Maxim Gorki: Avataruri Ideologice

De Vlad Florin Toma

Lucrarea pe care o pun la dispozitia publicului, reprezinta rezultatele cercetarii personale asupra naturii ideologice si politice a unuia din cei mai importanti scriitori de sfarsit de secol XIX – inceput de secol XX: Maxim Gorki. Cartea intitulata “Maxim Gorki: Avataruri ideologice” este o lucrare de istorie, o adaptare a tezei mele de licenta, “Evolutia ideologica si literara a lui Maxim Gorki” (2020).

Aceasta carte reprezinta primul studiu din Romania postdecembrista asupra acestui subiect, intrucat Maxim Gorki in spatiul central si est-european post-1989, nu a facut obiectul unui proces amplu de reevaluare si demitizare istorica, ramanand adeseori, un subiect tratat superficial si partinitor.

Ideile istoriografiei cu caracter hagiografic a comunismului sovietic, care a construit aceasta imagine lui Gorki din ratiuni politice, a persistat pana in zilele noastre. Drept dovada, imaginea lui Maxim Gorki ca “apostol al comunismului”, imaginea “intaiului bolsevic”, a continuat sa fie propagata, atat in cadrul opiniei publice, dar si in jurul unor cercuri intelectuale.

Lucrarea pe care o dau tiparului este adresata unui public larg: de la neinitiati in istoria Rusiei, pana la pasionati, studenti si specialisti deopotriva. Astfel, sper ca publicarea rezultatelor cercetarii mele, sa deschida terenul catre noi studii de anvergura in aceasta directie si sa contribuiasca la oferirea unei noi imagini de ansamblu asupra controversatului scriitor rus in cadrul opiniei publice.

• Limbă: Română
• Editor: LETRAS
• Data lansării: 5 mai 2022
• ISBN: 9786060713920

Previzualizare carte

Vlad Florin Toma

Maxim Gorki: Avataruri ideologice

logotip1

Copyright

Maxim Gorki: Avataruri ideologice

COPYRIGHT 2021 VLAD FLORIN TOMA

COPYRIGHT 2021 Editura LETRAS

Toate drepturile rezervate.

ISBN ePub 978-606-071-392-0

Publicat de Letras

https://letras.ro/

Distribuit de https://piatadecarte.net/

Contact editura: [e-mail]

[e-mail]

Această carte este protejată de legea dreptului de autor.

Din respect pentru autorul cărţii, folosiţi-o pentru uzul personal.

Puteţi reproduce extrase din această carte în limita a 300 de cuvinte, pe site-ul, blogul dvs., în reţelele sociale, folosind întotdeauna semnele citării, urmate de titlul cărţii MAXIM GORKI: AVATARURI IDEOLOGICE, un link către această carte şi către Editura Letras.

Cuprins

Maxim Gorki: Avataruri ideologice

Copyright

Lista de abrevieri și acronime

De ce Gorki? (introducere)

Copilăria și plecarea în lume a lui Alexei Maximovici

Universitățile și primele tangențe ideologice

De la Gorki la Peșkov: Continuarea proceselor de formare ideologică

De la New York la Capri: Gorki și Bogostroitelstvo

Petrograd: Marele Război și revoluțiile

Sorrento, un exil veritabil?

Maxim Gorki și „Marea Întoarcere către Stânga"

„Factorul Gorki " și Realismul Socialist

Cine a fost Maxim Gorki? (Concluzii)

Bibliografie

Note

Listă de abrevieri și acronime uzuale

În lucrarea de față se regăsesc abrevieri și acronime care nu sunt des întâlnite sau cunoscute de publicul larg. Pentru o facilitare a citirii textului de către marele public și, mai cu seamă, pentru cei care nu sunt obișnuiți cu nomenclatorul rusesc/sovietic sau cu limba rusă per se, autorul a pus la dispoziție această scurtă listă de abrevieri și acronime uzitate în compunerea lucrării:

Agitprop – (Otdel) Agitații i Propagandîi – Direcția de Agitație și Propagandă.

BBK (iS) – Belomorsko-Baltiskii Kanal (imeni Stalina) – Canalul Marea Albă – Marea Baltică (numit după Stalin).

K-D – Konstituționalnîi-Demokrat – Prescurtare pentru Constituțional-Democrat, un partid de dreapta din Rusia Imperială format după evenimentele de la 1905.

Kadeț – Vezi K-D

KUBU – Komitet po Ulucșeniu Bîta Ucenih – Comitetul pentru Îmbunătățirea Vieții Savanților – Organizație de ajutorare a intelectualității pusă la punct de Maxim Gorki în perioada 1918-1920.

