Cum să devii antreprenor

De Nicolae Sfetcu

Colecția IDEI DE AFACERI

”Cum să devii antreprenor” este o scurtă introducere la noțiunile de bază ale începerii propriei afaceri bazată pe tehnologie. Scrisă într-un limbaj concis, simplu, cartea este o lectură rapidă pe care o puteți absorbi în câteva ore.
Cartea pune accent atât pe antreprenoriatul tradițional, cât și pe cel social, ca modalități interesante pentru antreprenorii începători. Cu profiluri inspiratoare ale antreprenorilor a căror muncă oferă modele de gândire creativă și idei care fac diferența în lume, această carte vă va ajuta să vă urmăriți pasiunea antreprenorială!

CUPRINS:

Introducere
- Antreprenoriat
- Antreprenoriat social
1 Oportunitatea
- 1.1 Ce este antreprenoriatul?
- 1.2 Oportunitatea în dezvoltarea unei afaceri
- 1.3 Antreprenoriatul social
- 1.4 De ce să fii antreprenor social?
- 1.5 Fabrica de idei
- 1.6 Evaluează ideea
- 1.7 Proprietatea intelectuală
- 1.8 Profil: O poveste de succes
- 1.9 Profil: Idealuri pe roți
2 Piaţa
- 2.1 Identifică potenţialii clienţi
- 2.2 Evaluarea pieței
- 2.3 Cum ajungeți la clienți
- 2.4 Începe să răspândești știrile
- 2.5 Arată-mi numerele
- 2.6 Concurența
- 2.7 Profil: Curățare
- 2.8 Profil: Marketing pentru cei săraci
3 Echipa
- 3.1 Echipele fac să meargă lucrurile
- 3.2 Nivelele decizionale ale unei echipe
- 3.3 Construirea unei echipe sănătoase
- 3.4 Socializarea
- 3.5 Incubatoare
- 3.6 Profil: Alegerea jucătorilor în echipă
- 3.7 Profil: Echipa potrivită
4 Planul
- 4.1 Planuri de afaceri
- 4.2 Modele de afaceri
- 4.3 Măsurarea succesului dvs.
- 4.4 Prezentarea planului
- 4.5 Licențierea ca parte a planului
- 4.6 Profil: Invenții
- 4.7 Profil: Învățarea
5 Compania
- 5.1 Înființarea
- 5.2 Ce o face să fie o companie
- 5.3 Principii de bază la formarea companiei
- 5.4 Profit sau non-profit?
- 5.5 Structuri juridice
- 5.6 Profil: O poveste de succes după eșec
- 5.7 Profil: Atracție chimică
6 Banii
- 6.1 Bootstrapping
- 6.2 Finanțarea
- 6.3 Datorii și finanțări pe capital propriu
- 6.4 Cercul capitalului
- 6.5 Feliile din plăcintă
- 6.6 Bani sociali
- 6.7 Profil: Așteptând o vreme
- 6.8 Profil: Antreprenoriat specific condus de studenți

• Limbă: Română
• Editor: Nicolae Sfetcu
• Data lansării: 23 iun. 2021
• ISBN: 9786060335153

Nicolae Sfetcu

Owner and manager with MultiMedia SRL and MultiMedia Publishing House. Project Coordinator for European Teleworking Development Romania (ETD) Member of Rotary Club Bucuresti Atheneum Cofounder and ex-president of the Mehedinti Branch of Romanian Association for Electronic Industry and Software Initiator, cofounder and president of Romanian Association for Telework and Teleactivities Member of Internet Society Initiator, cofounder and ex-president of Romanian Teleworking Society Cofounder and ex-president of the Mehedinti Branch of the General Association of Engineers in Romania Physicist engineer - Bachelor of Science (Physics, Major Nuclear Physics). Master of Philosophy.

Previzualizare carte

Cum să devii antreprenor

Nicolae Sfetcu

Publicat de MultiMedia Publishing

Colecția IDEI DE AFACERI

Copyright © 2021 Nicolae Sfetcu

Publicat de MultiMedia Publishing, www.telework.ro/ro/editura

ISBN: 978-606-033-515-3

DECLINARE DE RESPONSABILITATE

Având în vedere posibilitatea existenței erorii umane sau modificării conceptelor științifice, nici autorul, nici editorul și nicio altă parte implicată în pregătirea sau publicarea lucrării curente nu pot garanta în totalitate că toate aspectele sunt corecte, complete sau actuale, și își declină orice responsabilitate pentru orice eroare ori omisiune sau pentru rezultatele obținute din folosirea informațiilor conținute de această lucrare.

