Lumea Nevăzută - Daria: Lumea Nevăzută, #1

De Romelia Lungu

O tânără americancă se refugiază în orășelul german Wolfsburg, în încercarea de a duce o viață normală.
Născută din obsesia unei mame și din dorința unui demon de a controla Lumea Nevăzută, Daria ajunge să fie pusă în situații pe care nu oricine le poate înțelege, resimțind la cote extreme blestemele, trădările, lacrimile, suferința, dar și moartea sau viața eternă.
Misteriosul Armin își face apariția în viața ei, bulversându-i, parcă, întregul univers. Care este rolul lui?

• Limbă: Română
• Editor: Romelia Lungu
• Data lansării: 30 mai 2024
• ISBN: 9798227936042

Romelia Lungu

Am uitat de mine… Ce mult timp a trebuit să treacă, până să realizez că cea mai importantă persoană din viața mea, sunt EU! Am fost ocupată să fiu mereu prezentă pentru alții, mereu atentă cu necesitățile celorlalți, dispusă să dea totul și să nu refuze pe nimeni, cei ce mă știu pot confirma sau infirma cele scrise și cele ce vor urma…      Am fost ocupată să le fac pe plac tuturor, să ajut și să mulțumesc pe toată lumea. Târziu am observat că au fost prea puțini care au încercat să mă mulțumească și pe mine. Am fost ocupată să dăruiesc, să împart tot ce am ca să nu primesc nimic în schimb. Și mai mult de atât, când nu am mai avut de unde să dau, mi s-a reproșat și am fost dată deoparte, aruncată în drum tocmai de cei cărora le-am dăruit totul…     Am fost ocupată să fac bucurii unor oameni care nu au știut să aprecieze. Am fost ocupată să-i înveselesc pe alții, în timp ce sufletul meu plângea. Am fost ocupată să primesc critici și reproșuri, pentru ce am făcut și ce n-am făcut, de parcă eram obligată să fac sau să nu fac ceva, de parcă alții aveau dreptul să îmi impună cum să îmi trăiesc viața. Am fost ocupată să fiu judecată de unii care se cred etaloane de etică și moralitate. Am fost ocupată să îndur jigniri, lovituri pe la spate, trădări, crize și capricii, de la oameni lipsiți de umanitate și caracter. Am fost ocupată să aștept aprecieri din partea unor oameni incapabili să recunoască merite. Am fost ocupată să sufăr pentru cei care nu au meritat și să plâng din cauza unora care și-au construit fericirea pe lacrimile mele.      Am fost ocupată să mă străduiesc să le arat celor incapabili să mă cunoască… cum sunt eu, cu adevărat.     

Previzualizare carte

Lumea Nevăzută

Daria

Copertă: Romelia Lungu

Editare: Geanina Soare

© Copyright 2021 Romelia Lungu

Toate drepturile rezervate

Protejat cu:

www.protectmywork.com

Număr de referință: 8563010921S025

Aceasta este o operă de ficțiune. Numele, personajele, locurile și incidentele sunt fie produsul imaginației autorului, fie sunt folosite fictiv. Orice asemănare cu persoane reale, vii sau morți, evenimente sau locații este în întregime întâmplătoare.

Toate drepturile rezervate. Nicio parte a acestei cărți nu poate fi reprodusă sau utilizată în niciun fel fără permisiunea scrisă a proprietarului drepturilor de autor, cu excepția utilizării citatelor într-o recenzie de carte. Pentru mai multe informații, adresa: [e-mail]

Cuvânt Înainte

Prin această serie, autoarea va crea o nouă lume, dar va dezvălui și detalii ale Infernului, din propria-i perspectivă. Va crea un Infern în care ființele umane care ajung acolo vor experimenta, pe rând, durerea, disperarea, regretele, blestemele și lacrimile. Dacă vor reuși să își păstreze sufletul intact după ce vor fi supuse la chinuri groaznice pe cele cinci Alei ale Infernului, atunci vor putea ajunge în Rai, unde își vor găsi liniștea pe vecie. Cât despre Satanism sau creștinism autoarea păstrează o latură neutră în toate aceste povești. Totuși crede că în fiecare religie există un sâmbure de adevăr pe care noi oamenii de rând nu suntem capabili să îl deslușim iar cei care au făcut-o deja au o viață abundentă din toate privințele. Oamenii de rând, simpli, care se roagă la Dumnezeu și trăiesc cu frică de Dumnezeu sunt în general săraci și mai tot timpul restricționați în a trăi viața la intensitate maximă. În schimb cei care știu adevărul au o viață mult mai fericită, trăiesc cu intensitate fiecare clipă și nu le este frică sa facă greșeli, nu le este frică să descopere necunoscutul.Trăiesc în armonie cu ei înșiși și de cele mai multe ori ajung să dobândească averi colosale, averi despre care oamenii de rând cred că le-au dobândit doar vânzându-și sufletul diavolului. Și dacă totuși nu este așa? Și dacă totuși ei au descoperit deja secretul și elixirul vieții?

