Dezvoltarea Cadourilor

De Aldivan Torres

Cu toții avem un dar și o misiune. Depinde de fiecare dintre noi să ne dezvoltăm potențialul. În acest sens, liberul arbitru joacă un rol-cheie. Prin El ne vom defini destinul. Pentru că noi suntem consecințele alegerilor noastre. Nu da vina pe alții pentru eșecurile tale. Ai grijă de viața ta și fii responsabil. Este a treia parte a întâlnirii dintre două lumi.

• Limbă: Română
• Editor: ALDIVAN Teixeira TORRES
• Data lansării: 13 apr. 2024
• ISBN: 9798224567300

Previzualizare carte

2.1-Avansul cadoului

După ce a împlinit doisprezece ani, cu fiecare zi care trecea, s-au observat progrese mai semnificative în darurile sale extrasenzoriale. Victor comunica deja clar cu strămoșii săi, spirite protectoare, avea acces la secretele cerului, pământului și planului intermediar, numit Orașul oamenilor, iar mediumitatea sa îl impresiona în fiecare zi. Uneori, se simțea confuz, neliniștit și trist pentru că nu știa motivul pentru toate acestea, dar puterea de care se bucura îl făcea mai mult o posesie de sine și cu perspectiva că nimic nu ar fi imposibil dacă ar ști cum să o folosească. Dar tot avea nevoie de consiliere. Gândindu-se la asta, și-a căutat părinții în momentul în care cei doi erau acasă pentru a cere sfaturi și îndrumări. Rafael se juca în afara casei. S-a apropiat de ei și a început conversația.

"Tată și mamă, sunt foarte neliniștit și cu o mare presiune asupra mea. Ai putea să-mi spui la cine pot apela? Orice rugăciune experimentată sau înțelept?

"Te deranjează darul tău și nu știi cum să-l controlezi? Asta e tot? (Jilmar)

"Da. Trebuie să răspund la unele îndoieli și să învăț să-mi folosesc puterea. (Victor)

"Ce-ar fi să-ți extinzi gama de prieteni? Poate că te va ajuta mai mult decât un specialist. (Filomena sugerată)

"Știu doar rugăciunile. Dar sunt aceiași care au spus că îți vei stăpâni impulsurile când vei fi mai mare. (Jilmar)

"Înțeleg, tată, nu are rost să recurg la ele. Oh, mamă, ai vreo sugestie de la prieteni să-mi dai? (Victor)

"Da. Acum o săptămână, un tânăr a sosit din oraș împreună cu familia sa. Au venit să deschidă o mică piață aici, în loc. Mi s-a părut excepțional. Numele lui este Angel. (Filomena)

"Înger? Interesant. Ai putea să mi-l prezinți? (Victor)

"Da. Voi face o vizită de curtoazie mâine. Pot să-l iau. (Filomena)

"Închis. Vrei să ni te alături, tată? (Victor)

"Nu, mulțumesc. Trebuie să merg la muncă. Mult noroc amândurora. (Jilmar)

Mulțumindu-i tatălui său pentru cuvintele sale, Victor a încheiat conversația. S-a dus să-și facă activitățile zilnice, dar în niciun moment nu a încetat să se gândească curios la tânărul care se numea Angel. Cine ar fi acela? Ce a fost excepțional la el? Aș putea să te ajut cu adevărat? Acestea și alte întrebări continuau să-i vină în mintea tulburată. Numai soarta ar răspunde și același lucru a fost aruncat.

2.2-Prima întâlnire cu Angel

Zilele trecute, dimineața devreme, Filomena, Rafael și Victor s-au trezit, s-au scăldat, au mâncat micul dejun, s-au pregătit și cu totul gata au plecat împreună spre casa îngerului misterios și a familiei sale, nou-veniți pe site. Și-au părăsit repede reședința, au luat drumul principal și au început să meargă mai departe. Îndreptându-se spre destinație, pe lângă faptul că s-au confruntat cu obstacolele obișnuite, au avut ocazia să întâlnească oameni, să-i salute, să vorbească puțin, să-și ia rămas bun, să se bucure de natură, să se ciocnească de cele mai variate animale, dar cu asta erau deja obișnuiți. Ceea ce a fost puțin în afara controlului lor a fost anxietatea, nervozitatea, neliniștea și frica lor flagrantă.