Cu excepția cazurilor specificate în această carte, nici autorul sau editorul, nici alți autori, contribuabili sau alți reprezentanți nu vor fi răspunzători pentru daunele rezultate din sau în legătură cu utilizarea acestei cărți. Aceasta este o declinare cuprinzătoare a răspunderii care se aplică tuturor daunelor de orice fel, incluzând (fără limitare) compensatorii; daune directe, indirecte sau consecvente, inclusiv pentru terțe părți.

Înțelegeți că această carte nu intenționează să înlocuiască consultarea cu un profesionist educațional, juridic sau financiar licențiat. Înainte de a o utiliza în orice mod, vă recomandăm să consultați un profesionist licențiat pentru a vă asigura că faceți ceea ce este mai bine pentru dvs.

Această carte oferă conținut referitor la subiecte educaționale. Utilizarea ei implică acceptarea acestei declinări de responsabilitate.

Introducere

Antreprenoriat

Antreprenoriatul presupune crearea sau extragerea valorii. Cu această definiție, antreprenoriatul este privit ca o schimbare, implicând în general un risc dincolo de ceea ce se întâlnește în mod normal la începerea unei afaceri, care poate include alte valori decât cele economice.

Definiții mai restrânse au descris antreprenoriatul ca procesul de proiectare, lansare și conducere a unei noi afaceri, care este adesea similară cu o afacere mică, sau ca „capacitatea și dorința de a dezvolta, organiza și gestiona o afacere împreună cu oricare dintre riscurile sale pentru a face profit. (Business Dictionary) Oamenii care creează aceste afaceri sunt adesea denumiți antreprenori. În timp ce definițiile antreprenoriatului se concentrează în mod obișnuit pe lansarea și funcționarea afacerilor, din cauza riscurilor ridicate implicate în lansarea unui start-up, o proporție semnificativă a afacerilor start-up trebuie să se închidă din cauza „lipsei de finanțare, a deciziilor de afaceri proaste, a politicii guvernului, o criză economică, lipsa cererii pieței sau o combinație a tuturor acestora. (Belicove, Mikal E. "How to Properly Close Your Business")

În domeniul economic, termenul de antreprenor este utilizat pentru o entitate care are capacitatea de a traduce invențiile sau tehnologiile în produse și servicii. În acest sens, antreprenoriatul descrie activitățile atât ale firmelor consacrate, cât și ale noilor afaceri.

Perspective asupra antreprenoriatului

Ca domeniu academic, antreprenoriatul găzduiește diferite școli de gândire. A fost studiat în discipline precum economia, sociologia și istoria economică. Unii consideră antreprenoriatul ca fiind alocat antreprenorului. Acești cercetători tind să se concentreze asupra a ceea ce face antreprenorul și a trăsăturilor pe care le are un antreprenor. Aceasta este uneori denumită abordarea funcționalistă a antreprenoriatului. Alții se abat de la perspectiva individualistă pentru a îndrepta atenția asupra procesului antreprenorial și a se cufunda în interacțiunea dintre agenție și context. Această abordare este uneori denumită abordare procesuală sau transformarea contextuală în abordarea antreprenoriatului.

Elemente

Antreprenoriatul este actul de a fi antreprenor sau „proprietarul sau managerul unei întreprinderi care, prin risc și inițiativă, încearcă să obțină profituri. Antreprenorii acționează ca manageri și supraveghează lansarea și creșterea unei întreprinderi. Antreprenoriatul este procesul prin care fie o persoană, fie o echipă identifică o oportunitate de afaceri și dobândește și implementează resursele necesare pentru exploatarea acesteia. Economistul francez de la începutul secolului al XIX-lea, Jean-Baptiste Say, a furnizat o definiție largă a antreprenoriatului, spunând că „mută resursele economice dintr-o zonă mai mică într-o zonă cu productivitate mai mare și randament mai mare. Antreprenorii creează ceva nou, ceva diferit - schimbă sau transmutează valori. Indiferent de dimensiunea firmei, mare sau mică, ele pot participa la oportunități de antreprenoriat. Oportunitatea de a deveni antreprenor necesită patru criterii. În primul rând, trebuie să existe oportunități sau situații de recombinare a resurselor pentru a genera profit. În al doilea rând, antreprenoriatul necesită diferențe între oameni, cum ar fi accesul preferențial la anumite persoane sau capacitatea de a recunoaște informații despre oportunități. În al treilea rând, asumarea riscului este o necesitate. În al patrulea rând, procesul antreprenorial necesită organizarea oamenilor și a resurselor.

