Michelangelo și opere de artă

De Eugène Müntz

Michelangelo, ca și Leonardo, a fost un om cu multe talente; sculptor, arhitect, pictor și poet, el a realizat apoteoza mișcării musculare, care pentru el era manifestarea fizică a pasiunii. Și-a modelat arta desenului, a îndoit-o, a răsucit-o și a întins-o până la limitele extreme ale posibilităților. Nu există peisaje în pictura lui Michelangelo. Toate emoțiile, toate pasiunile, toate gândurile umanității erau personificate în ochii lui în trupurile goale ale bărbaților și femeilor. Rareori își concepea formele umane în atitudini de imobilitate sau de repaus. Michelangelo a devenit pictor pentru a putea exprima într-un material mai maleabil ceea ce simțea sufletul său titanesc, ceea ce imaginația sa de sculptor vedea, dar ceea ce sculptura îi refuza. Astfel, acest admirabil sculptor a devenit creatorul, la Vatican, al celui mai liric și epic decor văzut vreodată: Capela Sixtină. Profuzia invenției sale este răspândită pe această vastă suprafață de peste 900 de metri pătrați. Există 343 de figuri principale de o varietate prodigioasă de expresie, multe de dimensiuni colosale, la care se adaugă un număr mare de figuri secundare introduse pentru efect decorativ. Creatorul acestui vast proiect avea doar treizeci și patru de ani când și-a început lucrarea. Michelangelo ne obligă să ne extindem concepția despre frumos. Pentru greci, era vorba de perfecțiunea fizică; dar lui Michelangelo nu-i păsa prea mult de frumusețea fizică, cu excepția câtorva cazuri, cum ar fi pictura lui Adam de pe tavanul Sixtinei și sculpturile sale din Pietà. Deși stăpân pe anatomie și pe legile compoziției, a îndrăznit să le ignore pe amândouă, dacă era necesar pentru a-și exprima concepția: să exagereze mușchii figurilor sale și chiar să le pună în poziții pe care corpul uman nu și le putea asuma în mod natural. În ultima sa pictură, Judecata de Apoi de pe peretele din capătul Sistinei, și-a revărsat sufletul ca un torent. Michelangelo a fost primul care a făcut ca forma umană să exprime o varietate de emoții. În mâinile sale, emoția a devenit un instrument pe care a cântat, extrăgând teme și armonii de o varietate infinită. Figurile sale ne poartă imaginația mult dincolo de semnificația personală a numelor care le sunt atașate.

• Limbă: Română
• Editor: Parkstone International
• Data lansării: 5 feb. 2023
• ISBN: 9781639199914

Previzualizare carte

Biografie

1475:

Se naşte la 6 martie în Caprese, Toscana, fiind al doilea copil al lui Lodovico di Leonardo Buonarroti Simoni şi al Francescăi di Neri di Miniato del Sera.

1481:

După moartea mamei sale, se înscrie la şcoala lui Franceso da Urbino.

1483:

Se naşte Rafael Sanzio la Urbino.

1489:

Începe ucenicia de trei ani cu Domenico Ghirlandaio.

1490:

Stă împreună cu Bertoldo în grădinile Medici, lângă San Marco, unde studiază sculpturile antice şi contemporane.

1492:

Moare Lorenzo de Medici; Michelangelo termină Lupta centaurilor şi Fecioara treptelor, iar în 1493 un crucifix din lemn pentru Biserica Santo Spirito din Florența

1494:

Fuge în Veneția şi Bologna când armatele conduse de Carol al II-lea amenință cu asedierea Florenței şi se răspândesc zvonuri despre căderea familiei Medici.

1496:

Soseşte la Roma, unde devine protejatul lui Jacopo Galli, care îi va comanda lucrarea Bacchus; termină Cupidon dormind, lucrare acum pierdută.

1497:

Cardinalul Jean de la Grolaye de Villier îi comandă sculptura Pietà.

1499:

Cardinalul Bilhères moare imediat după terminarea sculpturii Pietà.

1500:

Lucrează pentru altarul Bisericii Sant’Agostino din Roma; regele Ludovic al XII-lea invadează Italia.

1502:

Se întoarce la Florența şi începe statuia din marmură David.

1503:

Primeşte comanda pentru statuile celor Doisprezece Apostoli pentru Catedrala din Florența, dar reuşeşte să termine doar schițele pentru Matei; papa Pius al III-lea moare după 25 de zile de la numire; este ales papa Iuliu al II-lea; începe Fecioara din Bruges, termină Tondo Taddei şi Tondo Pitti.

Realizează la comandă Tondo Doni pentru Agnolo Doni (terminat între 1503 şi 1505).

1504:

Termină şi inaugurează David în Piazza dei Signori; portofoliul pentru Lupta de la Cascina.

1505:

Primeşte de la papa Iuliu al II-lea comanda pentru mormântul său din Roma; începe o perioadă de neînțelegeri cu Vaticanul; rămâne la Carrara, unde se ocupă cu achiziționarea marmurei necesare.

1506:

Se întoarce la Florența.

1508:

Soseşte la Roma pentru pictarea Capelei Sixtine.

1509:

Începe lucrările de decorare pentru Stanzele din Vatican, în paralel cu munca la Capela Sixtină.

1512:

Se inaugurează noua Capelă Sixtină.

1513:

Moare papa Iuliu al II-lea şi este ales papa Leon al X-lea, fiul lui Lorenzo de Medici; se renegociază contractul pentru mormântul papei Iuliu al II-lea.

1515:

Primeşte titlul de conte palatin din partea papei Leon al X-lea.

1516:

Se întoarce la Florența; papa Leon al X-lea îi cere să decoreze fațada Bisericii San Lorenzo.

1520:

Primele desene pentru Capela Medici.

1521:

Moare papa Leon al X-lea (Giovanni de Medici), este ales papa Adrian al VI-lea; Michelangelo nu mai primeşte comenzi de la Vatican şi lucrează la mormintele familiei Medici.

1523:

Este ales papa Clement al VII-lea (Giulio de Medici).

1524:

Începe Amurgul şi Aurora pentru mormântul lui Lorenzo de Medici şi o comandă pentru Biblioteca Laurențiană.

1527:

Prădarea Romei; fuga familiei Medici.

1528:

Îşi petrece un an cu lucrări de planificare urbană, ingineria armelor şi arhitectură, pentru a apăra Florența de familia Medici.

1529:

E numit inginer militar în cadrul grupării Nove della Milizia, 9 militari aflați la conducerea forțelor armate florentine.

1530:

Famila Medici revine în stăpânire la Florența; Michelangelo primeşte din partea ducelui de Ferrara comanda pentru Leda şi lebăda – foarte admirată (acum pierdută);