Itinerarii Introspective

De Dorin Gabriel Tilicea

Fara indoiala, in acest loc unic, gandurile zboara. Zboara departe! Convingerile contemporaneitatii, emfatic triumfatoare, precum si legendele din vechime incarcate de semantica trairilor eroice se clatina, devenind o parte a unei memorii impersonale, in vreme ce cuvintele alese cu grija strabat vremurile, devenind tot mai dense si tot mai pline de intelesuri. In acelasi timp, incertitudinile exprimate de demult, cele neexprimate inca si cele inexprimabile se aduna de peste tot, alcatuind un edificiu complex, care vibreaza concordant cu ritmul orasului, aflat intr-un acord absolut cu valentele locului, cu personajele pe care le intalnim la tot pasul, personaje emblematice si enigmatice deopotriva, entitati venite parca dintr-o lume paralela, dintr-un univers atemporal, din vremuri de demult apuse.

Diminetile inundate de lumina innobileaza locul. Pe malul apei, in aerul usor racoros, privesc malul celalalt, prea plin de istorii inca sangerande, de bataliile epuizante ale tuturor si ale nimanui, de tradari echivoce si de ambitii nemarginite, de sperante inselatoare, de deziluzii fundamentale, de morti si de vieti reunite asa, ca din intamplare. Printre gandurile noastre inca nespuse, printre trairile tainice, prezente simbolice si imateriale, corabii fara de nume aluneca aproape fantomatic, brazdand istoria, traversand stramtoarea imaginarului si unind vremuri atat de indepartate. Sunt uimit de toate aceste treceri si sunt fascinat de simbolistica locului, regasindu-ma in entitatile extrem de complexe pe care - nu stiu de ce - le simt ca facand parte din propriul univers.
--Eu caut timpul uitat in penumbra cuvintelor tale si caut lumea nemarginita, mai caut si vietile fara de capat pe care nimic nu le poate opri sa vina spre noi.
--Cum poti sa mai fii aici cand esti peste tot, cum poti sa fii departe cand nu esti niciunde?

• Limbă: Română
• Editor: LETRAS
• Data lansării: 3 mai 2022
• ISBN: 9786060712640

Previzualizare carte

Dorin Gabriel Tilicea

Itinerarii introspective

logo letras negru 2020 - 300 pix e pub

Copyright

Itinerarii introspective

COPYRIGHT 2021 DORIN GABRIEL TILICEA

COPYRIGHT 2021 Editura LETRAS

Toate drepturile rezervate.

ISBN ePub 978-606-071-291-6

Credite imagini copertă și interior: Dorin Gabriel Tilicea

Publicat de Letras

https://letras.ro/

Distribuit de https://piatadecarte.net/

Contact editura: [e-mail]

[e-mail]

Această carte este protejată de legea dreptului de autor.

Din respect pentru autorul cărţii, folosiţi-o pentru uzul personal.

Puteţi reproduce extrase din această carte în limita a 300 de cuvinte, pe site-ul, blogul dvs., în reţelele sociale, folosind întotdeauna semnele citării, urmate de titlul cărţii ITINERARII INTROSPECTIVE, un link către această carte şi către Editura Letras.

Cuprins

Itinerarii introspective

Copyright

ÇANAKKALE

TROIA

ASSOS

ALEXANDRIA TROAS

BOZCAADA

APOLLON SMINTHEION

BABAKALE

PERGAM

EPHESUS

DIDYMA

PRIENE

MILET

APHRODISIAS

HIERAPOLIS

CISTERNA BAZILICĂ

HAGIA SOFIA

HAGIA IRENE

EDIRNE

ÎN UMBRA CETĂȚII

EPILOG. DIMINEȚI PE MALUL BOSFORULUI

Motto:

„Întâi am visat, apoi am trăit."

ÇANAKKALE

1

Ce mai rămâne oare din tot după trecerea tumultuoasă și ireversibilă a timpului? Ce mai rămâne în urma gloriei de altădată pe care inconștiența unora sau poate beția succesului vremelnic a numit-o „eternă"? Ce mai rămâne în urma speranțelor care au înflăcărat muritori anonimi sau regi legendari, dar care aveau să se stingă odată cu orele cruciale ale istoriei, ore în care s-au năruit lumi care păreau a fi de neclintit sau în care s-au înfiripat mereu alte vise? Istoria de demult apusă pare acum o simplă clipă, morțile și renașterile succesive, gândurile exprimate cândva cu tărie sau gândurile nerostite, sentimentele împărtășite sau nu, eforturile de a fi deasupra propriului timp, de a-l ordona și de a-l supune, toate sunt doar pulbere în fața eternității.

