Căile Destinului

De Aldivan Torres

Viața este un drum lung la dispoziția oamenilor. Cu liber arbitru, depinde de fiecare dintre voi să ia propriile decizii. Destinul este copilul nostru. Luați frâiele vieții și alegeți-vă calea. Din acest motiv, cartea aduce reflecții importante asupra alegerilor noastre. Este un text indispensabil în căutarea evoluției personale. Toate acestea sunt încorporate în seria Văzătorul, cea mai importantă serie din literatura mondială. Este a doua parte a cărții care sunt.

• Limbă: Română
• Editor: ALDIVAN Teixeira TORRES
• Data lansării: 30 oct. 2023
• ISBN: 9798223097617

Previzualizare carte

Pesqueira

––––––––

O nouă zi se rupe cu mare intensitate. Soarele răsare, inundând mediul cu razele sale puternice. În schimb, suflă o briză blândă și rece, ajutându-i să se trezească și să se relaxeze.

Cu toate acestea, nu a fost timp de pierdut. Îngerii s-au trezit devreme și, cu consimțământul proprietarului, s-au dus să-l cheme pe celălalt să ia micul dejun.

Unul câte unul, sunt expulzați din camerele lor, se adună și se îndreaptă spre sala de mese. Distanța scurtă este parcursă rapid și, ca și în seara precedentă, se ajută singuri. Când termină, du-te să mănânci liniștit, așezat în jurul unei mese din apropiere, în acea dimineață frumoasă și promițătoare.

Totul părea să fie într-o atmosferă de pace și război în același timp. Permiteți-mi să explic. Pace pentru că am completat cu fidelitate programul de până acum și război intern pentru că nu avem definiții concrete despre viitorul următoarelor evenimente. În afară de a fi anxioși, au avut o dorință tot mai mare de a-și controla destinul, ceea ce în majoritatea cazurilor nu era posibil, provocând frustrare în ei. Cu toate acestea, nimic nu a fost considerat definitiv.

Marea virtute pe care o aveau era optimismul și îi ajuta să facă față oricărei situații, inclusiv certurilor dintre ei. Una dintre ele apare la micul dejun, dar Raphaelle cu autoritatea ei reușește să o controleze. A fost o ceartă prostească între femei despre importanța fiecăreia. La fel de bine că la final s-au împăcat.

A fost în salturi și limite că au terminat micul dejun. Într-un briefing rapid, au ales un loc unde să meargă, să se întoarcă în camerele lor, să împacheteze bagajele, să plece din nou, să plătească șederea, să-și ia rămas bun și să părăsească unitatea. Eu sunt al fiecăruia, în interiorul lor, striga să fie auzit și răsunat în mințile lor.

Din centru, se îndreaptă spre est, cu destinația spre unul dintre capetele orașului. În timpul traversării pe jos, se întâlnesc cu cunoscuți, străini și se confruntă cu traficul haotic atunci când traversează străzile. Chiar și așa, ei nu se descurajează.

Treptat, trec prin puncte importante, cum ar fi bulevardul care coboară până la stația de autobuz, mănăstirea franciscană și ajung pe bulevardul Recife, virează la stânga spre Universitatea Federală din Pesqueira.

Acum, fiecare pas era decisiv pentru că se apropiau de destinație. Mergând aproximativ două sute de metri, se opresc în fața unei case abandonate. La un semnal, toți se apropie, trec prin intrare, accesează zona exterioară și în acest moment Fiul lui Dumnezeu vorbește.

Frații mei, sunt în fața unui simbol al trecutului meu. În 2002, treceam pe aici și am auzit o poveste întunecată de la prietenii mei, despre acest loc, care implică asasinat, dreptate, spiritualitate și frică. Timpul a trecut, dar nici așa nu am uitat povestea. Scopul meu acum este să obțin o explicație pentru ceea ce s-a întâmplat, a finalizat văzătorul. 

De îndată ce a spus că totul părea să se schimbe. În mod misterios, poarta se închide în urma lor. Nori negri acoperă parțial soarele, iar strigătele pot fi auzite în interiorul casei, înspăimântând oamenii. Rafael ei vorbește:

"Calmează-te, Guardian! Scuzați-l pe prietenul nostru pentru curiozitatea lui. Promitem să plecăm imediat și să vă lăsăm în pace.

Făcând un semnal, Rafael l-a chemat pe Uriel și împreună au apucat oamenii și au zburat peste zid. În câteva secunde, erau afară. Ei merg din nou în direcția opusă și apoi îngerul explică:

"Nu este încă timpul, fiul lui Dumnezeu! Nu sunteți încă pregătiți. (Rafael)

"Nu înțeleg. De ce nu? (Fiul lui Dumnezeu)

"Nu ne întrebați. Acesta este cel mai bun lucru de făcut acum – a intervenit Uriel.

"Foarte bine. (Fiul lui Dumnezeu)

"Care este următorul pas, Rafael? (Renato)

"Să continuăm călătoria – a răspuns El.

"Bine. (Renato)

"Să avem noroc! (Raphaelle Ferreira)

"Îmi doresc, pisică! (Văzătorul)

"Sunt gata, Aldivan. Ai putea să mă atingi? (Bernadette Sousa)

"Îl așteptam, servitorul meu. (Văzătorul) 

Aldivan se apropie de apostolul său. Cu afecțiune, își întinde brațul și de data aceasta atinge vârful degetelor ei. Netezimea pielii ei îl face să vibreze și să aibă viziunea viitorului ei:

"Bernadette bea o ceașcă de ceai acasă, întinsă pe un scaun din salon. La vârsta de cincizeci de ani, își amintește principalele evenimente din viața ei ocupată: educația de la părinții ei, creșterea ei împreună cu prietenii din satul Mimoso, trecerea adolescenței, violul, avortul și promisiunea unui tânăr că totul se poate schimba. Încurajată de cuvintele sale, acceptase invitația lui de a călători prin lume și descoperise cu adevărat un tată și un fiu pregătiți să facă orice pentru ea. El a demonstrat multă dragoste