Orfan de război

De Petru Mateciuc

Petru Mateciuc, învățător de țară din județul Iași, România, așterne pe hârtie amintirile sale din copilăria petrecută în preajma primului război mondial, eveniment major care se răsfrânge și asupra destinelor membrilor familiei lui extinse și care îi marchează ulterior adolescența și viața. Asemenea amintirilor lui Creangă, Petru Mateciuc aduce la viață și ne expune tipologii de oameni simpli, oameni de jos, țărani autentici ai României, dar și de oameni cu alte îndeletniciri, într-o frescă socială a unei Românii care se lupta să devină mare și, odată devenită mare, să se statornicească așa pe vecie.

• Limbă: Română
• Editor: Bogdan Mateciuc
• Data lansării: 9 apr. 2020
• ISBN: 9780463625613

Petru Mateciuc

Născut în 1910 în satul Răușeni, jud Iași, trecut la cele veșnice în anul 1990, la Iași. A fost, pentru cea mai mare parte a vieții, un simplu învățător de țară, având însă vocația originilor și a familiei, lucru care l-a mânat să își scrie amintirile din copilărie.

Previzualizare carte

Petru Mateciuc

Orfan de război

Copyright 2020 Bogdan Mateciuc

Publicată de Bogdan Mateciuc la Smashwords

Notă de licență pentru ediția Smashwords

Această ebook poate fi folosită numai pentru uz personal. Această ebook nu poate fi revândută și nici dată altor persoane. Dacă doriți să împărtășiți această carte cu altcineva, vă rugăm să achiziționați un exemplar suplimentar pentru fiecare destinatar. Dacă citiți această carte și nu ați achiziționat-o sau nu ați cumpărat-o numai pentru uzul dvs. personal, vă rugăm să o returnați la Smashwords.com sau la vânzătorul dvs. favorit și să vă achiziționați un exemplar personal. Vă mulțumim că respectați munca acestui autor.

Cuvânt înainte

Petru Mateciuc s-a născut în anul 1910 în satul Răușeni, județul Iași. De o simplitate remarcabilă, a lucrat ca învățător în mai multe școli din mediul sătesc și orășenesc. Înzestrat cu spiritul de povestitor tradițional moldovenesc și având vocația neamului său, a așternut pe hârtie amintiri din copilăria și adolescența sa, petrecute într-o Românie care se lupta să se întregească și să se statornicească pe harta Europei în granițele naturale ale neamului românesc.

A avut doi copii, pe Angela și pe Adrian. S-a stins din viață la Iași, în anul 1990, la vârsta de 80 de ani.

Bogdan Mateciuc, nepot de fiu

Satul Răușeni din ținutul Botoșani se întinde pe un vast șes, cuprins între dealul Hârlăului la vest, dealul Călărașilor la est, iar pe marginea dinspre est curge Jijia, udând satele Pogorăști, Glăvănești și Stolniceni, șerpuind pe sub dealul Andrieșeni, spre sud.

De altfel, satul Răușeni este format din trei sate: Comândărești, Răușeni și Slobozia, unite între ele, că nu știi de unde începe unul și unde se sfârșește altul.

De la sud spre nord satul este străbătut prin mijloc de calea ferată Iași – Dorohoi, construită în anul 1896. La 4 kilometri spre sud se află gara Rediu, care aparține, ca și satul Rediu, de județul Iași. Tot de județul Iași aparține și satul Andrieșeni, care se află pe dealul din apropiere. Drumul principal care vine din Răușeni și trece spre Slobozia întâlnește calea ferată pomenită mai sus. Aici, cantonul de cale ferată străjuiește ca un punct de control atât al trenurilor ce vin sau pleacă spre Iași, cât și al puținelor căruțe sau și și mai puținelor automobile ce trec prin sat.

A doua casă de la canton spre Slobozia, acoperită cu stuf, alcătuită dintr-o cameră cu tindă și o cămară ce înjumătățește tinda, saltă puțin deasupra vârfurilor porumbului ce umple o grădină mare, mai bine de jumătate de hectar. Spre cantonul de cale ferată moș Dumitru Bădărău, de care ne desparte un sir de salcâmi înalți și drepți, iar spre Slobozia moș Neculai Adam sunt vecinii noștri.

În ogradă, dinaintea casei, două crâsnice de prins peste stau răsturnate cu plasele în sus, pentru uscat la soare. Aproape de cele două crâsnice, un băiețel ca de șapte ani se joacă în nisipul ud, făcând cu palmele mușuroaie țuguiate, înșirate la distante egale unul de altul. În lungul acestui sir de mușuroaie sunt puse bucăți de stuf înfipte în pământ, având întinse și legate de vârf două fire de ață, care presupune linia telefonică cu stâlpii respectivi. O fântână făcută cu mâinile