o clipă

Doar tu

Dorinţă

Drumul luminii

Dulce ameţeală

E toamnă

Eşti tu

Eu, un băiat și tu, o fată

Fără tine

Fulgii de zăpadă

Geometrie spaţială

Inspiraţie

Iubeşte-mă

Îi mulţumesc

Îmbrăţişarea ta

Îmbrăţişând iubirea

Înainte de vise

Început de zi

În ochii tăi

Înrobeşte-mă curat

În zori

În zori

La sfârșit de lume

Lacul

Liniştea

Liniştea noastră

Lumina iubirii

Mai spune-mi ceva

M-am gândit

M-am născut

Mâinile noastre

Mărturisire

Mesager

Mesaj

Mergând pe ape

Mi-a fost dor de tine

Mi-e dor

Mi-e dor

Miezul apei

Mireasma unei clipe

Minunea din tine

Mulţumesc lui Dumnezeu

Nimeni nu ne-a spus

Noaptea îndrăgostiţilor

Nocturnă

Nu pot

Nu vreau

Oaza ta din mine

Ochii tăi

Odă sufletului meu

O noapte cu tine

O secundă

O zi de toamnă

Pe apa sufletului

Peceţile dragostei

Pentru restul vieţii mele

Pe țărmul tău

Picătura magică

Ploaia caldă

Poem

Poem

Poveste

Priveşte lumina

Râuri fără oprire

Rugă

Să mi te-adun

Să nu-ţi pară rău

Simbioza iubirii

Singurul drum

Sonet

Sonetul amurgului

Steaua iubirii

Supărarea florilor

Şapte inimi de-aş avea

Şi niciodat'

Şi totuși fericire

Ştii cât de mult?

Te-am găsit în mine

Te-aş fi inventat

Tot ce am

Trăiesc să-ţi spun

Unde?

Un gând

Uşa întredeschisă

Vară târzie

Vorbind cu pădurea

Zâmbeşte

Ziua de azi

Ziua ta

Zori pastelaţi

Zori uzi de roua ta

Capitolul 2 - Din umbră

Am ajuns aici...

Amurg

Apus

Auzeam în pereţi timpul

Bătrân de mine

Biografie

Cântecul nopţii

Dacă mai poţi...

Dar ne dorim

De-aş fi ştiut ce ştiu acum...

De ce ?

De mai sunt...

Din umbră

Ecoul liniştii

Felinarul crăpat

Gânduri despre gânduri

Gânduri suferinde

Îngropat de viu

La hotarul cugetării

La mila durerii

La poarta suspinelor

Lăsați-mă acum să mor

Le plâng și pe ele

Mărturie

Mi-ai lipsit....

Nemurirea din mine

Nu mai am nevoie

Nu mă lăsa să plâng

Nu-ţi fie teamă

Ochii

Ochi întrebători

Odihnă

O idee și-o zi

Păsări dezolate

Pierdut și regăsit

Ploile de la apus

Poemul vântului

Promite-mi

Rămas bun

Revolta tăcerii

Revoluţie

Să nu uiţi

Şi nu mai ştiu…

Şoapta ta

Strigăt de om

Taină

Trădare

Trenul tăcerii

Ultimul tramvai

Visul în care am fost și eu

Visul cel mai lung

Capitolul 3 - Omagii amintirilor

Anotimp în timp

Aşteptare

Azilul singurătății

Bulevardul cu stejari

Bunica

De-aş fi ştiut...

Deja vu

Dezordine celestă

Dor de dorul dorului

Dulce ispită

E mama

Fiului meu

Gardieni la intrarea în noi

Gând pentru tata

Îmi pare rău că am plecat

Întoarcerea la iatac

Între ei

Iarnă, iarnă ce mai fuse..

