Buna ziua, Virusi!

De Mihai Dinu

Intr-o lume in care realitatea si existenta sunt atat de acaparatoare si vorace incat nu mai avem timp de nimic altceva, daramite de introspectie, iau contact cu scrierea lui Mihai Dinu, cea de fata!

In tonuri usoare, degajate si, oarecum, reflexe, autorul ma imerseaza in realitatile atat de familiare noua, tuturor. Prima reactie de ,,Nu mai vreau jurnal de stiri!” este curand inabusita de cursul, curgerea naturala a naratiunii, atat de bine udata si presarata cu ironii, fatise sau voalate, asumate sau nevinovate. In stilul James Joyce ,,stream of consciousness” sau monolog interior, autorul sare de la o tema la alta si de la o identitate la alta, cu naturalete si jovialitate. Dincolo de abordarea aparent facila si usor digerabila, ironia ocupa un jilt demn de Caragiale si in care aspectele de ordin social, politic, istoric, economic, juridic, se impletesc cu aspectele conspirationale, obscure, oculte, subliminale, de birt sau de mahala. Mai mult decat tratarea unor tipologii umane, autorul zugraveste tipologii existentiale si care sunt, in acelasi timp, contemporane noua, astfel incat sa ne putem da cu parerea sau sa putem adera. Jocuri de limbaj actuale si perfect avenite contextului vin sa mascheze amarul satirei in cupa de ambrozie.

Acuze voalate si invesmantate in barfe de birt si terase infiereaza coruptia, politichia, nationalismul de fatada, constiinta si constienta natiei si cetateanului, lentoarea institutiilor statului, vortexul birocratiei, incompetenta si analfabetismul amploiatilor unui sistem pretins functional. Dincolo de tonul asa-zis nevinovat si nestiutor rolul papusii cu sfori, se prefigureaza razbelul si revolta unui om al sistemului, in contra sistemului, dar dus de curentul sistemului in virtutea supravietuirii, postura in care si pe care cei mai multi dintre noi ne si o recunoastem. Defectele si disfunctionalitatile de la nivelul tuturor institutiilor esentiale ale statului se impletesc cu ironia asupra vulgului, asupra fasolei cu ciolan, asupra galetii si uleiului electorale, asupra politicii de birt, asupra institutiilor guvernamentale dar si asupra celor ,,mono-nucleare” ale casatoriei si ,,gospodariei”.

Ionela Mihaela Bucelan

• Limbă: Română
• Editor: LETRAS
• Data lansării: 5 mai 2022
• ISBN: 9786060713036

Previzualizare carte

Mihai Dinu

Bună ziua, Viruşi!

logo letras negru 2020 - 300 pix e pub

Copyright

Bună ziua, Viruşi!

COPYRIGHT 2021 MIHAI DINU

COPYRIGHT 2021 Editura LETRAS

Toate drepturile rezervate.

ISBN ePub 978-606-071-303-6

Publicat de Letras

https://letras.ro/

Distribuit de https://piatadecarte.net/

Contact editura: [e-mail]

[e-mail]

Această carte este protejată de legea dreptului de autor.

Din respect pentru autorul cărţii, folosiţi-o pentru uzul personal.

Puteţi reproduce extrase din această carte în limita a 300 de cuvinte, pe site-ul, blogul dvs., în reţelele sociale, folosind întotdeauna semnele citării, urmate de titlul cărţii BUNĂ ZIUA, VIRUŞI!, un link către această carte şi către Editura Letras.

Cuprins

Bună ziua, Viruşi!

Copyright

Prefaţă

20 de milioane de euro

Bilanț aniversar 1918-2018

Candidatura

De ce președintele nu s-a conformat deciziei CCR

De ziua fericirii

Despre mahmureală

Despre meciul DNA - Ghiță S.

Despre meciul Tudorel versus Kövesi

Diferitele sensuri ale limbii române

Din programul de restructurare a DNA

Înalta Curte de Casație și Justiție

Insomnia

Mic ghid pentru cei care nu au fost încă la DNA

Miracolul

Nu înțeleg nimic

O zi de vis

Profesorul de istorie, iubita sa, viitorii săi socri și poliția

Protocolul

Romanii...

Scandal de nedescris pe Strada Tubului nr. 13 (fostă Tuburilor)

Scrisoarea părinților lui Nelu, către el

Simona, cheile și Roland Gaross-ul

Statul paralel

Supă de pește a la Nice

Cu dragoste

Trecut-au anii

Ultimele zile de pace, primele zile de război

Alegerile de pe strada noastră

București-Constanța

Chirurgul anului

Confruntarea confruntărilor sau Marea confruntare

Creșterea și descreșterea Direcției Naționale Anticorupție

Cumpărături de Crăciun – 2019

Despre cea mai înaltă clădire din România

Despre trecerea timpului

Întrebare grea

Masa de Paște...

