Bridge: Sisteme și convenții de licitație

De Nicolae Sfetcu

Această carte este destinată începătorilor care nu știu nimic sau aproape nimic despre bridge. Ea include regulile de bază pentru contract bridge și rubber bridge, și cele ale jocului în turneele de bridge duplicat. Sunt descrise cele mai folosite sisteme și convenții de licitație, fiind detaliat sistemul de licitație Standard American Yellow Card (SAYC).

Regulile jocului de bridge sunt concepute astfel încât se elimină aproape complet șansa în turnee, punându-se accentul pe logică, strategia și tacticile adoptate, și cooperarea dintre parteneri. Jocul de bridge este considerat la fel de solicitant mental ca cel de șah, dar mult mai complex decât acesta. Jocul de bridge este, de departe, cel mai apreciat joc cu cărți de joc, putând oferi provocări imense și o satisfacție nemăsurată.

• Limbă: Română
• Editor: Nicolae Sfetcu
• Data lansării: 7 dec. 2017
• ISBN: 9781370937790

Nicolae Sfetcu

Owner and manager with MultiMedia SRL and MultiMedia Publishing House. Project Coordinator for European Teleworking Development Romania (ETD) Member of Rotary Club Bucuresti Atheneum Cofounder and ex-president of the Mehedinti Branch of Romanian Association for Electronic Industry and Software Initiator, cofounder and president of Romanian Association for Telework and Teleactivities Member of Internet Society Initiator, cofounder and ex-president of Romanian Teleworking Society Cofounder and ex-president of the Mehedinti Branch of the General Association of Engineers in Romania Physicist engineer - Bachelor of Science (Physics, Major Nuclear Physics). Master of Philosophy.

Previzualizare carte

BRIDGE

SISTEME ȘI CONVENȚII DE LICITAȚIE

Nicolae Sfetcu

Publicat de MultiMedia Publishing

Copyright 2017 Nicolae Sfetcu

Copyright © 2018 Nicolae Sfetcu

Publicat de MultiMedia Publishing, www.telework.ro/ro/editura

ISBN: 978-606-9016-58-9

Cartea include imagini și texte din Wikipedia sub licență  CC BY-SA 3.0, și din manualul ACBL SAYC System Booklet, Revizia 3, traduse și adaptate de Nicolae Sfetcu.

Toate textele din această carte sunt sub licență CC BY-SA 3.0.

DECLINARE DE RESPONSABILITATE

Având în vedere posibilitatea existenței erorii umane sau modificării conceptelor științifice, nici autorul, nici editorul și nicio altă parte implicată în pregătirea sau publicarea lucrării curente nu pot garanta în totalitate că toate aspectele sunt corecte, complete sau actuale, și își declină orice responsabilitate pentru orice eroare ori omisiune sau pentru rezultatele obținute din folosirea informațiilor conținute de această lucrare.

Cu excepția cazurilor specificate în această carte, nici autorul sau editorul, nici alți autori, contribuabili sau alți reprezentanți nu vor fi răspunzători pentru daunele rezultate din sau în legătură cu utilizarea acestei cărți. Aceasta este o declinare cuprinzătoare a răspunderii care se aplică tuturor daunelor de orice fel, incluzând (fără limitare) compensatorii; daune directe, indirecte sau consecvente, inclusiv pentru terțe părți.

Înțelegeți că această carte nu intenționează să înlocuiască consultarea cu un profesionist educațional, juridic sau financiar licențiat. Înainte de a o utiliza în orice mod, vă recomandăm să consultați un profesionist licențiat pentru a vă asigura că faceți ceea ce este mai bine pentru dvs.

Această carte oferă conținut referitor la subiecte educaționale. Utilizarea ei implică acceptarea acestei declinări de responsabilitate.

Bridge

Bridge este un joc de levate cu cărți de joc folosind un pachet standard de 52 de cărți. Este jucat de patru jucători în două grupați în două echipe concurente, partenerii stând față în față la masa de joc. Milioane de oameni joacă bridge în toată lumea în cluburi, turnee, online și cu prietenii în privat, fiind unul dintre cele mai populare jocuri de cărți din lume. Federația Mondială de Bridge (WBF) este organismul de conducere pentru bridge competitiv internațional, cu numeroase alte organisme care guvernează jocul la nivel regional.

Jocul constă în mai multe done, fiecare progresând în patru patru faze: împărţitul cărţilor, licitarea, jocul efectiv al mâinii, şi notarea rezultatelor. Împărţitul cărţilor şi notarea rezultatelor sunt activităţi procedurale, în timp ce licitarea şi jocul mâinii sunt cele două faze active competitive ale jocului.

