Dezastrul nuclear de la Cernobîl: Dezastrul nuclear și consecințele sale devastatoare

De Aude Perrineau

La 26 aprilie 1986, reactorul nr. 4 al centralei nucleare de la Cernobîl a explodat și a devenit epicentrul unui nor radioactiv masiv care a afectat o mare parte a Europei. Dezastrul de la Cernobîl rămâne cel mai grav dezastru nuclear din istorie: sute de persoane au suferit de boli acute cauzate de radiații imediat după explozie, iar multe altele au contractat cancer și alte boli în deceniile care au urmat. Sute de mii de oameni au fost strămutați, iar până în prezent, zona din jurul sitului este nelocuibilă și zeci de mii de kilometri pătrați sunt contaminați. În doar 50 de minute, veți afla despre figurile cheie implicate în dezastru, inclusiv liderul sovietic Mihail Gorbaciov și muncitorii de la uzină, precum și despre moștenirea uriașă și de durată, care se resimte și astăzi. Această carte simplă și informativă oferă o discuție amănunțită a momentelor cheie ale dezastrului de la Cernobîl, care a avut loc pe fundalul programului de dezvoltare nucleară al URSS. De asemenea, include o explorare detaliată a reacției la dezastru și o discuție despre consecințele sale pe termen scurt, mediu și lung, oferindu-vă toate informațiile esențiale de care aveți nevoie despre acest accident tragic și mortal.

• Limbă: Română
• Editor: 50Minutes.com (RO)
• Data lansării: 10 feb. 2023
• ISBN: 9782808666503

Previzualizare carte

CONTEXT

URSS ȘI PROGRAMUL SĂU NUCLEAR CIVIL

În 1917, Revoluția din Octombrie din Rusia a dus la căderea împăratului Nicolae al II-lea (1868-1918) și a regimului țarist, lăsând loc instaurării comunismului. URSS, un nou stat federal, a fost fondat în 1922. Partidul unic care conducea țara a determinat planificarea economiei și dezvoltarea industrială. Comunismul este puterea sovietică plus electrificarea întregii țări, declara Lenin (revoluționar și om de stat rus, 1870-1924) în 1920, asociind de la bun început îndeaproape idealul comunist cu progresul tehnic și dezvoltarea electrică (ACKERMAN (Galia), Chernobyl, retour sur un désastre, Paris, Buchet/Chastel, 2006, p. 17).

Din 1947 până în 1991, URSS și Statele Unite au fost angajate într-un conflict de lungă durată: Războiul Rece. Opoziția lor ideologică și politică, care a apărut după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, a implicat o cursă nesfârșită a înarmării în care fiecare parte a încercat să mențină superioritatea tehnologică asupra celeilalte. După ce și-a construit propria bombă atomică în 1949, URSS a continuat dezvoltarea nucleară în scopuri civile și militare, iar în 1952 Stalin (om de stat sovietic, 1878-1953) a anunțat un program de dezvoltare a energiei nucleare. În acest context, energia nucleară a apărut ca unul dintre simbolurile majore ale puterii comuniste, poate chiar cel mai puternic simbol al acesteia. La mijlocul anilor '60, a fost aprobat un plan amplu de construcție de centrale electrice, printre care se număra și Cernobîl. Ca orice altceva legat de energia nucleară, ceea ce se întâmplă în interiorul centralelor rămâne un mister. Fiind nava amiral a tehnologiei sovietice, acestea sunt înconjurate de un mit al fiabilității și siguranței absolute.

oeil DEZVOLTAREA ENERGIEI NUCLEARE CIVILE

Primul prototip echivalent cu o centrală nucleară a fost dezvoltat în 1942 de Enrico Fermi (fizician italian, 1901-1954) la Universitatea din Chicago. După aceea, lucrurile