Procesele vrăjitoarelor din Salem: Demonologie și isterie în masă în Massachusetts

De Jonathan Duhoux

Procesele vrăjitoarelor din Salem datează din perioada colonială americană, când puritanii persecutați au fugit din Anglia în secolul al XVII-lea și s-au stabilit în Massachusetts. Au fondat multe orașe, printre care Salem, în apropiere de Boston, dar au fost hărțuiți constant de francezi și indieni. Aceste conflicte au durat atât de mult timp încât în rândul locuitorilor din satul Salem a apărut psihoza. Se spunea că mai mulți săteni erau posedați de demoni și în curând s-au răspândit numele mai multor vrăjitoare. Locuitorii erau speriați și credeau că Satana încearcă să distrugă noul pământ al puritanilor. 150 de persoane au fost încarcerate, dintre care 19 au fost spânzurate. Aflați cum și-a lăsat amprenta acest episod trei secole mai târziu.

• Limbă: Română
• Editor: 50Minutes.com (RO)
• Data lansării: 10 feb. 2023
• ISBN: 9782808666282

Previzualizare carte

CONTEXT

VRĂJITOARELE, SECUNDELE LUI SATAN

Vrăjitoarele au jucat întotdeauna un rol important în imaginație. Deși sunt adesea descrise ca fiind inofensive, chiar ca având puteri de vindecare, sau ca fiind marginale, ele au fost vânate încă de la începuturile timpului. În Vechiul Testament, vrăjitoria este considerată o urâciune și va fi pedepsită cu moartea... (Lev 20:27), dar figura lui Satana nu este aproape niciodată menționată. Noul Testament urmează aceeași linie și condamnă, de asemenea, toate practicile magice.

Imaginea diavolului ca antiteză a lui Dumnezeu și prinț al întunericului a fost creată de creștini. Cel Rău îi pervertește pe cei slabi, le corupe sufletele și reprezintă o amenințare materială la adresa tărâmului spiritual. Dacă credința unui creștin se clatină, Satana îl poate rătăci cu răutatea sa și îl poate duce în iad. Cu toate acestea, în primele secole ale Evului Mediu, Biserica s-a limitat la considerații teoretice și a respins dovezile de vrăjitorie ca fiind povești de bătrânețe.

După episodul tragic al Morții Negre (1346-1352), care a decimat Europa, omorând aproape 25 de milioane de oameni, certitudinile și credințele au fost puse la îndoială. În mijlocul acestei stări generale de rău, Inchiziția a inventat satanismul ca fiind un cult organizat ostil lui Dumnezeu. Biserica a amestecat cu bună știință noțiunile de vrăjitorie și erezie, ceea ce i-a permis să judece orice încălcare a credinței ca pe o perversiune a Celui Rău. Pentru inchizitori, vrăjitoria privea în primul rând femeile, care erau considerate mai slabe și mai sensibile la sugestie și la pasiuni. Toate aceste elemente contribuie la transformarea lor în victime care își predau mai ușor sufletul diavolului. În același timp, teologii