Mesaj către țară

Placa comemorativă

Săptămâna iertării

Scrisoarea părinților lui Nelu către el (a doua)

Sorina, America și Procurorul, dar merge și America, Sorina și Procurorul sau, mai simplu, Procuroarea

1 Martie

4 centimetri

15 Mai

A treia mare sărbătoare din calendarul românilor

Adunarea Generală

Am onoarea să vă salut

Amintiri din vremea izolării

Anonimii

Borș de miel

Bună ziua, Virusuri

Cafeaua de dimineață

Contorul inteligent

Coronavirus

Coronavirus

COVID-19 – Enigme

Cu mașina în Spania, impresii și niciun sfat

Declarație pe propria răspundere

Despre înțelesul unor termeni

Fabrica de permise de la Suceava

Gândacul de Sibiu-Pitești

Jurnal din vremea pandemiei

Nea Mirică

Necunoscutul din necunoscutele coronavirusului

O idee excelentă

Ordonanța militară nr. 114 / din 31 Iulie 2020

Pădurea verde

Pensiile speciale (ale magistraților)

Primăvara 2020

Prefaţă

Într-o lume în care realitatea și existența sunt atât de acaparatoare și vorace încât nu mai avem timp de nimic altceva, darămite de introspecție, iau contact cu scrierea lui Mihai Dinu, cea de față!

În tonuri ușoare, degajate și, oarecum, reflexe, autorul mă imersează în realitățile atât de familiare nouă, tuturor. Prima reacție de „Nu mai vreau jurnal de știri! este curând înăbușită de cursul, curgerea naturală a narațiunii, atât de bine udată și presărată cu ironii, fățișe sau voalate, asumate sau nevinovate. În stilul James Joyce „stream of consciousness sau monolog interior, autorul sare de la o temă la alta și de la o identitate la alta, cu naturalețe și jovialitate. Dincolo de abordarea aparent facilă și ușor digerabilă, ironia ocupă un jilț demn de Caragiale și în care aspectele de ordin social, politic, istoric, economic, juridic, se împletesc cu aspectele conspiraționale, obscure, oculte, subliminale, de birt sau de mahala. Mai mult decât tratarea unor tipologii umane, autorul zugrăvește tipologii existențiale și care sunt, în același timp, contemporane nouă, astfel încât să ne putem da cu părerea sau să putem adera. Jocuri de limbaj actuale și perfect avenite contextului vin să mascheze amarul satirei în cupă de ambrozie.

Acuze voalate și înveșmântate în bârfe de birt și terase înfierează corupția, politichia, naționalismul de fațadă, conștiința și conștiența nației și cetățeanului, lentoarea instituțiilor statului, vortexul birocrației, incompetența și analfabetismul amploiaților unui sistem pretins functional. Dincolo de tonul așa-zis nevinovat și neștiutor ̶ rolul păpușii cu sfori, se prefigurează răzbelul și revolta unui om al sistemului, în contra sistemului, dar dus de curentul sistemului în virtutea supraviețuirii, postură în care și pe care cei mai mulți dintre noi ne și o recunoaștem. Defectele și disfuncționalitățile de la nivelul tuturor instituțiilor esențiale ale statului se împletesc cu ironia asupra vulgului, asupra fasolei cu ciolan, asupra găleții și uleiului electorale, asupra politicii de birt, asupra instituțiilor guvernamentale dar și asupra celor „mono-nucleare ale căsătoriei și „gospodăriei.

Ionela Mihaela Bucelan

20 DE MILIOANE DE EURO

Atât s-a anunțat la televizor că s-au dat pentru câștigarea unei licitații privind reabilitarea căii ferate Constanța-București (sau invers). Dosarul este în lucru la DNA. Dar nu e mult. Problema nu trebuie privită numai din punct de vedere juridic. Mită și atât. Trebuie făcută o analiză a ansamblului și mai ales a rezultatului. Important este că pe distanța respectivă trenurile circulă impecabil, civilizat și la timp. Nicio secundă întârziere, niciun vagon desprins de locomotivă, niciunul care să ia foc în mers, nicio bucată de șină desprinsă care să intre prin podea, nimic din toate acestea. Iar viteza de croazieră este de 180 km/h. Mai mult, pe distanța Ciulnița - Fetești, viteza, confortul, siguranța se apropie de TGV-ul franțuzesc.

Omenește, socotind 20 de milioane de euro, în ziua de azi nu e mult. Repet. Problema mitei nu ne interesează. Este treaba DNA. Cu 20 de milioane de euro, nu faci mare lucru. Să zicem că din banii ăștia cumperi o mașină de lux, cam de la 150.000 de euro în sus. Numai CASCO pe an face cât două Loganuri. Dar întreținerea acesteia? Cât costă remedierea unei zgârieturi? Dar o simplă oglindă retrovizoare, dacă i se fură... de-a dreptul ți se face părul măciucă.