Lângă liniştea durerii

Mai simt și-acum copilăria

Marea

M-a visat copilăria

Metafora nopţii

Natura

N-am avut curaj să plâng

Neaşteptatul dar

Noapte și zi

Odă copilăriei

Odă vieţii

Omagii amintirilor

Plecarea mamei

Povestea foii

Pustiu de ei

Regăsire

Repetiţie la moarte

Revedere

Revoluţie stearpă

Să moştenim poetica lumină

Scrisoarea

Scrisoare târzie

Se trec florile de crin

Şoaptele nopţii

Strigătul tăcerii

Suflete pereche

Timpul

Timpul și eu

Uitatele comori

Uitatele zăpezi

Ultimul dans

Urare

Urare de Crăciun

Venit-am din timp

Vocea mamei

Capitolul 4 - Din lumea celor fără grai

A ajuns iubirea ghilotină

Al cincelea anotimp

Căutându-ne pe noi

Când își bagă viaţa nasul

Celor ce vin

Chemare

Câmp minat

Clasificat

Clopotul cu limbi de şarpe

Cortina ridicată

Cu ultima suflare

De...zbatere

Din lumea celor fără grai

E-aşa plăcut când nu gândeşti

Hainele cu feţe lungi

Hai să imităm pământul

În același loc

Încălziţi global

În lumina neagră

Invidia timpului

Între început și sfârșit

Junghiul trezirii

Manifest

Mi-e dor să văd un om

Miros de cenuşă

Necenzurat

Nodul

Oare de ce?

O zi de viaţă

Poduri peste ape tulburi

Profanare de oameni

Răscoală

Rutina om

Statuia oarbă

Teama de a n-o pierde

Ultimul sacrificiu

Unor atei

Capitolul 5 - Trăind cu Dumnezeu

Acolo

Ajută-mă Doamne

Al şeaselea șimţ

Am iubit Doamne

Atunci am ştiut

Audienţă

Câtă iubire...

Cunoaşterea Ta

Darul pierdut

De-ai şti Doamne

De-am putea

De-ar fi ştiut ei Doamne

Decât

E ceva în lumea asta

E scris pe linişte

Grăit-am vorbă de la El

Iartă-mă Doamne

Iertarea lumii

Iisuse crucea ta o port

Iz de rânced

Lor Te-ai dat dar nu te vor

Lumina bucuriei

Lumina vie

Mai am încă

Mesajul Sufletului

O zi de vară

Până când Doamne?

Pe-nserat

Pe poteca îndoielii

Rugăciune

Să mă judece de vor

Şi mă-ntreb...

Slavă Ţie Maică Sfântă

Somnul de veghe

Spune-i

Taina rugăciunii

Tăcerea unui om smerit

Testament

Toamna pământului

Trăind cu Dumnezeu

Ultima vizită

Urare de Crăciun

Vă amintiţi?

Viaţă nouă

Zefir pe boltă de gând

ÎN LOC DE EPILOG

Am fost peste tot

Amintire

Am să plec de-aici cu o amintire.

Nu-i despre anotimpuri

Sau despre a mea menire,

Ci despre ce-am simțit

În acea zi de toamnă,

Când eu te-am întâlnit.

Şi am s-o port cu mine oriunde mă voi duce,

Nu ca pe o povară

Sau epitaf pe cruce,

Ci ca pe o cunună a sufletului meu

Căci simțind iubirea,

El nu mai fuse greu.

Iar de eternitatea va trâmbiţa ecou

Şi ne va chema iarăși,

Trăind cu amintirea, te voi iubi din nou.

Iar dacă după moarte

Va fi din nou un EU,

Trăind cu amintirea, te voi iubi mereu.

Am scris un vers

Am scris un vers doar pentru tine.

Să-l porți mereu ca pe-un colier,

Să nu-l dai jos chiar dacă mâine

Ar fi să mă ridic la cer.

N-are decât cinci cuvinte

Şi povestea mea de-o viaţă,

Ca tu să-ți aduci aminte

Unde eşti în siguranță.

Şi de-l vei citi în gând

Îţi va fi o alinare,

De vrei să te simți zburând,

Citeşte-l cu voce tare.

