Leonardo da Vinci și opere de artă

De Gabriel Séailles

Leonardo și-a petrecut primii ani de viață la Florența, maturitatea la Milano, iar ultimii trei ani de viață în Franța. Profesorul lui Leonardo a fost Verrocchio. Mai întâi a fost orfevru, apoi pictor și sculptor: ca pictor, reprezentant al școlii foarte științifice de desen; mai celebru ca sculptor, fiind creatorul statuii Colleoni de la Veneția, Leonardo a fost un om cu o atracție fizică izbitoare, cu un mare farmec al manierelor și al conversației și cu realizări mentale. Avea o bună pregătire în științele și matematica vremii, precum și un muzician talentat. Abilitățile sale de desenator erau extraordinare, lucru demonstrat de numeroasele sale desene, precum și de cele relativ puține picturi. Îndemânarea sa manuală este pusă în slujba celei mai minuțioase observații și cercetări analitice asupra caracterului și structurii formei. Leonardo este primul în date dintre marii oameni care au avut dorința de a crea într-un tablou un fel de unitate mistică realizată prin fuziunea dintre materie și spirit. Acum, după ce primitivii își încheiaseră experimentele, neîncetat urmărite timp de două secole, prin cucerirea metodelor de pictură, el a putut pronunța cuvintele care au servit drept parolă pentru toți artiștii de mai târziu demni de acest nume: pictura este un lucru spiritual, cosa mentale. El a desăvârșit arta desenului florentin, aplicând la modelarea prin lumină și umbră, o subtilitate tăioasă pe care predecesorii săi nu o folosiseră decât pentru a da o mai mare precizie contururilor lor. Această minunată măiestrie a desenului, această modelare și acest clar-obscur nu a folosit-o doar pentru a picta aspectul exterior al corpului, ci, așa cum nimeni înainte de el nu o făcuse, pentru a reflecta asupra lui misterul vieții interioare. În Mona Lisa și în celelalte capodopere ale sale, el a folosit chiar și peisajul nu doar ca un decor mai mult sau mai puțin pitoresc, ci ca un fel de ecou al vieții interioare și ca element al unei armonii perfecte. Bazându-se pe legile încă destul de noi ale perspectivei, acest doctor al înțelepciunii scolastice, care a fost în același timp un inițiator al gândirii moderne, a înlocuit maniera discursivă a primitivilor cu principiul concentrării, care stă la baza artei clasice. Tabloul nu ne mai este prezentat ca un agregat aproape întâmplător de detalii și episoade. Este un organism în care toate elementele, liniile și culorile, umbrele și luminile, compun un traiect subtil care converge spre un centru spiritual, senzorial. Leonardo nu s-a ocupat de semnificația exterioară a obiectelor, ci de semnificația lor interioară și spirituală.

• Limbă: Română
• Editor: Parkstone International
• Data lansării: 5 feb. 2023
• ISBN: 9781639199815

Previzualizare carte

BIOGRAFIE

1452:

Leonardo se naşte în 15 aprilie într-un orăşel toscan numit Anchiano, în apropiere de Vinci, în regiunea florentină. Este fiul nelegitim al unui notar înstărit, Piero, şi al unei țărăncuțe, Catarina. Tatăl său îl ia în grijă după naştere, iar Catarina pleacă pentru a se căsători cu alt bărbat. Părinții lui, fiecare recăsătorindu-se, i-au oferit 17 frați şi surori.

1457:

Leonardo pleacă să locuiască cu tatăl său, care se căsătorise cu Alberia Amadori.

1460:

Tânărul îşi urmează tatăl la Florența.

1469:

La vârsta de 15 ani devine ucenic în vestitul atelier din Florența al lui Andrea del Verrocchio. Aici realizează o bună parte dintre lucrările din altar, câteva panouri imense pictate, dar şi sculpturi în bronz şi marmură. Într-una din picturile lui Verrocchio desenează un înger prin care îşi impresionează atât de mult maestrul, încât acesta va renunța pentru totdeauna să mai picteze. Leonardo rămâne în atelierul lui Verrocchio până în 1477.