De foarte multe ori, viețile noastre nu au un parcurs liniar, unidirecțional sau simplist, nu străbat un drum anonim care unește venirea pe lume de clipa dispariției, ci aceste vieți se suprapun cu subtilitate multor altor biografii, unele dintre acestea foarte discrete, chiar voalate, aproape imperceptibile, altele însă, puternic reliefate din punct de vedere spiritual și afectiv, având în adâncul lor germenele unor existențe în afara concretului, iar altele – destul de multe – dense, pregnante, consistente, perene în felul lor. Tot de atâtea ori, trăirile noastre cele mai intime se transformă sau se estompează în așa măsură încât se pot ușor confunda cu trăirile anonime, ivite subit din nenumăratele straturi temporale care ne alcătuiesc universul. În același timp, amintirile cele mai dragi nouă și, într-un anume fel, cele mai prețioase se disipează într-un spațiu impersonal, își diluează identitatea și nu mai sunt doar ale noastre, ele, devenind ale tuturor, ajung să reprezinte o parte a memoriei lumii.

Privirile iscoditoare, scrutând cele două țărmuri ale strâmtorii care separă continente și civilizații, caută să descopere lumile imaginate cândva, lumi acum tot mai străine și din ce în ce mai misterioase. Zidite cu foarte multă migală pe credințe milenare, aceste lumi încearcă să ne apropie nestematele fără egal ivite din truda necontenită a făuritorilor de vise, încearcă să ne apropie trăiri care s-au ridicat suveran deasupra tuturor vicisitudinilor și deasupra orgoliilor nestăpânite. Între două lumi, privirile noastre, devenite tot mai penetrante și tot mai stăruitoare, caută cu înflăcărare universul născocit din fum în zorii istoriei, căutând în același timp locurile mirifice care cândva – se spune – ar fi dat viață cuvintelor. Ochii, scrutând mereu depărtările, avizi de cunoaștere și de frumos, dornici de întâlnirea cu un trecut încununat de glorie, după îndelungi și istovitoare căutări, vibrează, descoperind în preajmă personajele unor legendare scrieri despre care cândva credeam că știm totul și despre care, în mod paradoxal, acum nu am putea să mai rostim niciun cuvânt.

Traversăm strâmtoarea pornind de la Kilitbahir, o mică localitate aflată pe țărmul european, și ajungem la Çanakkale într-o seară de vară. Ne întâmpină un tumult difuz și totuși temperat, un amestec particular de glasuri cu zgomot de automobile și motorete, cu șuierat de sirene, cu freamăt de valuri și alunecări de vapoare. Cerul este înalt, lumina blândă, aerul proaspăt. Apusul este aproape și totuși încă departe. De cum ne apropiem, realizăm că țărmul acela, scăldat în lumina palidă a înserării, are, de fapt, o existență duală: o viață densă pe care o percepem nemijlocit și o alta imaginară, poetică, misterioasă, poate mai pregnantă decât prima, aflată dincolo de tot ce înseamnă ecuația concretului, dincolo de timpul perceput și înțeles doar ca o simplă trecere.

Nave obosite de traversări fără sfârșit apropie lumile, apropie continentele, aduc mult mai aproape gândurile nerostite, înflăcărează speranțele abia înmugurite și transformă în concret visele unor călători veniți parcă din afara vremii cu bagajul îngreunat de amintiri ale vieților de altădată, cu liniștea cuibărită în suflete și cu bucuriile neîmpărtășite, adunate ca pe un bun fără de preț. Aflat între două lumi, privesc cerul de un albastru imaculat și zborul planat al păsărilor, obsedant, simbolic, eliberator. Cu bucurie și multă încredere, calc pământul unui alt continent – este o trecere simbolică, este un gest important mai mult prin exercițiul unei anume împliniri și mai puțin prin ceea ce ar reprezenta această trecere la modul concret.

Din depărtare se aude țipătul unei păsări. Este un sunet cu totul neobișnuit, un glas aproape ireal, nepământean și cutremurător deopotrivă, străbătând orizonturi de necuprins, ridicându-se triumfal deasupra tuturor anilor netrăiți și apropiind, într-un anume fel, prezentul învolburat de un trecut nedeslușit, aflat în penumbra amintirilor noastre, în străfundurile imaginației și în abisul experimentelor literare. Peste tot în jur, tumultul vieții este prezent. Îi percepem densitatea, îi simțim concretețea, îi apreciem subtilitatea și, mai ales, îi deslușim caracterul unic prin care lumile vin dintr-un necunoscut amorf, își consumă fragilele existențe, apoi dispar într-un noian de pulbere și de uitare. Acum, oameni și păsări coexistă într-o stranie simbioză, dar peste ani, doar păsările imateriale se vor mai roti pe deasupra umbrelor celor dispăruți și pe deasupra cuvintelor care ar mai putea readuce la viață clipele trăite cândva.

Seara coboară blând peste orașul tot mai plin de viață, iar noaptea este din ce în ce mai aproape. Pe malul apei viața exultă, forfota Orientului se întrepătrunde în restaurante și cafenele, în magazinele de mirodenii și dulciuri, cu chipul unui Occident vetust și melancolic. Imaginile visate cândva ne urmăresc peste tot și, de foarte multe ori, se împletesc cu imaginile concretului contemporan, perceput ca o prelungire a unui tărâm aproape literar. Aflați între două lumi, simțim fără să vrem prezențe multimilenare extrem de dense și parcă prin ochii larg deschiși înspre lume citim gânduri nespuse.