Al Optulea Batran: ugurunuduhuumub - Cel Unificat: Bătrânii, #1

De Alain Costea

În "Renașterea", primul roman al seriei "Noi Orizonturi" din universul "Historia Universalis", elementul declanșator al acțiunii a fost oferit de membrii speciei de spirite planetare numită de către oameni "Bătrânii".

Cine sunt ei? De unde au apărut? Care este scopul existenței lor? Sunt întrebări la care se răspunde doar parțial în roman.

Această serie de unsprezece nuvele le este dedicată. Prin intermediul spațiului imaginat și pus la punct de către personajele care au ocupat locul central în "Renașterea", la mai mulți ani după evenimentele care au avut loc, se reușește recreerea istoriei fiecărui Bătrân.

De ce doar unsprezece nuvele, în timp ce se știe despre existența a doisprezece Bătrâni? Cum sau dacă a avut influență propriul destin asupra deciziei luate cu privire la umanitate? Sunt doar unele dintre întrebările care își vor găsi răspunsuri printre paginile acestei cărți precum și a celor care urmează.

O să vă las să începeți lecturarea, dar nu înainte să adaug că indiferent de cât de multă imaginație am da dovadă noi, oamenii și chiar cred că ne pricepem la asta, sunt convins că universul, ca și scriitor, este și va rămâne scriitorul suprem. Și doar o foarte, foarte mică parte din el, una infimă, ajunge la noi. Chiar și așa, umanitatea ar trebui să fie mult mai atentă și să încerce a se bucura și a trage cât mai multe învățaminte din ceea ce îi este oferit…

• Limbă: Română
• Editor: Alain Costea
• Data lansării: 21 feb. 2024
• ISBN: 9798223954149

Previzualizare carte

Al Optulea Batran: ugurunuduhuumub - Cel Unificat

Bătrânii, Volume 1

Alain Costea

Published by Alain Costea, 2024.

This is a work of fiction. Similarities to real people, places, or events are entirely coincidental.

AL OPTULEA BATRAN: UGURUNUDUHUUMUB - CEL UNIFICAT

First edition. February 21, 2024.

Copyright © 2024 Alain Costea.

Written by Alain Costea.

Pentru tatăl meu,

care a plecat mult prea devreme dintre noi

Mi-aș fi dorit să-i pot afla părerea

despre ce am scris și să-i pot oferi în dar

această carte.

Semnată la fiecare o sută de pagini…

În loc de prefață…

În „Renașterea, primul roman al seriei „Noi Orizonturi din universul „Historia Universalis, elementul declanșator al acțiunii a fost oferit de membrii speciei de spirite planetare numită de către oameni „Bătrânii.

Cine sunt ei? De unde au apărut? Care este scopul existenței lor? Sunt întrebări la care se răspunde doar parțial în roman.

Această serie de unsprezece nuvele le este dedicată. Prin intermediul spațiului imaginat și pus la punct de către personajele care au ocupat locul central în „Renașterea", la mai mulți ani după evenimentele care au avut loc, se reușește recreerea istoriei fiecărui Bătrân.

De ce doar unsprezece nuvele, în timp ce se știe despre existența a doisprezece Bătrâni? Cum sau dacă a avut influență propriul destin asupra deciziei luate cu privire la umanitate? Sunt doar unele dintre întrebările care își vor găsi răspunsuri printre paginile acestei cărți precum și a celor care urmează.

O să vă las să începeți lecturarea, dar nu înainte să adaug că indiferent de cât de multă imaginație am da dovadă noi, oamenii și chiar cred că ne pricepem la asta, sunt convins că universul, ca și scriitor, este și va rămâne scriitorul suprem. Și doar o foarte, foarte mică parte din el, una infimă, ajunge la noi. Chiar și așa, umanitatea ar trebui să fie mult mai atentă și să încerce a se bucura și a trage cât mai multe învățăminte din ceea ce îi este oferit…

Cu drag,

autorul.

„Universul nu cunoaște noțiuni ca rău, bun, trist, bucuros, corect, greșit. Universul în sine nu există. E un concept apărut doar dintr-o altă nevoie umană de a măsura, de a clasifica. Evident, păstrând întotdeauna pentru sine un loc central. Cât timp oamenii se vor încăpățâna să privească orice prin prisma propriilor euri, nevoi, dorințe, vor risca autoeliminarea. Preocupați mai mult de zidurile ridicate de ei înșiși pentru ei, uită să deschidă ochii."

Inscripție anonimă

–

Luna Monument

Capitolul I

- Dincolo de timp -

„Al optulea Bătrân: Ugurunuduhumub"

Fragment din „Istoria Bătrânilor"

„

Enșapte cercetă pentru ultima oară varianta finală. Ultimele informații primite se dovediseră a fi exact ce avea nevoie pentru a completa golurile existente în cea de-a opta matrice universalis din seria celor douăsprezece create inițial, pe baza conceptului de seturi de matrici preunivers și a experiențelor relatate de Sum/IPA. Simți echivalentul unui zâmbet la gândul că nici după atâta timp, deși prietena lui insistase să nu o mai numească IPA – Inteligență Prieten Ales, el rămăsese cu această formulare din perioada primului contact dintre ei, pe când era doar unul dintre miliardele de neutrino, fost oldowan, convins că este singur și că doar pe umerii lui atârnă decizia de a-și reduce specia la neant. Își reîndreptă întreaga atenție către proiect. Lansă simularea finală.

