Vladimir Tismăneanu - ieri și azi. Încercări de clarificare a atitudinii Institutului „Elie Wiesel“

De Rodica Smaranda Vulcănescu

În iunie 2015 am publicat în revista „Permanențe” (nr. 6) articolul „Vladimir Tismăneanu - ieri și azi”, motivat de faptul că Președintele Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România a devenit brusc un atacator al celor susținute în Raportul Final al Comisiei pe care a prezidat-o. Până în prezent nu există niciun fel de opinie a dlui Tismăneanu și nici a celor de la Institutul „Elie Wiesel” - MCA referitor la acest punct de vedere.

• Limbă: Română
• Editor: Mica Valahie
• Data lansării: 17 aug. 2016
• ISBN: 9786067380347

Previzualizare carte

acordat.

Câteva precizări în loc de prefață

În iunie 2015 am publicat în revista „Permanențe (nr. 6) articolul „Vladimir Tismăneanu - ieri și azi, motivat de faptul că Președintele Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România a devenit brusc un atacator al celor susținute în Raportul Final al Comisiei pe care a prezidat-o. Până în prezent nu există niciun fel de opinie a dlui Tismăneanu și nici a celor de la Institutul „Elie Wiesel" - MCA referitor la acest punct de vedere.

„Să facem voința Tatălui nostru din ceruri: Către un parteneriat între evrei și creștini, este titlul unei declarații istorice a peste 25 de rabini ortodocși influenți, despre care, vineri 18 decembrie 2015, „HotNews.ro publică un articol intitulat: „Un grup de rabini ortodocși proclamă un parteneriat cu creștinismul", în care se arată că „Un grup de rabini ortodocși influenți din Israel, Statele Unite și Europa a transmis o declarație publică istorică, afirmând că creștinismul este rezultatul voinței divine și darul națiunilor", încurajând evreii și creștinii să „lucreze împreună ca parteneri pentru a face față provocărilor erei noastre. „Iisus a adus lumii o bunătate dublă. Pe de o parte, a întărit maiestuos Tora lui Moise, iar pe de altă parte „a îndepărtat idolii din mijlocul neamurilor", insuflându-le „ferm trăsături morale", se arată în declarație. (...)

Redăm mai jos restul articolului, sperând că evreii, dar și ne-evreii, nu vor fi mai rabini decât rabinii.

„Într-un limbaj neobișnuit pentru acea vreme, Nostra Aetate din 1965 al Conciliului Vatican II sublinia marele «patrimoniu spiritual comun al creștinilor și evreilor» și condamna «ura, persecuțiile, manifestările de antisemitism îndreptate împotriva evreilor în orice moment și de către oricine»".

Acum, un grup de lideri evrei a răspuns exprimându-și dorința de accepta „mâna întinsă de către creștini, frații și surorile noastre".

„Creștinii sunt congregații care lucrează în numele cerurilor și care sunt destinați să îndure, a căror credință este în numele cerurilor și a căror răsplată nu va fi negată", se arată în text.

Declarația poarta titlul Să facem voința Tatălui nostru din ceruri: Către un parteneriat între evrei și creștini și este semnată de peste 25 de rabini ortodocși influenți, care îi invită pe ceilalți rabini ortodocși să li se alăture semnând documentul.

„Acum că Biserica Catolică a recunoscut Pactul etern dintre Dumnezeu și Israel, evreii pot să recunoască validitatea constructivă continuă a creștinismului ca partener al nostru în răscumpărarea lumii, fără nicio teamă că acest lucru va fi exploatat în scopuri misionare", se mai arată în declarație.

Reiterând o declarație recentă a Papei Francis, documentul proclamă: „Nu mai suntem dușmani, ci parteneri fără echivoc în articularea valorilor morale esențiale pentru supraviețuirea și bunăstarea omenirii."

„Niciunul dintre noi nu putem realiza, pe cont propriu, misiunea lui Dumnezeu pentru această lume". Potrivit rabinului Shlomo Riskin, unul dintre inițiatorii declarației, „importanța reală a acestei declarații ortodoxe este faptul că cere un parteneriat fratern între liderii religioși evrei și creștini, recunoscând, în același timp, statutul teologic pozitiv al credinței creștine."

*

Nota Bene: citatele din Raport nu au indicate paginile spre a nu îngreuna lectura, iar datele din articolul meu se referă la începutul de an 2015.

I.

VLADIMIR TISMĂNEANU - ieri și azi

Motto

„Fie ca urile să amorțească! Dar trebuie să rămână amintirile pentru ca atâtea nenorociri, atâtea suferințe să nu fie niciodată pierdute pentru experiența oamenilor!"

Jules Michelet

Istoria Revoluției Franceze

(Acest „Motto" deschide Raportul Final al CPADCR, din 2006)

IERI

În 2006, dl. Vladimir Tismăneanu era Președintele Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (CPADCR). Această Comisie a elaborat un Raport Final (pe scurt, Raport). Un cuvânt de asumare al lui a fost prezentat public în Parlamentul României, la 18 dec. 2006, de către Președintele României de atunci, dl. Traian Băsescu, devenind un act oficial.

Este de presupus că dl. Tismăneanu a fost de acord cu cele prezentate în acest document, în caz contrar ar fi avut posibilitatea ca timp de peste 8 ani și jumătate să se dezică de el. Până în prezent nu și-a manifestat această opțiune, ceea ce impune concluzia că este încă de acord cu cele arătate sau mai bine spus demascate de el pentru a încrimina regimul comunist ca ilegitim și criminal.

Să cităm unele paragrafe.

„Trebuie astfel să onorăm memoria celor care și-au dat viețile rezistând sistemului (comunist - n.ns), de la cei care au murit în închisoare (...) la cei încarcerați și bătuți (mineri, muncitori, țărani care au protestat...) în anii lui Gh. Gheorghiu-Dej și până la victimele anilor 1980 sub Nicolae Ceaușescu".

„Nu există încă un document oficial al statului român în care să se ceară iertare victimelor terorii comuniste pentru IMENSELE ȘI PRIN NIMIC MERITATELE LOR SUFERINȚE" (s.ns.)

„Recuperarea memoriei dar și identificarea responsabilităților sunt indispensabile funcționării unei comunități politice democratice".

„Au existat evident insule de rezistență, iar acest Raport își face un titlu de onoare în a le menționa și omagia. Au existat oameni politici morți în închisorile comuniste. Au existat sutele de mii de deținuți politici acuzați de „uneltire împotriva regimului democrat popular, printre care nu trebuie să-i uităm pe țăranii care refuzau în masă colectivizarea. Au existat gânditori care au păstrat fibra morală a acestei națiunii în pofida atacurilor necurmate din partea aparatului ideologic. Au existat rezistenții din munți.

„Însă o democrație nu se poate întemeia pe amnezie. Numele victimelor, ca și cele ale călăilor, trebuie cunoscute pentru a se putea spune, precum cei care au supraviețuit Holocaustului nazist „Să nu se mai repete!" Acest Raport ține să fie deopotrivă o rememorare și un avertisment. Cei care uită trecutul riscă să-l retrăiască a scris filosoful american Georges Santayana. Numele instituțiilor care au comis crimele împotriva umanității trebuie cunoscute. Tot astfel, numele marilor vinovați, deci ale potentaților comuniști și