Narkompros – Narodnîi Komisariat Prosveșcenia – Comisariatul Poporului (însărcinat cu) Iluminarea (echivalentul unui Minister al Educației).

NEP – Novaia Ekonomiceskaia Politika – Prescurtare pentru „Noua Politică Economică", un set de politici economice de stat impuse în RSFSR și eventual în URSS în perioada 1921-1928.

OGPU – Obiedinonnoe Gosudarstvennoe Politiceskoe Upravlenie – Administrația Unională Politică de Stat (1932-1934).

Politburo – Politiceski Buro – Biroul Politic.

RAPP – Rossiiskaia Asoțiația Proletarskih Pisatelei – Asociația Scriitorilor Proletari Ruși (1925-1934).

RSDRP – [prescurtat în text PSDMR ] Rossiiskaia Soțial-Democraticeskaia Rabociaia Partia – Partidul Social-Democrat al Muncii din Rusia (1893-1912)

RSFSR – Rossiiskaia Sovețkaia Federativnaia Soțialiticeskaia Respublika – Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă (1917-1922 stat, 1922-1991 ca republică unională a Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste).

Sovnarkom (SNK SSSR după 1922) – Sovet Narodnîih Komisarov SSSR – Consiliul Comisarilor Poporului al URSS.

S-R – Soțialitceski-Revoluționer – Prescurtare a Partidului Socialist-Revoluționar, partid de stânga format la începutul secolului XX în Rusia Imperială.

SSP SSSR – Soiuz Soviețkih Pisatelei SSSR – Uniunea Scriitorilor Sovietici din URSS.

ȚK – Țentralnîi Komitet – Comitetul Central.

ȚK VKP(b) – Țentralnîi Komitet Vsesoiuznoi Komunisticeskoi Partii (bolșevikov) – Comitetul Central al Partidului Comunist Unional (bolșevic).

VCeK – (prescurtat Ceka) – Vserossiiskaia Cerezvîciainaia Kommisia – Comisia Extraordinară pentru Întreaga Rusie.

VKP(b) – [prescurtat în text sub varianta PCU(b)] Vsesoiuznîi Komunisticeskaia Partia (bolșevikov) – Partidul Comunist Unional (bolșevic).

De ce Gorki? (introducere)

Alexei Maximovici Peșkov (cunoscut sub numele de penel Maxim Gorki) a reprezentat și încă reprezintă un important punct de reper în literatura rusă și universală de sfârșit de secol XIX – început de secol XX. Cunoscut pe plan internațional încă din timpul vieții, Maxim Gorki a fost un personaj aparte al Intelighenției: unul dintre foarte puținii care se trăgea dintr-o categorie socială care, la prima vedere, nu era în destulă vigoare intelectuală încât să ofere un reprezentant tagmei intelectualilor.

Relevanța lui internațională, chiar și de dinainte de militantismul său din timpul evenimentelor de la 1905, reiese din faptul că o primă biografie a lui Maxim Gorki a apărut în anul 1902, scrisă de traducătoarea londoneză Emille Joseph Dilon. De altfel, aceasta a fost și excepția de la regulă, fiind singura lucrare biografică în care s-a deschis problema eticilor și a gândirii politice gorkiene, dedicând un capitol întreg asupra acestora. În pofida aparițiilor internaționale ale multor biografii cu subiectul anterior menționat (o primă biografie elaborată postum și detaliată asupra lui Gorki a fost scrisă de Henri Troyat, abia în anii 1980), acestea nu au pus un accent clar asupra naturii ideologice a lui Maxim Gorki, preferând să mizeze pe mundan sau pe general, pe Gorki ca simplu individ. Foarte rar apărea în poziția sa de literat venit dintr-o zonă atipică de dezvoltare a Intelighenției rusești și aproape de negăsit în pozițiile sale în materie de viziune despre lume, respectiv diversele și foarte schimbătoarele atitudini politice și ideologice ale acestuia.

