Intoarcere din Lumea Umbrelor: Cazul Bartha, #2

De Otilia Iacinschi

De când ajunsese la Paris, Victoria avea impresia că este incontinuu urmărită de cineva.

Era oare doar în imaginația ei ? Se simțea ea încă amenințată de întămplările prin care trecuse în urmă cu aproape doi ani, împreună cu mama ei Ana?

Atunci trupul unui bărbat înecat fusese descoperit în Tamisa, dovedindu-se apoi a fi al tatălui ei, Paul Bartha.

Accident, sinucidere sau crimă ? O istorie complicată, cu bani murdari și agenți secreți, un joc crud cu polițiști corupți și intrigi de spionaj.

Va reuși Victoria să se bucure de anul de călătorie, pe care și-l dorise atât de mult, înconjurată de minunățiile Orașului Luminilor ?

Continuare a primului volum "Cazul Bartha – Sângele apă nu se face", povestea se desfășoară în paralel la Paris și Londra, cu răsturnări de situații interesante, din care nu lipsesc neînfricații Commander Gillian și Superintendent McKnight.

• Limbă: Română
• Editor: Otilia Iacinschi
• Data lansării: 29 oct. 2023
• ISBN: 9798223092971

Previzualizare carte

Prefață

De când ajunsese la Paris, Victoria avea impresia că este incontinuu urmărită de cineva.

Era oare doar în imaginația ei ? Se simțea ea încă amenințată de întămplările prin care trecuse în urmă cu aproape doi ani, împreună cu mama ei Ana?

Atunci trupul unui bărbat înecat fusese descoperit în Tamisa, dovedindu-se apoi a fi al tatălui ei, Paul Bartha.

Accident, sinucidere sau crimă ? O istorie complicată, cu bani murdari și agenți secreți, un joc crud cu polițiști corupți și intrigi de spionaj.

Va reuși Victoria să se bucure de anul de călătorie, pe care și-l dorise atât de mult, înconjurată de minunățiile Orașului Luminilor ?

Continuare a primului volum Cazul Bartha – Sângele apă nu se face, povestea se desfășoară în paralel la Paris și Londra, cu răsturnări de situații interesante, din care nu lipsesc neînfricații Commander Gillian și Superintendent McKnight.

O precizare referitoare la numele personajelor, întâmplările și locurile, toate sunt fictive, orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare și face parte din inspirația autorului.

Ȋnceput pe 11-Dec-2022.

Terminat pe 26-May-2023, București și Dubai

Publicat pe 29-Oct-2023.

Cu drag pentru Iza.

Contents

Prefață

Capitolul 1 - Ȋn urmă cu un an

Capitolul 2 – Pământ de pași

Capitolul 3 - Ana

Capitolul 4 – McKnight

Capitolul 5 – Ana

Capitolul 6 – Victoria

Capitolul 7 – Spitalul Central Paris

Capitolul 8 – Ana

Capitolul 9 – McKnight

Capitolul 10 - Spitalul Central Paris

Capitolul 11 - Victoria

Capitolul 12 – Ana

Capitolul 13 – Gillian

Capitolul 14 – Spitalul Central Paris

Capitolul 15 – Nayra

Capitolul 16 – Gillian

Capitolul 17 – Mister Smith

Capitolul 18 – McKnight

Capitolul 19 – Victoria

Capitolul 20 – Paul Bartha

Capitolul 21 – Gillian

Capitolul 22 – McKnight

Capitolul 23 – Nayra

Capitolul 24 – Victoria

Capitolul 25 – Gillian

Capitolul 26 – Nayra

Capitolul 27 – Ana

Capitolul 28 – Gillian

Capitolul 29 – Victoria

Capitolul 30 - Tovarășul

Capitolul 31 – McKnight

Capitolul 32 – Paul Bartha

Capitolul 33 – Victoria

Capitolul 34 – Gillian

Capitolul 35 – Paul Bartha

Capitolul 36 – Gillian

Capitolul 37 – Ana

Capitolul 38 – Victoria

Adnotări

Capitolul 1 - Ȋn urmă cu un an

-  Subiectul pleacă vineri de pe aeroportul Heathrow, în direcția Paris, zborul numărul 1781 Air France.

-  Bine, banii îți vor ajunge vineri în cont.

-  Vă mai pot fi de folos cu ceva, sir ?

-  Niet, do svidaniya[1].

Capitolul 2 – Pământ de pași

Plouase toată ziua . Ȋncepuse de dimineață, iar acum era ora 7 seara și nu se oprise o clipă.

Victoria vedea oamenii mergând grăbiți către stația de metrou, îngrămădiți unii în alții, parcă speriați ca nu cumva să îi atingă vreo picătură de apă.

Se simțea bine când mergea prin ploaie. Aerul era proaspăt și curățat de apa care cădea din cer. Aici ploile i se păreau diferite față de cele de acasă. Aveau stropi mari și aduceau mai mult cu un duș.

Ȋși deschise umbrela, căci altfel ar fi udat-o ciuciulete. Când ploua la Londra, de cele mai multe ori, nici nu se obosea să se acopere, ploua așa ca un pulverizator.

Aproape că trecuse un an de când era la Paris. Visase să facă atâtea lucruri, însă realitatea se dovedise destul de diferită. Cu toate acestea, era fericită că venise și cumva simțea că se maturizase.