Antreprenorul este un factor în care studiul antreprenoriatului se întoarce la opera lui Richard Cantillon și Adam Smith la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea. Cu toate acestea, antreprenoriatul a fost în mare parte ignorat teoretic până la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea și empiric până la o reapariție profundă în afaceri și economie de la sfârșitul anilor '70. În secolul al XX-lea, înțelegerea antreprenoriatului se datorează mult muncii economistului Joseph Schumpeter din anii 1930 și a altor economiști austrieci precum Carl Menger, Ludwig von Mises și Friedrich von Hayek. Potrivit lui Schumpeter, un antreprenor este o persoană care este dispusă și capabilă să transforme o nouă idee sau invenție într-o inovație de succes. Antreprenoriatul folosește ceea ce Schumpeter a numit „vântul distrugerii creative" pentru a înlocui total sau parțial inovațiile inferioare pe piețe și industrii, creând simultan produse noi, inclusiv noi modele de afaceri. În acest fel, distrugerea creativă este în mare parte responsabilă pentru dinamismul industriilor și creșterea economică pe termen lung. Presupunerea că antreprenoriatul duce la creșterea economică este o interpretare a reziduului în teoria creșterii endogene și, ca atare, este dezbătută în economia academică. O descriere alternativă prezentată de Israel Kirzner sugerează că majoritatea inovațiilor pot fi îmbunătățiri mult mai incrementale, cum ar fi înlocuirea hârtiei cu plastic în fabricarea paielor de băut.

Exploatarea oportunităților antreprenoriale poate include:

Dezvoltarea unui plan de afaceri

Angajarea resurselor umane

Achiziționarea de resurse financiare și materiale

Asigurarea conducerii

Responsabilitatea atât pentru succesul cât și pentru eșecul proiectului

Aversiunea față de risc

Economistul Joseph Schumpeter (1883–1950) a văzut rolul antreprenorului în economie ca „distrugere creativă - lansând inovații care distrug simultan vechile industrii, introducând în același timp noi industrii și abordări. Pentru Schumpeter, schimbările și „dezechilibrul dinamic adus de antreprenorul inovator [erau] norma unei economii sănătoase. În timp ce antreprenoriatul este adesea asociat cu întreprinderi noi, mici, cu scop lucrativ, comportamentul antreprenorial poate fi văzut în firmele mici, mijlocii și mari, firmele noi și consacrate și în organizațiile cu scop lucrativ și non-profit , inclusiv grupuri din sectorul voluntar, organizații caritabile și guvern.

Antreprenoriatul poate funcționa într-un ecosistem antreprenorial care include adesea:

Programe și servicii guvernamentale care promovează antreprenoriatul și susțin antreprenorii și întreprinderile nou-înființate

Organizațiile neguvernamentale, cum ar fi asociațiile de întreprinderi mici și organizațiile care oferă consiliere și mentorat antreprenorilor (de exemplu, prin centre de antreprenoriat sau site-uri web)

Organizațiile de promovare a întreprinderilor mici care fac lobby pentru guverne pentru un sprijin sporit pentru programele de antreprenoriat și mai multe legi și reglementări favorabile întreprinderilor mici

Resurse și facilități antreprenoriale (de exemplu, incubatoare de afaceri și acceleratoare de dezvoltare)

Programele de educație și formare antreprenorială oferite de școli, colegii și universități

Finanțare (de exemplu, împrumuturi bancare, finanțare cu capital de risc, investiții înger și subvenții de fundații guvernamentale și private).

În anii 2000, utilizarea termenului „antreprenoriat" s-a extins pentru a include cum și de ce unele persoane (sau echipe) identifică oportunități, le evaluează ca fiind viabile și apoi decid să le exploateze. Termenul a fost, de asemenea, folosit pentru a discuta despre modul în care oamenii ar putea folosi aceste oportunități pentru a dezvolta noi produse sau servicii, pentru a lansa noi firme sau industrii și pentru a crea bogăție. Procesul antreprenorial este incert deoarece oportunitățile pot fi identificate numai după ce au fost exploatate.

