Jurnalul lui Dracula Junior. Ce țeapă mi-am luat în vacanța din Transilvania

De Nana Piț

Stră-stră-stră-nepotul lui Dracula s-a născut în California, într-o familie de emigranți români. Are 14 ani, este bogat, chipeș, dar... special. În plus, vrea să-și petreacă vacanța pe meleagurile strămoșilor. Ce a desoperit când s-a apropiat de castelul lui Dracula? Pe o mie de țepe că nu veți ghici! Transilvania, Dracula, facebook, twitter, Fomilă, Sfarmă Piatră și Justin Bieber, într-o poveste total nebună!

Acesta este următorul blockbuster global! Citiți cartea, nu mai așteptați filmul! (Audia Publishers)

Până acum, am avut o copilărie normală. Bine... dacă normal înseamnă să ai trei bone, o vilă de 7.000 de metri pătrați la Hollywood, piscină, valet, limuzine de lux, profesori particulari ...

Am citit chestii dubioase, cum că tata ar fi din România, că trăgea lumea în țeapă și sugea sângele oamenilor și chestii d-astea teribile...

Câteodată, dau căutarea pe internet „Dracula“ și trebuie să recunosc că imaginația oamenilor lasă de dorit. Adică, urechi ascuțite, păr dat cu o tonă de gel, incisivi ascuțiți... pe bune?

...Mâine, plec în România, într-o vacanță în Transilvania, în care tata spune că mi se vor active puterile special, extra-umane. Mda, frumoasă aniversare de 14 ani, ce să zic!

• Limbă: Română
• Editor: Integral
• Data lansării: 7 ian. 2016
• ISBN: 9789738209992

Previzualizare carte

D Jr. Twit@tocmai am avut o discutie tata-fiu serioasa. Occurred!"

stare emotionala: #fără Porsche

Ok, ok, sunt fiul lui Dracula, nu e mare chestie. Pe bune!

Iar numele meu este, mulțumită imaginației bogate a tatălui meu, Dracula Junior. Dar prefer să fiu strigat DJ. E mai... uman.

Am 13 ani și, până acum, am avut o copilărie normală. Bine... dacă normal înseamnă să ai trei bone, o vilă de 7.000 de metri pătrați, piscină, valet, limuzine de lux, profesori particulari și cel puțin o apariție săptămânală pe covorul roșu. Sincer, nu am de unde să știu pentru că aici, unde stau eu, toată lumea trăiește așa.

By the way, m-am născut și am crescut la Hollywood, în Los Angeles, Orașul Îngerilor, unde, în mod curios, nu am văzut niciodată vreo aripă de înger.

Eu… nu merg la o școală normală, am meditatori care vin acasă, dar nu pot spune că sunt înnebunit după toate materiile. Adică, îmi plac foarte mult literatura și științele și, poate, și desenul. Oricum, visul meu este să devin scenarist, poate și regizor, să zicem scenarist-regizor, și iată și motivul pentru care scriu acest jurnal. Tata spune că, în domeniul ăsta, cele mai bune idei vin din realitate, așa că acum consemnez cam tot ce mi se întâmplă.

Nu e ciudat, nu?

Tot tata îmi spune că ar trebui să am mai mulți prieteni. Pffff! Nu numai că am, dar sunt o grămadă – vreo 100 pe Twitter și 250 pe FB. Nu mai vorbesc de google plus și toate celelalte.

Uite, asta e camera mea. Nu e foarte mare în comparație cu restul casei, are doar 300 de metri pătrați, dar măcar îmi încap toate gadgeturile de care, recunosc, sunt foarte atașat. Hai, gândiți-vă la cel mai tare gadget care a apărut de curând! …Yep, îl am! Nu sunt obsedat sau ceva, dar chiar îmi place să mă joc cu toate chestiile astea fantastice. Unele sunt magice, vă jur!

O, da, și mai am și un pat în camera mea, dressing-ul de 15 metri pătrați, cu toate că nu prea îmi pasă de haine – sunt mai mult genul blugi, cămașă sau tricou, geacă de piele și bocanci. Moda nu mă pasionează mai deloc. În schimb, într-un colț al dressing-ului, am o ascunzătoare secretă… unde îmi țin pantofii speciali.

Ok, poate e timpul să dezvălui și un mic secret despre mine, având în vedere că sper ca nimeni altcineva să nu citească mâzgălelile astea, cel puțin, nu fără acordul meu: îmi place să dansez step! Știu, e un dans pentru fetițe cu tutu roz, superînvechit, dar mie îmi place. Am învățat singur, de pe YouTube! Tot de acolo am învățat să fac clătite. Ce vreți, chiar și dacă trăiești la Hollywood, centrul Universului, se întâmplă de multe ori să te plictisești!