Urmând mereu fermi și convinși de ceea ce își doresc, cei trei avansează rapid pe cale, fiecare pas cu importanța și istoria lor. Ce a rezervat soarta? În special pentru Victor, care a fost cel mai interesat. Aveau să știe destul de repede. Când nu au ajuns, au profitat de tur pentru a trăi un moment de familie, fără griji. Acesta a fost un lucru rar să se întâmple.

Soarele se încălzește puțin și, de comun acord, decid să se oprească. Ei caută un copac mare și, când îl găsesc, se așează pe pământ la umbra lor. Se relaxează puțin, iau o gustare, se hidratează. În plus, ei planifică următorii pași și alte activități ale zilei. Ei vorbesc puțin despre alte subiecte. Când se simt cu adevărat odihniți, se combină pentru a continua mica călătorie. Se ridică, încep să meargă în aceeași direcție și continuă să se miște. Soarta se apropia.

Timpul trece puțin și aproximativ treizeci de minute după plecare, ajunge în cele din urmă la destinație, casa familiei Magelan (O casă formidabilă pentru acea vreme, deoarece era zidărie, unică în acea regiune). Ca orice vizitator, se apropie de ușa de intrare, bat la ea, așteaptă un timp și în câteva momente ușa se deschide. Cineva vine să ridice. Este vorba despre Lady Maria da Conceição, o brunetă robustă, cu trăsături largi și definite, oarecum avansată. Arătând simpatie, ea trage conversația.

"Doamnă Filomena, ce mai faceți? Ai venit să ne faci o vizită? Și cine sunt cei care o însoțesc?

"Bună, toate bune și tu? Aceștia sunt copiii Mei iubiți. Cel mai mare se numește Victor, iar cel mic, Rafael.

"Toate bune prea. Plăcere, Victor și Rafael, numele meu este Maria da Conceição. Hei, ce se întâmplă? Nu vrei să intri și să bei un suc, să iei o gustare?

"Și plăcere. (Victor și Rafael)

"Da, avem. (Filomena)

Cei patru au intrat în reședință și au intrat în cameră. La sosire, aceștia sunt cazați pe locurile disponibile. Filomena reia dialogul.

"Ce faci? Unde sunt soțul ei Geraldo și fiul ei Angel?

"Geraldo este în piață, expediind clienții care sosesc, iar Angel este în cameră, odihnindu-se. (Maria)

"Pot să-l întâlnesc? (A fost încântat Victor)

"Poți să o faci. O să-l sun. (Maria)

După acest răspuns, Maria se ridică, merge câțiva pași apropiindu-se de cameră. El bate la ușă, strigând pe numele fiului său. În câteva momente, se trezește, se ridică din pat, deschide ușa și răspunde la apel. El conduce cu mama sa în cameră, unde sunt vizitatorii. La sosire, se fac prezentări și toată lumea se salută. Cu scuza că va face ceva în bucătărie, Maria pleacă și o sună și pe Filomena. Rafael, Victor și Angel sunt lăsați singuri.

Voi trei decideți să mergeți la terasă și să vă jucați puțin. Se joacă de-a v-ați ascunselea, hoț de poliție, alunecă și când se simt obosiți, se întind puțin pe podeaua tare și uscată, tipică regiunii. Trec câteva momente până când Victor și-a făcut curaj, s-a ridicat și le-a cerut lui Angel și fratelui său să facă același lucru. Începe dialogul.

"Câți ani ai din nou, Angel?

"Am aproape treisprezece ani. De ce oare? (Înger)

"Pentru că nu știu dacă știi, am un dar și nu-l pot controla. Mă puteți ajuta? (Victor)

"Sigur, ce vrei? (Înger)

"Vreau să-mi dezvolt și să-mi folosesc puterea pentru a realiza imposibilul. Vreau să lucrez de ambele părți. (A explicat Victor)

"Dar frate, nu este periculos? (Rafael)

"Ușor, știu ce fac. Ce spui, Angel? (Victor)

"Ești cu adevărat sigur ce spui? Persoana care m-a ajutat mi-a spus că cei care lucrează de ambele părți pot avea complicații spirituale grave. (Înger)

