La Capatul Pamantului

De Adrian Ichim

Sunt momente si clipe in viata cand sufletul omului parca devine una cu Universul si ideile, gandurile, dorintele circula mult mai repede, dupa cu totul alt fel de legi, pe care in ignoranta noastra de zi cu zi nu le observam, doar in momente-limita sau daca esti antrenat anume ti se dezvaluie, atunci observi ca nimic nu se intampla fara un motiv anume.
,,Ai grija ce-ti doresti, s-ar putea sa ti se-ntample!”

***

Am auzit de peisaje si de momente care iti taie rasuflarea, intalnirea mea cu Atlanticul in Newlyn, la Capatul Pamantului, a fost un asemenea moment, ... a fost ceva special, m-a facut sa simt ca n-am trait degeaba pe acest pamant, s-a meritat totul! ...

***

Cat timp ii veti avea alaturi pe cei dragi, aveti grija unii de altii, nu fiti rai unii cu altii!
O sa vina o vreme cand nu vor mai fi langa voi, atunci ii veti cauta si nu ii veti mai gasi!

Cuprins

Prima data pe mare
Jersey, Insulele Canalului
Jacoba PZ 307
Kastel Paol P 1007
Fidelitas si Big John
Lungul drum spre casa

• Limbă: Română
• Editor: LETRAS
• Data lansării: 12 mai 2022
• ISBN: 9786060715498

Previzualizare carte

La capătul pământului

logotip1

Copyright

La capătul pământului

COPYRIGHT 2021 Adrian Ichim

COPYRIGHT 2021 Editura LETRAS

Toate drepturile rezervate.

ISBN ePub 978-606-071-549-8

Publicat de Letras

https://letras.ro/

Distribuit de https://piatadecarte.net/

Contact editura: [e-mail]

[e-mail]

Această carte este protejată de legea dreptului de autor.

Din respect pentru autorul cărţii, folosiţi-o pentru uzul personal.

Puteţi reproduce extrase din această carte în limita a 300 de cuvinte, pe site-ul, blogul dvs., în reţelele sociale, folosind întotdeauna semnele citării, urmate de titlul cărţii LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI, un link către această carte şi către Editura Letras.

Cuprins

La capătul pământului

Copyright

Prima dată pe mare

Jersey, Insulele Canalului

Jacoba PZ 307

Kastel Paol P 1007

Fidelitas şi Big John

Lungul drum spre casă

Note

01

Doresc, în primul rând, să aduc mulțumire Poporului Englez și Reginei Elisabeta a II-a, care mi-au acordat șansa să-mi îndeplinesc visul. Mulțumesc tuturor celor pe care i-am întâlnit în această călătorie, mulțumesc celor care m-au ajutat, și nu m-au cunoscut, eu fiind străin în țară străină, modul cum v-ați manifestat față de mine, spune foarte multe despre voi!

Precizare:

Am fost atenționat asupra modului cum am scris și asupra limbajului folosit. Fosta mea profesoară de limba română chiar se întreba dacă am făcut româna cu dânsa. Ea mi-a spus că această lucrare pare a fi o traducere dintr-o limbă străină.

Cât timp am fost plecat, limba care am vorbit-o a fost engleza, româna o foloseam doar când vorbeam la telefon acasă, o dată la lună sau mai rar. Faptul că această lucrare pare a fi o traducere, nu e departe de adevăr, eu am învățat cuvintele mării, prima dată, în limba engleză, eu nu le cunosc în română, am fost nevoit să le traduc.

În ce privește limbajul folosit, am ținut în mod expres, să caut exprimarea cea mai simplă, cuvintele cele mai simple, pe înțelesul oamenilor obișnuiți. Ordinea cuvintelor însă, înșiruirea propozițiilor în fraze, nu pot să o contrazic, câteodată ele seamănă cu o mare liniștită, după o furtună puternică, sunt asemenea „valurilor de hulă"!

02

Kestrel, B56

Prima dată pe mare

Multe sunt poveştile mării, fiecare marinar are povestea sa, fiecare vede, simte, marea în felul său. Mulți au trecut prin experiențe cu mult mai grozave decât cele prin care-am trecut eu. Totuși eu am vrut să scriu; … am vrut să scriu, ca să nu se piardă, să nu dispară în negura uitării, am vrut să scriu pentru mine și pentru cei mulți, anonimi, care înfruntă marea în fiecare zi. Nu sunt scriitor, să nu vă aşteptaţi la o formă deosebită din partea mea, sunt doar un pescar, unul care a fost în mările Angliei, unul care s-a întors acasă, nu toţi se întorc, nu toţi ajung să povestească!

Am fost crescut de bunici, într-o casă bătrânească, pe un deal într-un cătun uitat de lume, în Moldova, în Bacău. Acolo am văzut pentru prima dată Soarele, ştiu că o întrebam pe străbunică-mea, „-ci-i mamai, aia roşii di după copaci? şi arătam cu degetuʼ, „ăla-i Soarili, mamai, şi toate lucrurile o întrebam şi ştia răspuns la toate. Aşa am ajuns să aflu că albastru ce-l vedeam în depărtare e Siretu’, care e un pârâu mai mare, o apă care se scurge în Dunăre, altă apă, şi mai mare, şi asta ajunge până la Marea cea Mare¹. Aşa mi-am zis eu să ajung să văd toate locurile acelea.

Soarta însă a fost, ca eu, să lucrez în cu totul alt domeniu, m-a călit puţin, m-a înrăit oleacă, m-a pregătit pentru ce avea să vină. Dar tot timpul eu mi-am dorit să plec pe mare, am simţit ca o chemare, ca un glas de sirenă, care mă ademenea către nesfârşirea albastră.

În viaţă, când eşti la început de drum, asculţi de părinţi, de cei din jur „mai cu experienţă, de o mulţime care îţi dau sfaturi şi te învaţă ce să faci şi cum să îţi fie „bine (mulţi sunt habarnişti, mulţi dau sfaturi proaste, unii chiar intenţionat). Dacă însă..., tu ai alt vis, şi altă