Sindromul studentului la medicina militara

De Ioan Cristian Cublesan

,,Am scris cartea pe care tu, acum, o tii in mana pentru ca am simtit un gol in literatura. Este evident ca sunt o sumedenie de carti din sfera medicala si parca toate sunt atat de greu de citit. Cartea de fata este o carte pentru toata lumea! Ai mai citit pana acum vreo carte care, pe langa ca te ajuta sa iti faci o imagine despre sfera medicala militara, mai si explica, pe intelesul tuturor, anumite patologii? Nu prea cred. Poate asta face unica si speciala cartea! Nu mai exista o alta ca ea.
Anual, la facultatile de medicina, doresc sa sustina admiterile mii de tineri. In plus, fiecare dintre acestia si-ar dori sa afle, in avans, despre viata de student la medicina. Cand eram elev si imi doream sa aflu mai multe despre cum este sa fii student la medicina si cum ar fi sa devin student militar, nu am gasit niciun material care sa imi ofere un feedback atat de complex precum este cel pe care l-am realizat. Asa ca spor la citit!”

• Limbă: Română
• Editor: Ioan Cristian Cublesan
• Data lansării: 5 iul. 2023
• ISBN: 9786303121284

Previzualizare carte

Copyright

Sindromul studentului la medicină militară / Ioan-Cristian Cubleșan

ISBN eBook ePub: 978-630-312-128-4

Întreaga responsabilitate pentru conținutul acestei cărți aparține autorului.

Copyright 2023, Ioan-Cristian Cubleșan.

Această carte este protejată de legea dreptului de autor.

Carte distribuită de www.piatadecarte.net,

email: [e-mail]

Comenzi la tel. [phone] // 0787 708 844

Pentru solicitări de publicare vă puteți adresa editurii, pe mail: [e-mail]

Editura Letras / www.letras.ro

[e-mail]

Cuprins

Copyright

PROLOG

CAPITOLUL 1 ‒ GENEZA

CAPITOLUL 2 ‒ CE SE ÎNTÂMPLĂ?

CAPITOLUL 3 ‒ ANUL II

CAPITOLUL 4 ‒ (4.1) AȘTEPTĂRI PENTRU ANUL III ȘI CE AM ÎNVĂȚAT INTERESANT?

CAPITOLUL 5 ‒ DE FAPT 4.2

CAPITOLUL 6 ‒ UMF-ul

CAPITOLUL 7 ‒ 007 „NO TIME TO DIE". CĂMINUL 2

CAPITOLUL 8 ‒ ANUL 2021

CAPITOLUL 9 ‒ ANAMNEZE

EPILOG

PROLOG

Înainte să explic titlul cărții, trebuie să fac anumite clarificări. Cui se adresează această carte și de ce a fost scrisă? O să răspund simplu. Cartea se adresează tuturor oamenilor care sunt curioși despre domeniul medical și militar, dar în special elevilor care doresc să ajungă medici sau medici militari. Bine, poate elevii nu știu atât de bine ce vor să devină, dar părinții lor sunt mai interesați de viitorul copiilor și această carte le este dedicată și lor! Nu pot să descurajez un om care citește acest prolog și să îl îndemn să închidă cartea și să găsească altă lectură, pentru că este dedicată elevilor sau părinților... Tocmai de aceea și ție, cititorule, cel care acum ai cartea în mână, îți dedic această carte! De ce am scris această carte? Pentru că am simțit un gol în literatură. Când eram la liceu și mă gândeam că vreau să aflu mai multe despre cum este să fii student la facultatea de medicină și cum ar fi să fiu student militar, nu am găsit niciun material care să îmi dea un feedback atât de complex precum este cel pe care l-am realizat. Am citit despre viața de student la medicină pe forumuri sau pe bloguri, am vizualizat clipuri pe YouTube și am mai întrebat cunoștințe îndepărtate despre cum este să fii student la medicină sau student la medicină militară. Bineînțeles că nu am avut parte de un feedback atât de complex cum îmi doream! Așa că m-am hotărât să scriu o carte despre experiențele prin care am trecut. Când citești o carte, găsești foarte multe răspunsuri la întrebările tale. Și cartea de față are acest rol, prin povestea ei, de a răspunde întrebărilor.

Mă numesc Ioan-Cristian Cubleșan și în cartea aceasta am descris cât am putut mai bine experiențele prin care am trecut în Facultatea de Medicină și la Institutul Medico-Militar, instituția care asigură pregătirea medico-militară a studenților militari de la facultățile de medicină, medicină dentară și farmacie.