"Nu ai spus? (Rafael)

"Nu-mi pasă imediat. Vreau să-mi descopăr întregul potențial pentru bine sau rău. (Victor)

"Ei bine, deocamdată, nu pot decât să vă îndrum de la ceea ce am fost învățat. Dacă vrei să cunoști întunericul, trebuie să fie prin altcineva. (Înger)

"Este în regulă. Din curiozitate, care este darul tău? (Victor)

"Stăpânesc secretele darurilor Duhului Sfânt. Sunt una dintre ființele binecuvântate de pe pământ. (Înger)

"E tare! Vreau să învăț și eu de la tine. (Rafael)

"Oricând vrei, Rafael. Când începem? (Înger)

"Poate fi mâine? (Victor)

"Desigur. Declar că am fondat școala de mutanți a profesorului Angel, prezidată de mine. Aveți obiecții? (Înger)

"Nu, niciuna. (Victor)

"Și eu accept. (Rafael)

După această scurtă conversație, cei trei au intrat în casă, îndreptându-se spre bucătărie. În acest mediu, au o gustare. Apoi au plecat din nou. S-au mai jucat puțin și, în jurul prânzului, s-au alăturat mamei lor, și-au luat rămas bun și au plecat. Din acea zi, viața celor doi frați va fi puțin mai agitată.

2.3-Decizie importantă

În aceeași zi, după ce au ajuns acasă, frații Rafael și Victor după prânz și o scurtă odihnă, și-au întâlnit părinții într-o conversație amiabilă, ținută în camera mică. O parte a conversației este transcrisă mai jos, pentru a pune un accent mai mare pe problemă.

"Cum a fost plimbarea? (Jilmar)

"A fost minunat. Am avut ocazia să cunoaștem mai bine familia Magelan și am ajuns la concluzia că sunt la fel de speciali. Păcat că nu te-ai dus. (Filomena)

"Mi-a plăcut și mie. Lady Maria este foarte prietenoasă, iar fiul ei Angel, excepțional. Sper să evoluez odată cu ea. (Victor)

"La fel cum spun eu. Mi-a plăcut să-mi fac noii prieteni și îl voi însoți pe fratele meu mai mic în tratamentul care urmează să fie efectuat. Pot, nu-i așa? (Rafael)

"Desigur. (Victor)

"Bine. Plăcut. Când va apărea ocazia potrivită, ne vom întâlni cu această familie interesantă. Asta e bine pentru moment. (Jilmar)

"Ce vom mânca la cină? (Rafael)

"Manioc. Tatăl tău a adus-o din țară. (Filomena)

"Grozav! Îmi place Manioc! Schimbând subiectul, aveți evenimente de organizat în oraș? Nu am mai călătorit niciodată acolo. (Rafael)

"Nu știu nimic. (Jilmar raportat)

"Nici eu. Cu excepția cazului în care anul viitor este planificată implementarea școlii junior din Pesqueira, sunteți interesat să vă continuați studiile, iubirile mele? (Filomena)

"Splendid! Da. Vreau să învăț lucruri noi, să fiu un om bun și să-mi fac prieteni. (Victor)

"Și eu. M-am săturat de monotonie. Când începem? (Rafael)

"Ei bine, îi voi înscrie, iar cursurile încep probabil în februarie. Bine, omul? (Filomena)

"Da. Cu o condiție. Ei lucrează cu mine o dată în grădină și în următoarea pot studia. Puteți folosi calul meu ca mijloc de transport. (Jilmar)

"Și ce credeți, copii? (Filomena)

E în regulă cu mine. (Victor)

"Sunt de acord. (Rafael)

"Gata, atunci! (Jilmar)

După această decizie, cei patru s-au îmbrățișat într-un cerc și emoția a preluat momentul. Victor și Rafael ar avea ocazia să avanseze în studiile lor, lucru pe care părinții lor nici măcar nu și-l imaginau. Chiar dacă oportunitățile de angajare în acea regiune s-ar limita la agricultură și comerț, cei doi ar putea folosi educația ca armă împotriva nedreptăților, disprețului, prejudecăților, ar fi cetățeni deplini și fericiți.

După îmbrățișare, membrii familiei Torres s-au separat, fiecare a mers să aibă grijă de activitățile lor sau de