Capitolul 1

Am decis să mă mut în micul oraș Wolfsburg din Germania la scurt timp după despărțirea furtunoasă pe care am avut-o de Damian. Relația noastră părea imposibilă încă din prima zi,  dar fiind amândoi foarte încăpățânați și orgolioși, am continuat timp de șapte ani. Aveam amândoi o dorință nebună de a învinge orice părea imposibil în viață. Cel puțin, aveam ceva în comun. Am făcut imposibilul posibil până în urmă cu doi ani, când totul a început să se năruiască în jurul nostru.

Damian își dăduse seama că era ceva în neregulă cu mine. Eu deja mă obișnuisem cu tot ce mi se întâmpla încă de când eram copil, chiar dacă nu reușisem să înțeleg pe deplin toate fenomenele la care eram supusă. Instalase camere de filmat în dormitorul nostru, după câteva seri în care mă auzise cum mă certam cu cineva, dar de fapt el nu vedea pe nimeni în jurul meu. Știam că eram supravegheată, așa că ștergeam fiecare indiciu care îmi incrimina nebunia de care eram acuzată. Știam că nu am o afecțiune psihică și că ceea ce vedeam era aievea, într-un fel doar de mine înțeles. Cum să îi explic, însă, că puterile mele ezoterice mă obligă să fiu în contact cu ființe din ’’lumea dedincolo’’? Odată am văzut un afiș publicitar despre o sectă ciudată. Am decis să merg, cu gândul că poate voi reuși să înțeleg mai bine ce se întâmpla cu mine. După câteva ore petrecute în compania lor, am aflat că se ocupau cu Satanismul. Inițial am crezut că era vorba despre ceva demonic, dar după aceea am învățat că Satanismul nu era tocmai așa cumîldescriaBiserica.

Amrealizatmaitârziucă acea sectă nu era tocmai potrivită pentru mine și am continuat să caut alta. Am ajuns într-un loc din care abia am reușit să scap cu viață, după ce am avut curajul de a le povesti despre experiențele mele cu ființele din Lumea Nevăzută. Spre norocul meu, Damian mă urmărise în acea zi care avea să fie marcată ca și ziua când aș fi dispărut fără urmă, pentru că șefii sectei, un cuplu trecut de vârsta de 50 de ani, mă închiseseră într-o cameră din care nu mai aveau de gând să mă lase vreodată să plec. Voiau să mă folosească pentru a face bani de pe urma mea. Damian i-a amenințat că va chema poliția dacă nu îmi vor da drumul.

Certurile care urmau după fiecare urmărire erau monstruoase și, de cele mai multe ori, sfârșeam prin a fi închisă în casă și legată de pat câteva zile. Nu aveam curajul de a povesti nimănui, pentru că știam cât de periculos putea deveni Damian. Dragostea mă orbise atât de mult, încât îi permiteam de cele mai multe ori să facă ce dorea cu mine.

Am vrut de multe ori să pun capăt relației noastre, dar ori de câte ori aduceam în discuție acest subiect, Damian devenea posesiv și oarecum obsedat de mine. Am vrut să ne despărțim în termeni normali și amicali, dar după mai multe încercări eșuate, am decis că singura opțiune pentru a scăpa de acea relație toxică era să plec cât mai departe de el. Mă mutasem înapoi la părinții mei cu câteva săptămâni înainte de plecare. Nu îi spusesem totuși nimic despre faptul că plănuiam să plec din America.

Venea zilnic în casa părinților mei și, după ce stăteam împreună la cină, de parcă nimic nu se întâmplase între noi, mă lua de mână și mă ducea în grădina din fața casei, departe de ochii și urechile părinților mei. Mă amenința în repetate rânduri, crezând că poate așa va reuși să mă recucerească.

Uneori chiar mă amenința că le va face rău părinților mei, așa că i-am avertizat în privința lui. De atunci nu l-au mai primit în casa lor, chiar dacă uneori a fost necesară intervenția poliției pentru a îl îndepărta din fața casei unde reușea de fiecare dată să facă un scandal de proporții. Îmi era deja rușine că îi pusesem pe părinții mei într-o asemenea situație, dar știam că totul se va termina în curând, iar ei încercau să mă susțină și să mă înțeleagă.

Damian aflase de planul meu cu câteva zile înainte de a mă urca în avionul care avea să mă ducă spre o viață liniștită, spre libertate.

În ziua în care am ajuns la aeroport nu era foarte aglomerat și l-am putut vedea așteptând retras într-un colț. Ochii lui mă implorau să nu plec, dar corpul lui trăda furia pe care o simțea. Am stat tot timpul în mijlocul prietenilor mei, pe care îi rugasem să mă însoțească, pentru a mă apăra de el, și probabil că ăla a fost motivul pentru care am reușit să mă urc în avion nevătămată.

Încercase de