Experiențele prin care am trecut au fost dificile, dar necesare, pentru a mă forma ca medic militar și, drept urmare, despre ele am vrut să scriu. Fiecare capitol începe cu un dialog între mine și un bun prieten și acesta anticipează tema capitolului. În fiecare capitol am presărat, pentru deliciul dumneavoastră, al cititorilor, diverse glume sau situații comice. În primele trei capitole am descris cum am intrat la medicină, cum am intrat la institut (despre probele sportive, psihologice, de limbă străină etc.) și am relatat primele interacțiuni pe care le-am avut cu orele de la facultate. Următoarele două capitole descriu materiile care m-au fascinat sau m-au dezamăgit, dar și anumite moduri de funcționare a unor medicamente. Am vrut să descriu modul de funcționare a unor medicamente (și substanțe care par cool în mediul online sau printre rapperi) pentru a răspunde unei întrebări pe cât de stupide, pe atât de complexe: „De unde știe pastila unde mă doare?". Sunt interesante aceste două capitole, dar următoarele trei vă vor da pe spate! Acestea descriu viața clasică de student. Un student care locuiește în cămin, merge la cantină (în cazul meu, la popotă), învață în săli de lectură sau la bibliotecă și încearcă să își facă un rost în viață prin campusul facultății și la spitalele din oraș. Cartea se încheie cu un capitol care surprinde efectiv interacțiunile mele și ale colegilor mei cu pacienții. Credeți-mă că acel capitol este foarte emoționant!

De ce se numește cartea „Sindromul studentului la medicină (militară)"? Ce este sindromul studentului la medicină? Ce este sindromul studentului la medicină militară?

Toate întrebările de mai sus necesită răspunsuri. O să încep cu cea de-a doua întrebare, apoi o să răspund la cea de-a treia și, ulterior, o să creionez un răspuns și la prima întrebare. O să înțelegeți pe parcurs de ce am decis să răspund, astfel, la întrebări.

Sindromul studentului la medicină este o condiție psihică, mai exact o formă de ipohondrie sau de nosofobie care se regăsește în rândul studenților de la medicină din primii ani de studiu. Aceștia, documentându-se despre o anumită boală, regăsesc exact anumite simptome pe care ei consideră că le au, deși sunt sănătoși. Sindromul acesta este un fenomen des întâlnit printre studenții la medicină și există în spate foarte multe studii care atestă că acest sindrom există. Din fericire, conform ultimelor cercetări efectuate, s-a constatat că nu există o diferență semnificativă între nivelurile de nosofobie (conform DEX: „Stare patologică manifestată printr-o teamă exagerată de boli") ale studenților de la medicină și ale studenților de la facultăți non-medicale. O să las la final titlul unui studiu recent care detaliază acest subiect, evident, mult mai bine decât l-aș putea expune eu în câteva rânduri.

Sindromul studentului la medicină militară, de fapt, nu există în literatura de specialitate. Este un sindrom căruia m-am gândit eu să îi ofer o definiție. Pe lângă ipohondria specifică unui student la medicină, un student la medicină militară prezintă și stresul de a-și îndeplini toate atribuțiile ce țin de partea militară. Cariera militară nu este o carieră ușoară și este chiar stresantă. Un student la medicină are un program încărcat, dar un student la medicină militară are un orar și mai încărcat, pentru că trebuie să respecte un anumit program militar și să participe la diferite activități și evenimente specifice. Și de aici provine un stres suplimentar. Stresul acesta suplimentar creionează, în final, sindromul studentului la medicină militară. Partea bună este că se poate trăi cu acest sindrom și că starea aceasta tranzitorie o ai doar în primii ani de studiu, până ajungi să te obișnuiești cu un anumit mod de desfășurare a lucrurilor și cu ceea ce se întâmplă în jurul tău. Nu este ceva de speriat și cred că singurele măsuri care ar trebui să se ia ar fi pe plan personal. Trebuie să înveți să gestionezi situațiile dificile și stresul care, inevitabil, apar.

De aceea, având în vedere definițiile de mai sus, una reală care se găsește în literatura medicală și una realizată de mine, am ajuns la titlul acestei cărți, și anume „Sindromul studentului la medicină (militară)". Titlul are rolul de a anticipa tema textului, astfel vă invit, cu drag, să citiți următoarele capitole, care descriu ce înseamnă viața de student la medicină, dar și viața de student la medicină militară!

Apropo, aici este studiul pe care vi l-am promis:

Szczurek K., Furgał N., Szczepanek D., Zaman R., Krysta K., Krzystanek M. „Medical Student Syndrome" – A Myth or a Real Disease Entity? Cross-Sectional Study of Medical Students of the Medical University of Silesia in Katowice, Poland. Int J Environ Res Public Health. 2021 Sep 19;18(18):9884. doi: 10.3390/ijerph18189884. PMID: 34574807; PMCID: PMC8471263.

CAPITOLUL 1 ‒ GENEZA

—R, când ai intrat la facultate și care a fost povestea intrării tale la facultate, respectiv la Medicină, Catedra de pregătire medico-militară a IMMCD București din cadrul UMFSTGEP Târgu Mureș?

—O, Cristi, câte ar fi de povestit (răspunse R ironic)… Este foarte controversată intrarea mea la facultate și alegerea profesiei de medic. Totul a început din clasa a 9-a, când am intrat la liceu, la una dintre cele mai bune clase din orașul meu.

—Care este orașul acesta, al tău?

—Orașul meu este Drăgășani (sau așa-zisul „HACKERVILLE").