Cărțile sunt distribuite jucătorilor, iar apoi jucătorii licitează angajându-se sa câștige contractul, specificând numărul minim de levate pe care trebuie să le câștige partenerii care stabilesc în final contractul (din care va face parte declarantul) pentru a primi puncte pentru dona respectivă. În timpul licitației, partenerii comunică informații despre mâna lor, inclusiv despre puterea lor generală și despre lungimea culorilor lor, în mod natural sau folosind convenții. Apoi se joacă dona, echipa declarantă încercând să-și îndeplinească contractul, iar echipa în defensivă încearcă să împiedice echipa declarantă să își atingă scopul. Punctele obținute într-o donă se calculează pe baza numărului de levate câștigate, a contractului și a diverșilor factori care depind într-o anumită măsură de variația specifică a jocului.

Rubber bridge este cea mai populară variantă pentru jocul informal, dar cea mai mare parte a jocului la cluburi și în turnee implică o variantă de bridge duplicat, unde cărțile nu sunt re-împărțite la fiecare donă, ci fiecare donă este jucată de două sau mai multe mese diferite de jucători, pentru a permite evaluarea comparativă.

Etimologie

O teorie este că numele de bridge vine de la numele unui joc anterior. Bridge s-a diferențiat de whist odată cu crearea lui Biritch (sau whist-ul rusesc) în secolul al XIX-lea, și a evoluat până la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea în forma actuală de joc. Cuvântul biritch în sine este o ortografie a cuvântului rus Бирюч (бирчий, бирич), o ocupație a unui funcționar diplomatic sau purtător de cuvânt. Unii experți consideră însă că originea rusă a jocului este o eroare.

O altă teorie este că soldații britanici au inventat jocul de bridge în timpul războiului din Crimeea. Jocul și-a luat numele de la Podul Galata (Galata Bridge), un pod care se întinde pe Cornul de Aur și leagă părțile vechi și noi ale Istanbulului din Europa, pe unde se pare că treceau în fiecare zi să meargă la o cafenea pentru a juca jocuri cu cărți de joc.

Istorie

Bridge este un joc din famili jocurilor de levată, o dezvoltare a jocului de whist. Conform lui Oxford English Dictionary, bridge este pronunţia în limba engleză a unui joc numit Biritch, care a fost cunoscut şi sub numele de whist rusesc.

Cea mai veche carte cunoscută cu reguli pentru Biritch datează din 1886, autorul fiind John Collinson. Această carte şi versiunea sa ulterioară, The Saturday Review, din 28 mai 1906, consideră că Biritch a fost jucat iniţial de comunitatea rusă de la Constantinopol, având unele caracteristici comune cu varianta de whist Solo. Jocul a suferit în timp mai multe schimbări semnificative spre bridge, precum: dealer-ul alege culoarea de atu, sau deleagă partenerul său pentru aceasta, posibilitatea jocului fără atu, partenerul dealer-ului devine mână moartă, jocul de 3NT, 4H şi 5D, licitarea putea fi dublată şi redublată, şi existenţa bonusurilor pentru slam. Acest joc, şi variantele sale cunoscute sub numele de bridge şi bridge-whist, au devenit populare în Statele Unite şi Marea Britanie în anii 1890, în ciuda dominaţiei de multă vreme a jocului de whist.

În 1904 s-a dezvoltat auction bridge, în care jucătorii licitau în cadrul unei licitaţii competitive pentru a decide contractul şi declarantul. Obiectul jocului a devenit realizarea a cel puţin la fel de multe levate ca cele stabilite prin licitaţie, şi au fost introduse sancţiuni pentru incapacitatea de a obţine aceste levate.

Jocul modern de bridge este rezultatul inovaţiilor în scor la auction bridge, făcute de Harold Stirling Vanderbilt şi alţii. Schimbarea cea mai semnificativă a fost că numai levatele stabilite prin contractat erau punctate, o schimbare care a dus la licitaţii mult mai deliberate şi interesante. De asemenea, o noutate a fost conceptul de vulnerabilitate, implicând sacrificii pentru a se proteja, iar diferitele scoruri au fost ajustate pentru a produce un joc mult mai echilibrat. Vanderbilt a stabilit regulile în 1925, astfel încât în câţiva ani jocul de bridge a devenit sinonim cu varianta de „bridge contract."