Până în momentul publicării acestei cărți, numai una singură reușise să creioneze un portret ideologic al lui Gorki, regăsit într-o lucrare academică de nișă: Maxim Gorky – A Political Biography, publicată de Tovah Yedlin în 1999, însă privește problematica ideologică la Gorki într-o manieră mai personală, autoarea bazându-se exclusiv pe memoriile sau pe relatările celor care l-au cunoscut pe scriitorul în cauză. Ceva mai apropiat de subiectul meu, însă cu mențiuni pasagere privindu-l pe Gorki, a fost scris de Simon Ings în cadrul lucrării Stalin and the Scientists: A History of Triumph and Tragedy (1905-1953) din 2016 (tr. și în limba română). În cazul istoriografiei sovietice și a blocului de Est, se cunoaște faptul că dezvoltarea acestei teme pe linie politică era percepută drept un tabu, întrucât aceasta era o temă istoriografică monopolizată de politic, în ideea protejării narativelor istorice impuse de partidele comuniste aflate la putere, mai cu seamă în Uniunea Sovietică. Astfel, până în anul 1989, mare parte din lucrările istoriografiei sovietice privind persoana lui Maxim Gorki erau de teorie literară sau biografii cu un puternic aport ideologic. Istoriografia sovietică și rusă post-1989 s-a limitat la biografii tip anchetă (Bîkov) și la lucrări axate pe vizibilul caracter literar al subiectului, combinat cu aspectele vieții private (Basinski). În cazul occidental, până la finalul secolului trecut, se miza pe zona biografic-generală, din lipsă de documente primare accesibile sau relevante cercetării.

Fie că vorbim de spațiul istoriografic occidental de atunci sau de acum, sau de cel sovietic, respectiv post-sovietic și est/central european, problematica avatarelor sale ideologice a fost foarte rar vizată de cercetătorii domeniului, deoarece ei s-au concentrat mai mult pe aspectele de istorie literară sau de istorie personală, mult mai accesibile în materie de instrumente primare de cercetare.

O primă întrebare ar veni din partea cititorului: De ce Gorki?

În zilele noastre, mai cu seamă în spațiul românesc, Maxim Gorki este asimilat începuturilor stalinismului literar, mai precis, cu foarte lăudata sa contribuție la formarea realismului socialist, potrivit narativului istoric sovietic. Gorki, un scriitor care a cunoscut faima internațională încă din timpul vieții, a fost tradus în limba română cu mult înainte de 1945, contrar cunoașterii populare. Câteva dintre traducerile pre-1945 ale operelor scriitorului în spațiul românesc, care i-au oferit relevanța pe piața de carte, au fost publicate prin seria de popularizare Biblioteca pentru Toți a Editurii Alcalay&Co. (anii 1890-1910), cu titluri precum Konovalov, Azilul de noapte și un volum de Nuvele. După 1945, tirajele lucrărilor lui Gorki s-au mărit exponențial, fiind distribuit prin editura ARLUS și, ulterior, editurile Cartea Rusă, Editura Tineretului și Editura pentru Literatură, în colecția de mare circulație Biblioteca pentru Toți, pe întreg parcursul anilor 1950-1960. Operele sale au făcut parte din curricula pe literatură universală în cadrul școlilor românești, pe întregul parcurs al perioadei postbelice. Vorbim deci, de un scriitor care s-a bucurat de un tiraj semnificativ pe întreg parcursul secolului XX în România.

Pentru o mai amplă popularizare a lui Maxim Gorki în spațiul românesc, în anul 1948, este publicat la Editura de Stat, în același an al lansării cărții în URSS, volumul Viața lui Maxim Gorki (rus. Jizn Maksima Gorkogo), scris de biograful sovietic Ilia Gruzdev. Această lucrare a contribuit în a-l pune pe Gorki, în discursurile opiniei publice și academice ale vremii din statele socialiste, sub zodia „Vestitorului furtunii", al unui proroc al Revoluției, al unui întâi dintre bolșevici, viziune care a continuat să circule până în prezent, atât în opinia publică, cât și în cercurile mai elevate ale societății. Această viziune istoriografică a influențat semnificativ opinia publică și după 1989, astfel, numele și figura lui Gorki au făcut obiectul a mult mai puține reiterări în domeniul beletristic, pe fondul acestei asocieri. Odată cu dispariția regimurilor comuniste din Europa de Est, interesul față de Gorki a scăzut, însă viziunea anterioară asupra a ceea ce însemna Maxim Gorki a rămas.

În cadrul domeniului științific istoric în România, în acest moment, nu există niciun studiu privind problemele amintite anterior, ci numai simple mențiuni în lucrări de popularizare a istoriei (seria Sovietland de Antoaneta Olteanu). Întrucât Gorki nu a fost supus unei reevaluări istorice în istoriografia postdecembristă, primul meu exercițiu de cercetare istorică își propune misiunea de a oferi o nouă perspectivă, compactă din punctul de vedere al dimensiunilor și pluridisciplinară, atât în aspectul diversității de surse dar și în modurile de abordare a subiectului: detalii biografice/autobiografice, aspecte literare relevante temei discutate, ziaristică, memorii, scrisori și telegrame, documente personale sau de stat, asupra controversatului autor rus.

Acest scurt studiu are drept scop ilustrarea unui Gorki aflat dincolo de hagiografiile Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, care i-au alterat detaliile de natură politică și nu numai, detalii care nu se potriveau