—Cum se numește liceul?

—„Gib Mihăiescu". Am terminat la clasa 12 A, mate-info intensiv...

—R, rămâi, te rog, pe „fir"!

—Mda, în fine. M-am dus la mate-info având următorul gând: ori să merg spre o carieră în IT, ori să mă îndrept spre medicină.

—IT-ul era cumva pe placul tău?

—IT-ul am crezut că este pe placul meu datorită motivelor financiare, dar am realizat pe timpul liceului că nu mi se potrivește și, astfel, din clasa a 10-a, am început pregătirile pentru facultatea de medicină.

—Și la ce facultate ai vrut să dai inițial, mai exact?

—Doamne, Cristi, parcă îmi iei vorbele din gură! (evident, a răspuns R, tot ironic).

—Aha…

—Inițial am vrut să optez pentru Facultatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila București. Am început pregătirile pentru chimie, dar și pentru biologie. Pregătirile la biologie au mers foarte bine. Totul mergea „ca pe roate, însă la chimie nu am avut o sincronizare atât de bună cu profesorul, dar nu aș putea să îl învinuiesc pe acesta pentru nereușita mea cu chimia. Nu m-a atras. Nu este genul meu chimia. Așa că, în clasa a 11-a spre clasa a 12-a, am găsit, într-o zi, o soluție, și anume Facultatea de Medicină și Farmacie din Târgu-Mureș, la care se dădea, la alegere, o singură materie, ori biologia, ori chimia. Așa că, în secunda următoare, mi-am cumpărat de pe internet cartea Barron’s, cartea de admitere, și am început pregătirea, cu gândul de a da la medicină generală civilă. Am făcut pregătire cu mai mulți profesori pentru admiterea la Târgu Mureș, dar în fine… M-am apucat cam târziu și prima dată când am dat la Târgu Mureș am luat 5,94 și se intra cu 6,01 la medicină civilă. Am observat că în același an s-a intrat, paradoxal, cu note mai mici decât a mea la medicină militară. Încurajat de acest fapt, dar și de frumoasa carieră militară, am început în anul următor să mă antrenez pentru probele sportive, dar și pentru cele psihologice. Am luat cu brio toate probele sportive, psihologice și vizitele medicale, examenele la limba engleză și altele și am susținut admiterea în cel de-al doilea an. Am reușit să intru pe un loc „onorabil" la Catedra de Pregătire Medico-Militară cu o notă mult mai bună decât cea obținută la prima admitere. În tot acest timp, nu am stat acasă, pentru că m-a deprimat foarte mult ideea asta, și am fost la Universitatea din Craiova – Facultatea de Drept. Consider că este o facultate frumoasă (aici vă rog să vi-l imaginați pe R pe un ton ironic), dar cu mult mai puține șanse de reușită în viitor decât medicina, care, de altfel, mă și pasionează. E un domeniu frumos, mi se pare că este cea mai nobilă meserie, pentru că poți salva viața omului și poți avea un trai decent din ea. Din meserie, nu din viața omului. Bineînțeles, acesta nu a fost un motiv să dau la Medicină. Principalul meu motiv a fost pasiunea și dedicarea pentru științele militare, combinate cu medicina.

Acum sunt eu „pe fir", Cristi, și am început cu acel dialog, alături de colegul meu de cameră, camaradul meu în armată și bunul meu prieten, R, pentru a oferi un mic context despre ceea ce va urma să povestim.

Ideea e simplă. E al naibii de greu să intri la medicină.

De exemplu, eu am început să învăț încă din clasa 11-a din cartea de admitere (Barron’s) și tot de atunci am început să iau și ore pentru admitere. Am vrut din start să intru la medicină militară, la IMM, pentru un avantaj major… și anume siguranța unui viitor loc de muncă. Cel puțin acum, în 2020, rezidenții se lovesc de o mare problemă: având în vedere tipurile de specializări și notele de intrare tot mai mari la specializări (și numărul restrâns de locuri), se ocupă aproape instant anumite specializări, care, de exemplu, în trecut nu erau atât de căutate. Ca să fiu mai exact: dacă pentru a ajunge la cel mai bun liceu din oraș trebuie să înveți și să iei o notă mare de intrare, la rezidențiat trebuie să înveți, să te gândești la o specializare și să speri că mai există și un loc pentru tine, asta, pentru că tendințele se schimbă de la an la an. Dacă, de exemplu, acum 20 de ani, la chirurgie generală, se intra cu medie mică, acum lumea se duelează, la propriu,

pe acele locuri. Acum o să am o mică intervenție eu, Cristi din viitor, din 2023, și o să vă transmit că trendurile s-au schimbat! S-a ajuns chiar la o situație atipică. În urma examenului de rezidențiat din noiembrie 2022, nu s-au ocupat toate locurile sau posturile pentru rezidenți. Și aici mă refer și la specialitățile chirurgicale, medicină de familie, medicină de urgență etc.

În acest sens, s-a organizat o sesiune extraordinară a examenului