Buuuun, să socotim mai departe. Să zicem că beneficiarul celor 20 își construiește o vilă cu etaj, piscină, garaj etc. etc. Numai factura la lumină te îngrozește, dar gazele, dar curățenia, dar bona filipineză? Sigur, e greu de presupus, dar nu exclus, ca respectivul domn să aibă și o amantă. Își va petrece aceasta vacanțele pe litoralul bulgăresc? Va circula cu tramvaiul și va locui într-o garsonieră? Dar vestimentația acesteia?

Dar cheltuielile cu vacanțele familiei? Locurile vor fi exotice, exclusiviste, și-n insule (Costa Rica deocamdată nu, numai după prima condamnare – aici cititorul trebuie să zică ptiu, drace! și să bată în lemn).

Trăgând linie, dacă mai rămâne cu un milion și ceva în buzunar.

Așadar, suma nu e mare, pentru motivele expuse ceva mai sus.

Mihai Dinu – seneceferist (acar)

BILANȚ ANIVERSAR 1918-2018

Privind înapoi la cei 100 de ani de la Marea Unire, cu admirație, regret sau mânie, putem trage concluzia că unii dintre înaintașii de atunci dorm acolo liniștiți, alții dorm resemnați, iar unii dintre ei nu dorm deloc, se zvârcolesc permanent. Desigur, nu există certitudine ce fac acolo.

Vremurile le-am trecut așa cum am putut. După o perioadă de la Marea Unire, de stabilitate și de echilibru economic, am reușit într-un timp scurt să trecem de la dictatura carlistă la cea antonesciană. Nedezmeticiți prea bine, am reușit să fim aliați și nu cuceriți de nazism și luați de valul războiului, am zis să recuperăm ceva din teritoriile furate peste noapte de un vecin, așa că ne-am dus să le luăm, dar am mers prea departe, până la Stalingrad, unde măcelăriți bine am trecut și peste asta, că doar suntem obișnuiți cu greul. Apoi, la 23 august, am reușit să trecem dintr-o tabără în alta, la timp. Hotărâți, la umbra tancurilor răsăritene, am construit GAC-urile, SMA-urile (după modelele eficiente economic colhozurile, sovhozurile) și mai apoi CAP-urile, IAS-urile, SMT-urile, pe scurt socialismul, care ne ducea spre comunismul - viitorul luminos al omenirii. Când și-au dat seama că le putem construi singuri, vecinii de la Răsărit, prin ‵58, și-au luat bagajele și au plecat (în limba lor bagaj înseamnă tanc). Noi, mai departe, am construit societatea socialistă multilateral dezvoltată, strâns uniți în jurul PCR și al conducătorului său iubit, geniul Carpaților. Am reușit în vara lui ‵68 să nu fim cuceriți odată cu Cehoslovacia de către același vecin de la Răsărit, ajutat de vecinii din jurul nostru.

Anii au trecut ca vântul. Am construit Transfăgărășanul, Canalul Dunăre - Marea Neagră, combinate de porci și siderurgice, dar când ne-am dat seama că nu putem trăi fără mâncare, căldură, hârtie igienică și săpun, pe Cârmaci și pe nevastă-sa i-am împușcat de Crăciun, ca să nu uităm ziua. Urmare a apelurilor televizate disperate, populația capitalei a sărit să apere Televiziunea (devenită liberă) de teroriștii care veneau valuri-valuri nu se știe de unde. În fine, cu sacrificii și răni adânci am trecut și peste asta, ca și peste mineriade. Liniștea socială s-a așezat încet, încet peste tot. Au apărut legile democrației, economia de piață, clase politice noi, principii și reguli europene. Au venit și americanii. Dar... un nor negru, uriaș, înspăimântător, înfricoșător de-a dreptul s-a ridicat deasupra noastră. CORUPȚIA. Degrabă s-a înființat DNA, care în ÎCCJ a găsit un partener necondiționat și de nădejde. A apărut și Statul Paralel. S-a declanșat războiul total împotriva corupției. Au fost aruncate în luptă unități de elită DNA special antrenate în lupta corp la corp și de gherilă. S-a luptat ca la Stalingrad, pe fiecare stradă, culoar politic, primărie, s-au luat mulți prizonieri din rândul parlamentarilor, magistraților, miniștrilor, prim-miniștrilor, oamenilor de afaceri bănuiți de corupție sau asimilată acesteia. Când ne-am dat seama că am încălcat regulile elementare ale războiului, ne-am oprit. Și au ieșit la iveală protocoalele, faptul că abuzul în serviciu nu are prag, că trebuiau încălcate legi primare, nu HG-uri, completurile de 5 trebuiau trase la sorți mai demult, nu acum că