Deveni parte integrată din aceasta. Inițial părea să se deplaseze spre steaua Virginis din constelația Fecioara, apoi imaginea se focaliză pe Ross 128, o stea pitică roșie cu clasificare stelară M4 V, conform referințelor umane. Pe măsură ce anii lumină erau parcurși, începură să se zărească și cele două planete binare care orbitau în jurul soarelui, având între ele o lună. Când primise ultima transmisie fusese surprins de două aspecte: faptul că cele trei corpuri nu își schimbau poziția unul față de celălalt, de parcă ar fi fost fixate între ele formând un sistem rigid și de existența unui nor de resturi, pe care analizele le prezentaseră ca fiind vegetale la bază, formațiune care plutea la rândul ei în echilibru între lună și planeta mai voluminoasă.

Simularea se stabiliză pe cea considerată a fi locul de origine al spiritului celui de-al optulea Bătrân: „Ugurunuduhumub, sau „Cel Unificat conform percepției avute de Thudor în întâlnirile directe. Lansă matricile interogare timp, pornind de la momentul în care erau simulate primele semne de viață despre care avea cunoștințe. Vedea cum, după mai multe încercări în care diverse forme păruseră pregătite să avanseze către nivele de conștiință, se stingeau, urmate de pauze lungi, în care planeta părea moartă. Ciclul se reluase de opt ori, pe diverse zone, cu tipuri diferite de viață. Apoi, ceva se întâmplă. Inițial pe o zonă redusă, singura în care lumina soarelui ajungea în mod constant. Începură să se vadă pâlcuri de vegetație în diverse nuanțe de roșu. În următorul stadiu de evoluție, din toate formele existente rămăseseră doar unele ce păreau a fi o combinație de liane și bambus, de culoare ce varia între portocaliu, roșu, maro. Creșteau pe verticală putând ajunge la mai mult de zece kilometri. Pâlcurile se răspândeau. În curând acoperiseră toată suprafața atinsă de lumina soarelui, chiar și în zone în care lumina nu ajungea decât foarte slab. Apoi a urmat o stabilizare. Fizic, formele de viață au devenit mult mai subțiri, câștigând mai mult în înălțime, atingând 30 km în zonele centrale și 15-20 km în cele marginale. Răspândirea a început să de-a semne de regularitate. Deveniseră conștiente. Se numeau Grndh.

Enșapte verifică detaliile legate de felul în care populația comunica și se comporta ca societate. Unul din motivele pentru care Sum insistase să nu lanseze varianta finală a acestei matrici înainte de a avea confirmări fizice, era din cauza diferențelor majore față de tot ceea ce cunoșteau și ce interpretase aceasta din puținele întâlniri cu Ugurunuduhumub. Populația Grndh era asexuată, reproducându-se prin stolon¹, care în contact cu pământul dădea naștere unei plante noi. De la momentul desprinderii din tulpina mamă/tată și până la terminarea ciclului viață, un individ trecea prin șapte etape, fiecare având tipare de dezvoltare specifice. Comunicarea se realiza prin atingere, în mod asemănător cu cea a sistemului fungic de pe Terra, însă în timp ce primirea de informație nu putea fi refuzată, oferirea acesteia ținea de etapa în care se afla specimenul. Atrăsese atenția aparenta lipsă a conștientizării timpului trecut, prin urmare inclusiv a măsurării lui. Totul se reducea la cicluri, un ciclu fiind echivalentul unei rotații în jurul soarelui, fără a exista dovezi de măsurare sau o cronologie de înregistrare a evenimentelor. Un eveniment trecut era doar reținut, constatat, o realitate fixă, ceea ce se întâmpla acum, se întâmpla fiind în mișcare și putând surveni modificări, iar ceea ce urma, reprezenta doar o viitoare succesiune de evenimente posibile, fără raportare la durată. Enșapte mai deschise o dată partea din matrice unde erau stabilite interlegăturile de condiționare vârstă/comunicare/ aspect. Se opri, amintindu-și de rugămintea lui Sum, prin care dorea ca el să adapteze matricile create, într-o formă mult simplificată, o transpunere 2D, pentru a fi cât mai accesibile oricărei ființe care pe viitor ar putea accesa biblioteca Historia Universalis. Deși nu se opusese, era pentru prima dată când chiar pregăti o astfel de abordare. Suprapuse rezultatul peste sistemul Ross. Îl privi, încercând să îl vadă prin ochii... unor ființe nonmatriciale.

Atât de... simplist. Cumva însă, părea să fie ceva frumos în multitudinea de informații oferite dintr-o singură citire plană.

Adaptă ceea ce considera ca fiind limbaj nativ, la cel uman. Lipsa conceptului de individualism pentru populația Grndh, îi îngreunase inițial munca, dar trecuse și de acest inconvenient. Recunoscu că deși inițial fusese sceptic, implicarea umanului Petrache se dovedise hotărâtoare pentru forma matricială finală dedicată homo sapiens. Deși inițial nu fusese de acord cu propunerea acestuia de adăugare la numele originale a unor terminații specifice mai degrabă oamenilor, într-un final, găsise argumentul omului că deși pentru populația indigenă nu existau nume proprii care să le definească individualismul, se putea presupune că atunci când oricare dintre membrii speciei se aflau în contact direct, puteau face diferența între unii și alții sau cu privire la raportări către indivizi care nu erau prezenți. Faptul că nu se identificase forma de diferențiere nu