Zoe La Zoo.

De Amelia Cobb

Lui Zoe îi place foarte mult să locuiască în grădina zoologică a unchiului său pentru că acolo se petrec întotdeauna lucruri interesante. Iar ea… poate VORBI cu animalele!
Când află că grădina zoologică ar putea fi închisă, Zoe e hotărâtă să găsească o cale de a o salva. Altfel, noul ei prieten, puiul de focă, își va pierde căminul. La fel și ea…

• Limbă: Română
• Editor: Grup Editorial Litera
• Data lansării: 3 apr. 2018
• ISBN: 9786063353505

Previzualizare carte

Capitolul unu. Scufundări cu delfinii

Zoe Parker împroșcă în jur cu apă, chicotind când un delfin tânăr și jucăuș trecu rapid pe lângă ea. Era o după-amiază caldă de vineri, și ultimii vizitatori ai grădinii zoologice plecaseră acasă – ceea ce însemna că Zoe Parker se putea juca de voie cu toți prietenii ei, animalele!

De îndată ce toată lumea părăsise grădina zoologică, Zoe își pusese costumul de scufundări și se repezise direct la bazi­nul delfinilor, să înoate. La zoo erau cinci delfini cu bot gros, care trăiau împreună într-un mic grup. Erau unele dintre cele mai inteligente viețuitoare pe care Zoe le văzuse vreodată – și unele dintre cele mai prietenoase!

În vreme ce Zoe înota cu grupul de delfini, cel mai mic dintre ei, o fetiță, își scoase capul deasupra apei. Chițăi veselă, și Zoe zâmbi larg.

– Și mie îmi place să înot cu tine, Coral, răspunse ea.

Coral scoase un fluierat fericit. Bâțâind încântată din coadă, sări din apă, alunecă prin aer într-o tumbă rapidă, apoi se scufundă din nou. Zoe râse când delfinul împroșcă apa în jur cu mândrie.

– Grăbește-te, Zoe! Mi-e foame! chițăi o voce subțirică.

Fetița se întoarse și îi zâmbi celui mai bun prieten al ei, care țipăia nerăbdător la mar­ginea apei.

Meep era un lemurian-șoarece micuț și cenușiu, cu ochi aurii imenși și o coadă lungă și arcuită. Era foarte drăgălaș, dar mai mereu pus pe șotii! Mergea peste tot cu Zoe, mai puțin atunci când ea se ducea să înoate, pentru că pur și simplu lui nu-i plăcea să se ude.

– Vin, Meep! îi strigă Zoe lemurianului obraznic.

Bătu apa cu picioarele ca să ajungă la margine, cu delfinii stropind în urma ei. Ieși afară și luă un prosop pufos pe care-l lăsase pe o piatră din apropiere. După ce se șterse, își puse jeanșii și un pulover peste costumul de baie și se așeză pe pietre lângă Meep.

– O să-ți găsim o gustare într-un minut, îi promise ea, mângâindu-l pe căpșor.

Meep era întotdeauna gata să mănânce ceva!

Zoe locuia în incinta grădinii zoologice a unchiului Horace de când era mică. Horace era un faimos explorator și expert în animale. În călătoriile lui în jurul lumii, întâlnise o mulțime de animale rănite, rătăcite și speriate, așa că hotărâse să-și transforme casa și grădina într-o zoo, asigurând astfel un cămin animalelor neajutorate.

Mama lui Zoe, Lucy, era medicul veterinar al grădinii zoologice, iar Zoe, Lucy și Meep locuiau într-o căsuță aflată la marginea grădinii zoologice, pentru ca Lucy să poată ajuta viețuitoarele bolnave în orice moment, chiar și noaptea. Zoe se considera cea mai norocoasă fetiță din lume pentru că locuia foarte aproape de atât de multe animale uluitoare.

Dar mai era ceva și mai special la Zoe. Ea putea vorbi cu animalele! Toate animalele înțelegeau ce spuneau oamenii, dar aproape nimeni nu știa asta. Zoe era una dintre puținele persoane care puteau să înțeleagă ce spun și să le vorbească. Dar trebuiasă păstreze în taină acest har, și să stea de vorbă cu ele doar atunci când nu mai era nimeni prin preajmă.

Coral înotă până la marginea bazinului și chițăi curioasă.

– Nu știu când se întoarce acasă unchiul Horace, Coral, răspunse tristă Zoe.

Proprietarul grădinii zoologice continua să călătorească prin lume, căutând animale aflate în pericol, și revenea acasă doar atunci când găsea o nouă vietate care avea nevoie de un adăpost.

– Săptămâna trecută a venit o carte poștală din Alaska… Unchiul Horace ajută un urs grizzly care are dureri în gât. Dar ar putea dura mai multe săptămâni până se va întoarce la zoo cu un nou animal. Întinse mâna și mângâie botul neted al lui Coral, adăugând: Din fericire pentru mine, în grădina noastră zoologică sunt sute de animale minunate care ne sunt prieteni!

Meep începu din nou să țopăie nerăbdător.

– Zoe, tot mi-e foame, spuse micul lemurian, plin de speranță.

Zoe