Şi-n serile când îţi doreşti

Cerul albastru și senin,

Citeşte-l ca să zâmbești:

''Sufletul meu de tine-i plin''.

A renăscut natura

Ai vrut să miroși o floare

Şi-ai atins ramura toată,

Mugurii se preschimbară

În fructe cu coaja coaptă.

Şi-ai vrut să mai culegi una

De pe câmpul dezgolit,

Doar i-ai mirosit parfumul

Şi tot câmpul a-nflorit.

Ai îmbrățișat tulpina

Unui copac îmbătrânit,

Şi întreaga lui coroană

Într-o clipă a-nverzit.

Ai privit tandru ghiocelul

Din zăpadă ce-a ieșit,

Şi surâsul tău îndată

Toată neaua a topit.

Aerul pădurii crude

În zori de zi ai respirat,

Scuturând roua din aripi

Păsările au cântat.

Şi ai vrut să priveşti cerul

De la apus la răsărit,

Și din ceaţa dimineţii

Soarele a răsărit.

Ş-ai vrut sa şti ce se întâmplă,

De unde ploaia și căldura,

Doar fiind ai schimbat timpul

Şi a renăscut natura.

Arhiva inimii

A trecut timpul ca visul.

Inima, e ca o divă

Ce își face, în oglindă,

Epică retrospectivă.

Ridurile își ascunde

Lin, cu pudra tinereţii,

Cele ce le-au desenat

Numai arhitecţii vieţii.

Rând pe rând își răsfoieşte

Doruri, lacrimi și iubiri,

Fericiri, tristeţi postume,

Vise arse, împliniri.

Le priveşte în tăcere

Şi le simte zgomotos,

Praf din biblioteca veche

Ce-a întors lumea pe dos.

Le atinge ca pe-o apă

Cu bătaia ei tăcută,

O mătase purpurie

Peste liniştea căzută.

Oare le va şti vreodată

Un alt timp decât al ei,

Vor depune mărturie

Hartia și-al ei condei?

O colecţie de aur

Pagini, între pagini scrise,

Chei atârnate în dreptul

Fiecărei uși închise.

Nu sunt mai multe ediţii,

Clasică recidivă,

Ci volume ale vieţii

În a inimii arhivă.

Balada sufletului meu

Lângă fântâna unde vara

Beau apă mioarele,

Sufletele se adună

Să-și cheme căprioarele.

Şi-ncep a zgândări pădurea

Cu strigăte și cu chemări,

Ca să apară pâlcuri, pâlcuri

Junii căpriori.

Numai unul căutându-și

Locul lângă acea fântână,

Nici nu cheamă, nici nu strigă

Ci din când în când suspină.

Iar când totul fuse gata

Şi cântând perechi plecară,

Din frunzişul des și verde

Se ivi o căprioară:

„De ce plângi, inimă tristă

Şi nu chemi în depărtare

Să-ți trimită de nu vine

Mângâieri și alinare?"

''Ce ştii tu, fiinţă firavă,

Ce aștept și ce nu vine?

Căci de dor și de-ntristare

Sângele-mi îngheaţă-n vine.

Să nu plâng, dar nu pot altfel

A chema ce aștept eu,

Căci e suflet de fecioară

Nici nu-i demon și nici zeu.

E un suflet ce se-nchină

Zărilor ce se coboară

Peste cele ce suspină,

Şi nu ştie ce-i durerea și cât este de amară.

Şi de-atâta-nfrigurare

Şi tăceri peste tăceri,

Simt cum se îndepărtează

Şi se-mparte-n patru zări.

Blestemul unui suflet

Te condamn să mă iubeşti

Până inima-ţi va plânge,

Căci nu mai poate trăi

De nu-i sunt eu ritm și sânge.

Te condamn acum să simți

Că doar de mine ţi-e dor,

Până inima-ţi va spune

Că îl vrea al său izvor.

Te condamn la somn de vise

Imaginea-mi gând să-ți toarcă,

Până inima-ţi va spune

Că nu vrea să se întoarcă.

