Katsushika Hokusai

De C.J. Holmes

Katsushika Hokusai a fost, fără îndoială, unul dintre cei mai cunoscuți artiști japonezi de când arta sa a fost dezvăluită în Occident, la mijlocul secolului al XIX-lea. Operele sale, o reflecție artistică a unei civilizații izolate și una dintre primele cunoscute în Europa, au influențat foarte mult pictorii impresioniști și postimpresioniști, precum Vincent van Gogh. Hokusai, considerat un maestru al Ukiyo-e încă din timpul vieții sale, ne fascinează prin diversitatea și importanța operei sale, care se întinde pe o perioadă de aproape 90 de ani și este prezentată aici în toată amploarea și diversitatea sa.

• Limbă: Română
• Editor: Parkstone International
• Data lansării: 5 feb. 2023
• ISBN: 9781783108015

Previzualizare carte

1. Sub val, în largul provinciei Kanagawa („Valul"), extras din seria Treizeci şi şase de vederi ale Muntelui Fuji, cca 1830-1832. Gravură în lemn, în culori, 25,9 x 38 cm. Colecția H. O. Havemeyer, The Metropolitan Museum of Art, New York.

CUVÂNT ÎNAINTE

Ar fi o greşeală să ne închipuim că arta japoneză a fost întotdeauna în armonie cu mediul său ambiant. De altfel, originile ei trebuie căutate în afara Japoniei: veacuri de-a rândul, pictorii din arhipelag s-au mulțumit să copieze operele, mult mai vechi, ale chinezilor şi coreenilor.

Deşi practicată în Japonia de o bună bucată de vreme, gravura în lemn rămăsese aici la un nivel foarte rudimentar în comparație cu ceea ce făceau chinezii; asta până la impulsul pe care avea să i-l dea voga stampelor ukiyoe. Iubitori ai naturii, japonezii cumpărau mari cantități de cărți ilustrate cu păsări şi flori, precum şi ghiduri conținând vederi ale unor locuri celebre. Însuşi stilul ukiyoe se întemeia pe o convenție străveche, de care nu va izbuti să se desprindă de-a lungul întregului secol al XVIII-lea. Or, la sfârşitul secolului, perfecțiunea de odinioară a culorilor şi a desenului picturilor populare se pierduse. Doar o revoluție radicală mai putea salva arta japoneză. Unul dintre principalele merite ale lui Hokusai este tocmai acela că a ales natura şi viața, cu toate că ştia că va avea de înfruntat o existență plină de privațiuni şi o sumedenie de prejudecăți.

VIAȚA LUI HOKUSAI

În toamna anului 1760, într-un târg sărac de lângă Edo, se năştea un copil hărăzit unui destin artistic ieşit din comun. Părinții lui făceau parte din clasa meşteşugarilor: tatăl şlefuia oglinzi din metal pentru curtea shogunului, iar mama provenea dintr-o mare familie scăpătată. Bunicul făcuse parte din suita dregătorului Kira şi murise apărându-l pe acesta din urmă în cursul unui episod sângeros al istoriei japoneze din secolul al XVII-lea – atentatul nocturn pus la cale de „cei patruzeci şi şapte de ronini". Poate că de la strămoşul său războinic moştenise Hokusai spiritul de independență şi mândria de care a dat dovadă de-a lungul întregii lui vieți. Tatăl artistului avea să influențeze, la rându-i, prin meseria pe care o avea, preferințele şi talentele fiului său.

Poate pentru că nu era fiu unic, Hokusai părăseşte, pe la 13–14 ani, casa părintească şi intră ucenic la un gravor. Experiența dobândită de-a lungul celor patru ani petrecuți aici îi va fi extrem de prețioasă mai târziu, când va trebui să-i îndrume pe cei care-i vor grava lucrările. La vârsta de 18 ani, după ce pleacă de la meşterul pentru care lucra, Hokusai devine elevul marelui artist Shunsho, ale cărui stampe în culori se bucură azi de o deosebită apreciere din partea colecționarilor. Tânărul artist va dovedi multă iscusință în imitarea stilului maestrului său. Curând însă, originalitatea sa îşi va spune cuvântul. Entuziasmul pe care i-l trezesc lui Hokusai operele robuste, în alb-negru, ale şcolii Kano avea darul de a-l irita pe bătrânul lui profesor, care urmărea un ideal foarte diferit. În 1786 izbucneşte o ceartă care se termină cu izgonirea elevului neascultător. Curiozitatea şi nonconformismul lui Hokusai vor fi constituit o