În Statele Unite ale Americii, cea mai mare parte a jocului de bridge jucate azi e contract bridge, jucat în cluburi, în turnee, şi online. În Marea Britanie, rubber bridge este încă popular atât în jocurile domestice cât şi în cluburi, la fel ca jocul de bridge duplicat.

Reguli de bază

(Sursa: Otm, https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Bd14.JPG, CC Attribution-Share Alike 3.0 Unported license)

Regulile la bridge duplicat

Normele oficiale ale joculu de bridge duplicat sunt promulgate de către World Bridge Federation (WBF), sub numele de „International Code of Laws of Duplicate Bridge, 2007 („Codul internaţional de legi ale jocului de bridge duplicat, 2007). Comitetul legislativ al WBF, compus din experţi din toată lumea, actualizează aceste norme la fiecare 10 ani. Aceasta emite, de asemenea, un Comentariu legislativ pentru interpretarea reglementărilor.

În plus faţă de regulile de bază ale jocului, există multe reguli suplimentare care acoperă condiţiile de joc şi de rectificare a neregularităţilor, care sunt în primul rând utilizate de către directorii turneelor, care acţionează în calitate de arbitri, şi au control total al procedurilor în timpul competiţiilor. În plus, unele detalii ale procedurilor sunt lăsate la latitudinea organizaţiei de bridge zonală pentru turneele sub egida lor, iar unele (de exemplu, alegerea modalităţii de deplasare la mese în turnee), sunt la latitudinea organizaţiei care sponsorizează turneul (de exemplu, un club).

Organizaţiile zonale ale WBF publică, de asemenea, ediţii specifice ale reglementărilor, şi documentaţii suplimentare justificative, inclusiv decizii ale directorilor, fişiere tehnice, apeluri din campionatele naţionale, etc.

Regulile la bridge rubber

Nu există reguli universal acceptate pentru bridge rubber promulgate de către organele de conducere în bridge. Se folosesc în schimb norme locale, care se constituie în norme pentru cei care doresc să respecte un astfel de standard publicat.

Majoritatea normelor se inspiră din jocul de bridge duplicat în licitare şi jocul mâinilor, şi diferă în principal în proceduri la împărţire şi notare.

Regulile la bridge online

În 2001, Federaţia Mondială de Bridge a promulgat un set de legi pentru jocul online.

Jucători

În forma sa de bază, bridge este un joc jucat de patru persoane, în două echipe concurente, cu perechi de câte doi jucători. Pentru notare şi referinţă, fiecare jucător este identificată prin una dintre punctele cardinale, echipele astfel formate fiind Nord şi Sud contra lui Est şi Vest. Pot juca şi mai mult de 4 jucători, individual, în perechi sau ca echipe de până la şase persoane, în turnee oficiale sau adunări sociale, atunci când normele care reglementează evenimentul, prescrise de către gazda sau sponsori, permit astfel de jocuri specifice.

Contracte şi obiective

Bridge este un joc de levate unde, după fiecare împărţire a cărţilor de joc, perechile formate din două persoane aşezate în puncte cardinale opuse concură printr-o licitaţie la dreptul de a stabili contractul pentru acea mână, partea câştigătoare a licitaţiei fiind cunoscută sub numele de declarant. Câştigătorul contractului stabileşte culoarea de atu, angajându-se în schimb să câştige cel puţin numărul de levate specificate de cea mai mare valoare licitată. După ce contractul a fost stabilit, începe jocul cu cărţile de joc ca în cele mai multe jocuri de levată, până când toate cele treisprezece levate s-au jucat. În orice moment, în timpul jocului, oricare parte poate solicita o serie de levate din cele nejucate încă, dacă este cazul.

Pe baza numărului efectiv de levate câştigate, se va considera că declarantul a reuşit sau nu să îndeplinească contractul. În caz de reuşită declarantul câştigă un anumit număr de puncte. Dacă nu reuşeşte să îndeplinească respectivul contract, punctele sunt câştigate de echipa aflată în defensivă. Obiectivul major este de a câştiga concursul prin acumularea de puncte mai multe decât adversarii. Deşi fiecare variantă de bridge are propriul său sistem de punctare şi acumulare de puncte, toate se bazează pe ideea dacă este sau nu realizat contractul, pentru fiecare rundă de joc, şi de cât de multe levate au fost câştigate.

Uneori este avantajos să se liciteze un contract pe care nu echipa nu se aşteaptă să îl realizeze şi deci va pierde astfel unele puncte, dar astfel nu va permite adversarilor să liciteze