Ursul cu inima ruginită: Codreia, #1

De Lucian Zup

O minunată poveste, plină de umor, ironie și neprevăzut, despre destinul aventuros și zbuciumat al unui urs rebel. Inimă-de-Oțel, pentru că așa își numește autorul personajul pitoresc, este un urs atipic, iubitor de pericole extreme, pe care adoră să le și provoace, de întreceri tensionate cu ai săi confrați, de confruntări, pe viață și pe moarte, mai ales cu lumea oamenilor, din care desigur să iasă mereu învingător, etalându-și măiestria de a păcăli și a fenta.

Sub semnul aventurilor riscante, "la limită" îi stă întreaga adolescență și tinerețe. Nimic nu pare să-l sperie sau să-i stea în cale, nici măcar gloanțele izvorâte din puștile "neîmblăniților" sătui de incursiunile sale zgomotoase  pe tărâmul  lor. Inimă-de-Oțel se crede un erou invincibil în ale cărui vene curge din plin adrenalina.

Dependența de aventurosul care-i pune viața în pericol îi va aduce însă, în cele din urmă, necazuri și ruptura de familie, familie sătulă să tot îl tempereze și să-l tolereze. Se retrage într-un bârlog din pădurea bântuită de un virus nimicitor, încercând să-și continue viața pe cont propriu, în același stil rebel, neținând cont de reguli constrângătoare. Aventurile continuă, în același ritm galopant, acesta devenind garda de corp a lui Liki, o cochetă șopârluță cântăreață. Chiar își întemeiază și o familie, văzând în fiul său un viitor "urs războinic". În acest spirit îl și educă.

Însă visul lui Inimă-de-Oțel (mai târziu, ruginită) pare să nu dea roadele așteptate, ba chiar provoacă o tragedie. Care? Lăsăm cititorul să descopere. Tehnicile narative inspirate folosite de autor, conturarea plastică, detaliată, nuanțată, atât a personajului principal cât și a celor secundare, captivează neîntrerupt atenția, creând un univers de poveste extrem de tentant de explorat.

96 p.

• Limbă: Română
• Editor: Lucian Zup
• Data lansării: 24 feb. 2024
• ISBN: 9798223478072

Lucian Zup

 Copil obraznic, tatăl unui prieten i-a pus în mână Cei trei mușchetari. Cartea i-a plăcut atât de mult încât de atunci a uitat orice altceva în afara cititului. Citea și pe sub bancă, la ore, iar o profesoară i-a confiscat cartea și aruncat-o la coșul de gunoi.  La scurt timp, a dorit el însuși să devină scriitor. Cumva a fost trecere firească, deoarece pronunța mai greu cuvintele.  A terminat dreptul, apoi literele, cu o lucrare de doctorat pe romanul japonez modern. Acum e bibliotecar și editor.  A început să publice printr-un roman inovator în stil (Râul curge lent). I-au urmat o distopie (Fumatul interzis), un roman realist (Manual de jocuri pentru copii) și literatură pentru copii precum Barba lui moș Crăciun, Aventura mâncăruri-lor de Paște și Fuga de ceas.  Acum scrie îndeosebi la seria inițiată de Virusul din Pădurea noastră și la cea de romane polițiste antelucem.

Previzualizare carte

Lucian Zup

URSUL CU INIMA RUGINITĂ

VIRUSUL DIN PĂDUREA NOASTRĂ

ANEXA 1

LUCIAN ZUP

Ursul cu inima ruginită

roman

img zupia nou

Iași, 2020

img zupia nou

ZUP LUCIAN-ȘTEFAN ÎNTREPRINDERE Individuală

Iași, str. Spinți nr. 1

www.zupia.ro

ORICE REPRODUCERE, totală sau parțială, a acestei lucrări, fără acordul scris al autorului, este strict interzisă și se pedepsește conform legii în vigoare.

„- Ce credeți că ar trebui să facem acum?

- Eu cred, spuse boaba de fasole, că ar trebui să devenim prieteni, mai ales că toți am avut norocul să scăpăm cu viață. Și, ca să nu mai fim urmăriți de ghinion, haideți să plecăm cât mai repede în alt ținut."

Frații Grimm, Paiul, cărbunele și boaba de fasole

„Hänsel luă o bucățică din acoperiș, iar Gretel se așeză în dreptul unei ferestre și începu să ronțăie din ea."

Frații Grimm, Hänsel și Gretel

1. Un urs în tinerețe

DESIGUR, URSUL INIMĂ-De-Oțel-Care-A-Ruginit fusese ales datorită înfățișării sale fioroase și mă-rimii corpului care sugereau forță brută, pe care nu oricine ar fi putut s-o dovedească. Adică era considerat un soi de bestie care zdrobea totul în calea ei și inamicii fugeau lăsându-și blana în urmă.

Lucruri parțial adevărate.

În tinerețea lui rebelă, dacă cineva cuteza să-l enerveze, nu scăpa fără o labă grea peste bot. Respectivul nu găsea refugiu nici în copac pe care ursul îl zguduia până îl scotea din rădăcini și-l croia pe ăla cu coroana peste spinare.

Urșii nu aveau obiceiul să se strângă în găști, dar participau la concursuri cu pariuri care din ei sperie cât mai mulți neîmblăniți sau care răstoar-nă cât mai multe pubele în orașe.

Inimă-De-Oțel-Care-A-Ruginit câștiga aproa-pe întotdeauna. Îi plăcea să riște, să se ducă până în piețele cele mai din adâncimea urbană, unde să producă zgomot cât mai provocator și dezmățat, încât să alerteze oamenii, iar aceștia să-l fugăreas-că cu ciomege și arme de foc.

Într-o incursine, s-a aventurat până în preajma hotelurilor mari din centrul unui orășel situat la nici zece aruncări de con de brad de liziera pădu-rii.

Orășelul era cu specific turistic, iar asta în-seamnă că era mai tot timpul de la o hibernare la alta dădeai cu nările de o pustietate dezolantă.

Desigur, asta nu era și părerea urșilor bătrâni care preferau liniștea. Însă pe vremea aia Inimă-De-Oțel-Care-A-Ruginit era adolescent, astfel în-cât de-abia aștepta sezonul turistic, când orășelul se umplea de oameni.

În timpul zilei, aceștia străbăteau pădurile sau făceau grătare gălăgioase în poienițe. Din când în când, Ini-mă-De-Oțel-Care-A-Ruginit le mai a-runca câte un con de brad sau chiar o creangă în cap. Dar cam la atât se limita. Nu voia să-și sperie prada. O considera ca pe un soi de provocare: ei îi încălcau teritoriul, el trebuia să facă la fel. Dar în joacă, fără a depăși anumite limite. Adică, vorba vine, doar nu îndrăznea cineva să-i zică ce să facă.

Iar noaptea îi deranja el pe ei.

Ca în noaptea respectivă.