Erosonete în transpunerea lui Șerban Foarță

De Baffo Giorgio

Poeziile lui Giorgio Baffo (1694-1768), mentor al lui Casanova, sunt de o sinceritate dezarmantă. Un limbaj poetic picant, cu un efect direct asupra cititorului. Erotismul abundă în rostogoliri de imagini fierbinți, iar sonetele autorului italian par o petrecere în rime, care iau peste picior bunele moravuri ale epocii.

„Fără Baffo, n‑am avea idee de decadența voluptuoasă a Serenissimei Republici. Prin el, cunoaștem viața sexuală a Veneției, cu serbări, cu osterii, cu cazinouri, cu jocuri de noroc, cu dansatoare și cu călugărițe liber­tine“ – Guillaume Apollinaire

• Limbă: Română
• Editor: Adenium
• Data lansării: 14 iun. 2016
• ISBN: 9786068622040

Previzualizare carte

Nota traducătorului

Poetul Giorgio Baffo (1694-1768) e un priapic mai curând burlesc decât de-a binelea lasciv, într-o Veneție gata s-o ia apa (!), ca aceea a lui Pietro Gralla, personajul lui Camil Petrescu, – dar plină peste poate de o frenezie hedonistă, carnavalescă, însă și factice, una, adică, tipic fin de siècle: „Tout en chantant sur le mode mineur / L’amour vainqueur et la vie opportune, / Ils n’ont pas l’air de croire à leur bonheur…", vorba lui Le pauvre Lélian.

Acest mentor al lui Casanova are de partea lui mereu o sinceritate dezarmantă, o franchețe fără niciun dedesubt, un firesc ce se rezumă, dacă vreți, într-un celebru și vechi adagiu, și anume „Naturalia non sunt turpia".

Uneori, sonetele lui Baffo par o petrecere cu rime, distracția ludică a unui magistrat care, plictisit de lungile dezbateri sau prea solemnele procese, bafuează bunele moravuri, pe care le provoacă adesea umoristic.

E remarcabilă onestitatea acestui mare demnitar al Serenissimei Republici, ce spune lucrurilor, fără păs, pe nume, nedându-se pe după degetele (mai mult sau mai puțin întredeschise) ale unei fățarnice pudori.

Această poezie scandaloasă (pentru, vai, atâția dintre noi – mai puțin un Luca Pițu, bunăoară, sau vechiu-i prieten frânc, Jean-Paul Goujon, grație cărora voi fi tradus acest opuscul) are ceva din inocența unei lumi care cultivă fructul bahic nu doar de dragul frunzei lui lobat palmate.

În fine, Giorgio Baffo, patrician venet, ca unul care face parte din patrimoniul cultural al Europei (fie și dacă scrierile-i înseși vor fi fost,