Am citit chestii dubioase, cum că tata, eu îi spun Daddy D, ar fi din România, că trăgea lumea în țeapă și sugea sângele oamenilor și chestii d-astea teribile...

Mda, nu sunt foarte impresionat.

Din câte știu eu, tata a trăit cam toată viața lui la Hollywood, a jucat într-o grămadă de filme și e însurat cam de... forever cu maică-mea. Yep, tata e actor, unul destul de cunoscut, aș spune. Ok, gândiți-vă la un actor pe care-l știți de o viață și arată la fel ca în prima zi!

Indiciu: nu, nu e Tom Cruise!

Oricum, nu vă spun, nu de alta, dar nu e singurul de pe aici cu „malformația congenitală", cum îi place mamei să îl alinte, știți, el fiind din Transilvania și tot restul. Vă mai dau un indiciu: el a lansat moda ochelarilor de soare la Hollywood, știți, din cauza ochilor sensibili la lumină.

Câteodată, dau căutarea pe internet „Dracula" și trebuie să recunosc că imaginația oamenilor lasă de dorit. Adică, urechi ascuțite, păr dat cu o tonă de gel, incisivi ascuțiți... pe bune? Eu nu arăt nici pe departe așa, chiar dacă daddy îmi spune că sunt prea tânăr, că trebuie să mai aștept, dar nici măcar el nu arată așa.

Mama e, la rândul ei, o femeie normală. Bine, repet, dacă normal înseamnă și pentru restul lumii să-ți faci 27 de operații estetice, inclusiv la degetele mici de la picioare sau să-ți vopsești părul în fiecare lună în altă culoare. De fiecare dată când mai observ câte o schimbare evidentă la ea, mama râde și îmi spune că am un simț al observației prea ascuțit. Nu de alta, dar tata nu remarcă niciodată genul ăsta de lucruri. Nici măcar atunci când mama a venit acasă cu o coamă de păr albastră! Chiar și atunci, tata i-a spus, la cină, „Dragă, azi ești răvășitoare, ce-ai făcut, te-ai machiat altfel sau…?".

Pe bune, tată, pe bune?!!!

Ideea e că, de plictiseală, mama vine cu tot felul de idei, gen să trecem pe mâncare bio, orice ar fi însemnând asta, acesta fiind și motivul pentru care o găină cu pene roșii și-a făcut acum cuib pe monitorul meu de mii de dolari. Sper doar să nu tragă un găinaț, ca săptămâna trecută, și să-mi strice iar placa de sunet! Hușșș de aici, creatură înrudită cu dinozaurii, știți, nu, că pasările sunt un fel de urmașe ale dinozaurilor, whatever, sper să înțeleagă să-și țină ghearele de T Rex intrat la apă departe de gadgeturile mele.

I-am spus asta și mamei, la masa de seară, unde suntem serviți de valetul nostru grizonat, dar ei nu pare să-i pese de meciul găini – tehnologie:

— Iubitule, nu trebuie să stresezi găinile, nu vor mai face ouă, îmi spune ea, în timp ce ciugulește o mâzgă verde, alge sau ceva. În plus, dacă sunt așa o problemă pentru tine, o să îi spun menajerei să le pună pamperși. Știi, și tu ai avut când erai mic și te descurcai de minune în ei!

Je-naa-nttttt!

— Dar, mamă, nu ar fi mai simplu să le ținem afară, în parc sau pe terenul de tenis, pe terenul de fotbal sau oriunde altundeva, departe de camera mea?

— DJ, ai auzit-o pe mama ta, intervine și tata, care pare preocupat de ceva, tot studiază o foaie galbenă, cu marginile arse. Mănâncă tot din farfurie și nu mai comenta!

— Poftim? Nici măcar nu vorbeam despre asta! Mamă, spune-i!

Lui tata oricun nu-i pasă de mâncarea asta de oameni normali. Nu, nu bea sânge, își comandă niște pastile cu proteine pe care le consumă astronauții în spațiu și mai ia din când în când o „bomboană" de genul ăsta între dinți. Cranț, cranț, gata cina!

— DJ, când termini de mâncat, te aștept în biroul meu, îmi spune tata grav, apoi își trece degetele lui palide prin părul meu și iese repede din living. Mă uit la mama, mă privește fără nicio expresie, de fapt, cred că este de la botoxul pe care și l-a injectat chiar azi, i-a paralizat pur și simplu mușchii feței.

Mă uit în farfurie, am o gigantică friptură de miel, nu cred că o s-o pot termina nici dacă stau aici până mâine, așa că, atunci când mama privește în altă parte, halca de carne zboară direct pe candelabrul de deasupra mesei, oops, ce accident stupid!

— Mamă, dacă