Antreprenorii prezintă tendințe pozitive față de găsirea de noi posibilități și de a vedea nevoile nesatisfăcute ale pieței, și o tendință spre asumarea riscurilor care le face mai susceptibile de a exploata oportunitățile de afaceri.

Tipuri de antreprenoriat

Etnic

Termenul „antreprenoriat etnic" se referă la proprietarii de afaceri care desfășoară activități independente care aparțin unor grupuri etnice rasiale sau minoritare din Statele Unite și Europa. O lungă tradiție de cercetare academică explorează experiențele și strategiile antreprenorilor etnici în timp ce se străduiesc să se integreze economic în societatea americană sau europeană. Cazurile clasice includ vânzători și comercianți evrei din marile orașe americane din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, precum și proprietari de afaceri mici din China (restaurante, fermieri, proprietari de magazine) de pe coasta de vest. În anii 2010, antreprenoriatul etnic a fost studiat în cazul proprietarilor de afaceri cubaneze din Miami, proprietarii de moteluri indiene din SUA și proprietarii de afaceri chinezi din Chinatowns din Statele Unite. În timp ce antreprenoriatul oferă acestor grupuri numeroase oportunități de dezvoltare economică, angajarea independentă și deținerea afacerilor în Statele Unite rămân distribuite inegal pe linii rasiale / etnice. În ciuda numeroaselor povești de succes ale antreprenorilor asiatici, o analiză statistică recentă a datelor recensământului din SUA arată că albii sunt mai predispuși decât asiaticii, afro-americanii și latinii să lucreze pe cont propriu în industrii profitabile de mare prestigiu.

Instituţional

Economistul britanic Edith Penrose, de origine americană, a subliniat natura colectivă a antreprenoriatului. Ea menționează că în organizațiile moderne, resursele umane trebuie combinate pentru a capta mai bine și a crea oportunități de afaceri. Sociologul Paul DiMaggio (1988: 14) a extins această viziune pentru a spune că „noi instituții apar atunci când actorii organizați cu resurse suficiente [antreprenorii instituționali] văd în ele o oportunitate de a realiza interese pe care le apreciază foarte mult". Noțiunea a fost aplicată pe scară largă.

Cultural

Potrivit lui Christopher Rea și Nicolai Volland, antreprenoriatul cultural reprezintă „practici ale agenților individuali și colectivi caracterizate de mobilitatea între profesiile culturale și modurile de producție culturală", care se referă la activități și sectoare ale industriei creative. În cartea lor The Business of Culture (2015), Rea și Volland identifică trei tipuri de antreprenor cultural: „personalități culturale, definite ca „indivizi care își construiesc propria marcă personală de creativitate ca autoritate culturală și o valorifică pentru a crea și susține diverse întreprinderi culturale ; „magnați, definiți ca „antreprenori care creează o influență substanțială în sfera culturală prin crearea de sinergii între interesele lor industriale, culturale, politice și filantropice; și „întreprinderi colective", și organizații care se pot angaja în producția culturală în scopuri de profit sau non-profit.

În anii 2000, povestirea a apărut ca un domeniu de studiu în antreprenoriatul cultural. Unii au susținut că antreprenorii ar trebui considerați „operatori culturali calificați care folosesc povești pentru a construi legitimitate și pentru a profita de oportunitățile pieței și de capitalul nou. Alții au ajuns la concluzia că trebuie să vorbim despre o „întorsătură narativă în cercetarea antreprenoriatului cultural.

Feminist

Un antreprenor feminist este o persoană care aplică valorile și abordările feministe prin antreprenoriat, cu scopul de a îmbunătăți calitatea vieții și bunăstarea fetelor și femeilor. Mulți fac acest lucru creând întreprinderi „pentru femei, de către femei". Antreprenorii feminiști sunt motivați să intre pe piețele comerciale prin dorința de a crea bogăție și schimbări sociale, bazate pe etica cooperării, egalității și respectului reciproc.