Te condamn să mă respiri,

Unica-ţi şansă să trăiești curat,

Până inima-ţi va spune

Că de-oxigen s-a săturat.

Şi te condamn să nu ştii

Ce-i durerea fără mine,

Când inima-ţi va-ntreba

Unde sunt de nu-s cu tine.

Catren

Sunetul pleoapelor tale

Cum se deschid în zori l-ascult,

Şi așteptând ce e sub ele

Nu pot fi fericit mai mult!

Şi când privirea cristalină

Către mine și-o îndreaptă,

Cât de mult ei mi-au lipsit

Eu le spun atunci în şoaptă.

Cea mai frumoasă

Mă scrug din cerul albastru,

Mă culc lângă mirosul tău,

Căci cea mai frumoasă-ntâlnire

A fost cu sufletul tău.

Cobor din șoapte de rouă,

Mă acopăr cu părul tău,

Căci cea mai frumoasă minune

A fost zâmbetul tău.

Mă-ntorc din vise de flori,

Adulmec trăirile tale,

Căci cea mai frumoasă grădină

A fost cea a mâinilor tale.

Mă arunc de pe poduri de stele,

Mă-nfăşor cu spaţiile tale,

Căci cea mai frumoasă lumină

A fost cea a nopţilor tale.

Mă desprind de apele-ntinse,

Mă inundă splendoarea ta,

Căci cea mai frumoasă iubire

A fost și va fi doar a ta.

Cincizeci de pagini de iubire

Iubito, ninge cu petale

În primăvara ce-o trăieşti,

Şi-n sufletu-mi nu mai e cale

Pe care tu să nu pășești.

Şi e din nou ziua în care

Mărgăritare-n palme-ţi cresc,

Căci eşti frumoasă ca o nimfă

Cu anii ce te-mpodobesc.

Mă uit la timpul ce-ţi aduce

În fiecare an o floare,

Care bate cu blândeţe

La poarta grădinii tale.

La soarele care-ţi oferă

Raza strălucirii sale,

Care face-o reverenţă

La poarta inimii tale.

Ascult cum păsările cântă

Un sonet doar pentru tine,

Ce cu duioșie mişcă

Buzele-ţi de zâmbet pline.

Te privesc apoi pe tine,

Cum frumuseţe răspândeşti,

Căci toate darurile lumii

N-ar fi de-ajuns să le primeşti.

Doar unul singur de la mine

Primeşte acum cu fericire,

Căci eu îţi dăruiesc, iubito,

Cincizeci de pagini de iubire.

Ce-ţi doreşti?

Eu sunt pom, iar tu eşti frunză,

Împreună, ce vom fi?

Primăvara ce le-nvie

Sau toamna ce le-amorţi?

Ce-ţi doreşti, aşa va fi.

Eu sunt marea, tu uscatul,

Împreună, ce vom fi?

Două limite distincte

Sau unire de fâșii?

Ce-ţi doreşti, aşa va fi.

Tu eşti soarele, eu luna,

Împreună, ce vom fi?

Doar corpuri cereşti inerte

Sau surori în plină zi?

Ce-ţi doreşti, aşa va fi.

Tu hârtia, eu creionul,

Împreună, ce vom fi?

Lungi opere literare

Sau abstracte poezii?

Ce-ţi doreşti, aşa va fi.

Eu sunet, tu instrument

Împreună, ce vom fi?

Câteva false acorduri

Sau frumoase simfonii?

Ce-ţi doreşti, aşa va fi.

Când tu

Când eşti întinsă lângă mine

în timpul nopții, luna străluceşte

peste umărul meu.

Când te trezeşti dimineaţa

alături de mine, soarele strălucește

dintre nori.

Când deschizi ochii

și te uiți la mine, inima mea

bate dragoste.

Când mă săruţi uşor și îmi spui:

„Te iubesc dragostea mea", tot

Universul se opreşte, gelos pe

fericirea mea.

Curiozitate

Iubito, ştii ce fac