Nu reușise să strângă prea mulți bani, se angajase la un centru de artă și cam tot ce câștiga se ducea pe chirie și utilități.

La început își propusese să călătorească în mai multe țări din Europa, însă timpul trecuse așa de repede și iată că era tot la Paris.

Ȋși spusese că mai avea două luni totuși și că neapărat va face câteva city breaks[2] în timpul liber. Obligatoriu Barcelona și apoi Amsterdam, iar dacă îi mai rămâneau ceva bănuți, atunci și un drum pănă la Copenhaga.

Ținuse legătura cu prietenele ei din Londra, care îi povestiseră cât de bine se acomodaseră la universitate. Kitty se împrietenise cu un coleg de clasă și părea că scăpase cu totul de inhibițiile din trecut.

Laura fusese doar o săptămână la New York, din tot anul pe care și-l propusese, apoi se întorsese acasă și se înscrisese la Facultatea de Marketing, din cadrul Universității Southbank.

Jane se mutase cu prietenul ei și erau amândoi studenți la Medicină. Ea era singura care se ținuse de planul inițial, unul realist și bine calculat, fără vise și exuberanțe ca al lui Vicky.

Pe parcursul anului ei de călătorie își pusese de multe ori întrebarea, dacă era mai bine să își facă planuri realiste, decât să alerge să își îndeplinească visele.

Ȋi răsunau în minte cuvintele Ameliei Earhart[3] Dream big !. Țintește sus, dacă vrei să realizezi ceva.

Acum se plimba din nou pe Champs Élysées[4] și se gândea, oare câți oameni trecuseră prin aceste locuri, de-a lungul secolelor ? Pe aici pe unde trecea ea acum, exact pe aici, trebuie să fi pășit chiar Ȋmpăratul Napoleon Bonaparte[5], în urmă cu peste 200 de ani.

Poate tot pe aici trecuse și caleașca care o ducea pe Marie Antoinette[6] spre eșafod.

Cu siguranță pe aici își purtaseră pașii revoluționarii francezi, poate chiar Gavroche[7], strigând cu toată forța  Liberté, égalité, fraternité [8] !. Poate că ea călca acum chiar pe deasupra pașilor lor.

Oare câte miliarde de pași bătătoriseră pământul acesta, de-a lungul anilor ?

Pământ de pași ... pământ de pași .

Capitolul 3 - Ana

Vestea venise ca un trăznet, mama ei murise în somn, făcuse stop cardiac și nu se mai trezise. O anunțase unchiul ei, care se dusese să o caute dimineață și o găsise fără suflare.

De când primise apelul telefonic, Ana plângea fără oprire și aproape că urla de durere. Ȋși simțea inima sfâșiată.

Cu o zi înainte vorbiseră la telefon și părea că totul este în regulă. Știa că mama ei era bătrână, dar sperase să poată trăi încă mulți ani. Era devastată, dar cu toate acestea înțelegea că trebuie să își adune toate puterile, ca să se ocupe de cele necesare pentru înmormântare și parastasele care urmau, după cum era obiceiul locului.

Unchiul ei, fratele mamei, preluase o parte din formalitățile imediate, însă mai erau încă multe altele de făcut, așa că trebuia să ajungă acolo cu primul avion.

Mama ei o pregătise cu mai mult timp înainte, spunându-i care erau tradițiile și ce trebuia făcut. Ana nu voise să discute atunci, spunându-i mereu Oh, mamă, nu vreau să ne gândim la lucrurile astea, dar acum înțelegea pe deplin cât de mult o ajutase, ca să facă față la aceste momente triste.

Trebuia să îi spună și fiicei sale, Victoria, sperând să își poată opri plânsul, ca să nu o sperie prea tare. Ce mult ar fi vrut să fie acum împreună cu ea, să se aline una pe cealaltă.

Când îl pierduse pe tatăl ei, Ana trecuse prin momente îngrozitoare și mult timp nu putuse să își revină. Avusese un șoc, nu mai mâncase nimic și slăbise foarte mult.

Tatăl ei murise de cancer, când îi fusese descoperit era deja într-o fază avansată și nu se mai putuse face nimic. Cu toate acestea, Ana îl convinsese să facă o operație de estirpare, chiar dacă șansele de reușită erau minime. El acceptase mai mult la rugămințile ei, iar operația nu reușise.

Ȋși amintea și acum privirea tatălui ei când se trezise din anestezie, fusese așa de bucuros că o revedea, însă el nu știa că operația fusese fără succes, iar ea nu putuse să îi spună rezultatul. Din nefericire, la scurt timp după accea, îl pierduse pentru totdeauna.

Acum, când și mama ei se stinsese, realiza că niciodată nu poți fi pregătit să pierzi pe cineva drag, chiar dacă știi că este bătrân sau bolnav, întotdeauna este un șoc îngrozitor de dureros.

Ȋncercă să își adune puterile cât de cât și o sună pe fiica ei. Plânseră mult amândouă, era o veste îngrozitoare și cuvintele păreau neputincioase în această cumplită încercare.

Ana urma să plece dis-de-dimineață cu avionul la București, iar Victoria îi spuse că va căuta să ajungă și ea cât mai rapid, pentru a-i fi alături.

Capitolul 4 – McKnight

Acum doi ani, când