1472:

Intră în breasla pictorilor.

1473:

Leonardo pictează prima sa lucrare faimoasă, Valea din Arno.

1478:

Primeşte o comandă pentru un tablou de altar pentru Palatul Vecchio, un proiect ce nu va fi niciodată terminat.

1482:

Leonardo părăseşte Florența pentru a locui în Milano, unde intră în serviciul lui Ludovico Sforza, duce de Milano, după ce se lăudase ducelui într-o scrisoare cu talentul său de a construi poduri, tunuri, catapulte şi alte mecanisme de război. De fapt, postul cerut i se oferă deoarece pretinde că este un muzician neîntrecut. Rămâne ca artist al curții din Milano timp de 18 ani. În acest timp pictează nenumărate tablouri şi decorează încăperile palatului. Pasionat fiind de mecanismele complexe, da Vinci studiază în cele din urmă fizica, biologia şi matematica. În orice caz, preocupările lui sunt atât de vaste, încât de multe ori lasă unele proiecte neterminate.

1483:

Pictează Fecioara din grota cu stânci. Proiectează armamente minuțioase, precum un car de luptă, maşini de război, submarine şi alte mecanisme de război.

1492:

Proiectează o maşină zburătoare.

1495:

Leonardo începe să picteze Cina cea de Taină în sala de mese a bisericii Santa Maria delle Grazie. Lucrarea va fi încheiată în 1498.

1496:

Da Vinci îl întâlneşte pe matematicianul Luca Pacioli, cu care studiază tratatele lui Euclid.

1499:

Oraşului Milano este invadat de către francezi. Leonardo părăseşte ținutul. Pleacă la Mantua, apoi la Veneția şi în cele din urmă la Friuli, căutând de lucru.

1502:

Leonardo lucrează ca inginer militar pentru Cesare Borgia, duce de Romagna, fiul papei Alexandru al VI-lea şi general-şef al armatei sale. Totodată, supraveghează construcția fortărețelor ridicate pe teritoriile pontificale din centrul Italiei.

1503:

Da Vinci devine membru al comisiei însărcinate cu găsirea unui loc potrivit pentru statuia David a lui Michelangelo. Talentul său de inginer este foarte căutat în perioada războiului împotriva Pisei. Desenează schițe pentru bătălia de la Anghiari.

1504:

Tatăl său moare în 9 iulie. Rămâne o moştenire imensă, dar Leonardo este înşelat de frații săi şi nu intră în posesia părții care i se cuvenea. Moartea unchiului său la scurtă vreme după aceea reînvie disputele dintre frați pentru moştenire. De data aceasta însă, Leonardo câştigă şi primeşte averea şi pământurile unchiului său. În timpul acestei perioade începe să picteze Mona Lisa.

1506:

Se întoarce la Milano la cererea guvernatorului francez Charles d'Amboise. Acolo studiază cu pasiune cele patru elemente: pământul, aerul, apa şi focul.

1507:

Leonardo este numit pictor al curții lui Ludovic al XII-lea al Franței.

1514:

Artistul se întoarce la Roma, unde devine protejatul papei Leon al X-lea. Are o înclinație puternică înspre descoperiri ştiințifice. Totuşi, fascinația lui pentru anatomie şi fiziologie e împiedicată de insistența papei că nu ar trebui să facă disecții pe cadavre în scopuri ştiințifice.

1516:

Giulio de Medici, susținătorul financiar al lui da Vinci, moare în 4 martie. Artistul acceptă invitația de a intra în serviciul lui Francois I, ca prim-pictor, inginer şi arhitect al regelui Franței. Cu ocazia încoronării regelui construieşte un leu de metal. Noul său protector e foarte generos. Leonardo îşi petrece ultimii ani din viață în apartamentele luxoase ale unui conac de lângă castelul regal Amboise.

1518:

Artistul creează planurile unui palat în