O sută cincizeci de mii la peluze

De Iepure Diana

O sută cincizeci de mii la peluze e una dintre cele mai puternice cărți scrise în perioada postsocialistă. E o carte care, la fel ca și Tratat de Tanatofobie sau Șoboloniada (de Steliana Grama) va bulversa, cu siguranță, clasamentele literaturii contemporane. Doar că, spre deosebire de celelalte două cărți, tragem nădejdea că cei care fac critică literară nu vor strâmba din nas și o vor citi acum. Iar dacă acest lucru nu se va întâmpla, suntem siguri că peste ani se va găsi cineva care o va descoperi și o va aprecia la justa valoare. (Dumitru Crudu)

Diana Iepure e o poetă matură și completă, textele ei sunt scrise bine și controlate, iar cartea unitară adună și formează o lume proprie, ceea ce e foarte important pentru un poet, o lume contradictorie în raport cu titlul cărții. Un experiment interesant, cu rădăcini adânci în .md, care mă face curios în legătură cu următorul proiect al Dianei Iepure. (Mihail Vakulovski)

Poezii ca niște scrisorele sau file de jurnal simulat adolescentin. Cele mai bune mostre, șlefuite și frizate exact cât să nu pară prea aranjate, sunt parcă inspirate de noua sinceritate sau, și mai bine, de experiențele holistice, intime ale performatismului. Diana Iepure este valoroasă pentru că reușește să scape influențelor. Uneori, e bine ca poeții să stea mai mult în casă, să cânte la pian, să vadă cât mai rar alți poeți. (Felix Nicolau)

• Limbă: Română
• Editor: Casa de Pariuri Literare
• Data lansării: 14 iun. 2016
• ISBN: 9786068342054

Previzualizare carte

Diana Iepure

O sută cincizeci de mii

la peluze

versuri

prefaţă de Nora Iuga

casa de pariuri literare

2011

logo-casa-de-pariuri-literare-rgb.jpg

© 2011 casa de pariuri literare

© Laurenţiu Midvichi pentru ilustraţii

seria Poezie | colecţia Prezent

www.cdpl.ro

[e-mail]

tel.: [phone]

ISBN eBOOK: 978-606-8342-05-4

prefaţă de Nora Iuga

editor: Cristian Cosma (un cristian)

producţie: Victor Jalbă-Şoimaru

Lectura digitală protejează mediul

Versiune digitală realizată de elefant.ro

logo_elefant_vector%202a.jpg

M-am născut pe 20 noiembrie 1970, vizavi de Moscova, de cinematograful Moscova, la maternitatea nr. 1, pe când părinţii mei erau studenţi în anul patru la Universitatea „Vladimir Ilici Lenin. Când au apucat-o pe mama durerile, tata, de emoţie, i-a uitat paşaportul acasă. La maternitate, au tras repede concluzia că maică-mea naşte de fată mare şi-a venit intenţionat fără „pasport, să mă aducă pe faţa pământului incognito. Aşa că moaşele n-au prea băgat-o în sân. Vorba aia, homo sovieticus, oblico morale. Necătând la acest mic incident, eu am fost mândră toată copilăria că m-am născut la Chişinău, şi nu ca majoritatea colegilor mei de clasă în satul Cosăuţi, raionul Soroca. Dacă nu mă credeau, la fel ca tata în noaptea aia de noiembrie, trăgeam o fugă până acasă şi veneam cu dovada. În şcoală mi-a fost bine doar în clasele primare. Printr-a patra a ajuns tata director, iar mama îmi era dirigintă. Nu doresc nimănui să treacă prin aşa experienţă. Nici chiar copiilor foştilor mei colegi. În ciuda ostracizărilor, am absolvit fără sechele psihice (ori poate doar mi se pare că fără) şcoala medie şi am intrat, în 1988, la Universitatea „V. I. Lenin din Chişinău. După vreo zece zile de „acomodare cu universitatea, am fost urcaţi în autobuze şi duşi la munci, la culesul poamei. Acolo ne-a cântat cucul până pe 7 noiembrie. Locuiam în nişte căsuţe de lemn, într-o pădure de lângă Larga, Cahul, şi făceam duş sub o ţeavă, din care curgea apă fierbinte, în timp ce temperatura afară, la sfârşitul lui octombrie, o cam întindea spre zero. La facultate, am învăţat di tăti. Şi economie politică, şi istoria