Social

Antreprenoriatul social este utilizarea întreprinderilor înființate și a altor antreprenori pentru a dezvolta, finanța și implementa soluții la probleme sociale, culturale sau de mediu. Acest concept poate fi aplicat unei varietăți de organizații cu dimensiuni, obiective și credințe diferite. Întreprinzătorii cu scop de profit măsoară de obicei performanța utilizând metrici de afaceri, cum ar fi profitul, veniturile și creșterile prețurilor acțiunilor, dar antreprenorii sociali sunt fie non-profit, fie amestecă scopuri non-profit cu scopuri de profit cu generarea unei „reveniri la societate" pozitive și, prin urmare, trebuie să utilizeze valori diferite. Antreprenoriatul social încearcă în mod obișnuit să atingă obiective sociale, culturale și de mediu largi asociate adesea cu sectorul voluntar în domenii precum reducerea sărăciei, îngrijirea sănătății și dezvoltarea comunității. Uneori, întreprinderile sociale profitabile pot fi înființate pentru a sprijini obiectivele sociale sau culturale ale organizației, dar nu ca scop în sine. De exemplu, o organizație care își propune să ofere locuințe și locuri de muncă persoanelor fără adăpost poate conduce un restaurant, atât pentru a strânge bani, cât și pentru a oferi locuri de muncă persoanelor fără adăpost.

Emergent

Un antreprenor emergent este cineva aflat în procesul de înființare a unei afaceri. În această observație, antreprenorul emergent poate fi văzut ca urmărind o oportunitate, adică o posibilitate de a introduce noi servicii sau produse, de a deservi piețe noi sau de a dezvolta metode de producție mai eficiente într-un mod profitabil. Dar înainte ca o astfel de întreprindere să fie înființată, oportunitatea este doar o idee de întreprindere. Cu alte cuvinte, oportunitatea urmărită este de natură perceptuală, susținută de credințele personale ale antreprenorului emergent cu privire la fezabilitatea rezultatelor aventuroase pe care antreprenorul emergent încearcă să le obțină. Preștiința și valoarea sa nu pot fi confirmate ex ante, ci doar treptat, în contextul acțiunilor pe care întreprinzătorul emergent le întreprinde în vederea înființării întreprinderii. Eventual, această intreprindere duce la apariția unei afaceri (viabile). În acest sens, de-a lungul timpului, inițiativa se poate îndrepta spre întreruperea sa sau spre evoluția cu succes ca entitate operativă.

Distincția între antreprenorii emergenți, de serie și de portofoliu este un exemplu de clasificare bazată pe comportament. Alte exemple sunt studiile (înrudite) efectuate de, pe secvențe de evenimente de pornire. Antreprenoriat emergent care subliniază seria de activități implicate în apariția unei noi întreprinderi, mai degrabă decât actul solitar de a exploata o oportunitate. O astfel de cercetare va ajuta la separarea acțiunii antreprenoriale în subactivitățile sale de bază și va elucida inter-relațiile dintre activități, între o activitate (sau secvența de activități) și motivația unui individ de a forma o credință de oportunitate și între o activitate (sau o secvență de activități) ) și cunoștințele necesare pentru a forma o credință de oportunitate. Cu această cercetare, savanții vor putea începe să construiască o teorie a micro-fundamentelor acțiunii antreprenoriale.

Savanții interesați de antreprenoriatul emergent tind să se concentreze mai puțin pe actul unic de exploatare a oportunității și mai mult pe seria de acțiuni în apariția unei noi întreprinderi. De exemplu, antreprenorii emergenți caută și achiziționează deseori facilități și echipamente; caută și obțin sprijin financiar, formează persoane juridice, organizează echipe; și își dedică tot timpul și energia afacerii lor

Bazat pe proiect

Antreprenorii pe bază de proiect sunt persoane angajate în asamblarea repetată sau crearea de organizații temporare. Acestea sunt organizații care au o durată de viață limitată, dedicate producerii unui obiectiv sau cu scop singular, și care se desființează rapid la finalizarea proiectului. Industriile în care întreprinderile bazate pe proiecte sunt răspândite includ: înregistrarea sunetului, producția de filme, dezvoltarea de software, producția de televiziune, media și construcții. Ceea ce face antreprenorii pe bază de proiect diferențiați din punct de vedere teoretic este că trebuie să „reconecteze" aceste proiecte temporare și să le modifice pentru a se potrivi nevoilor de noi oportunități de proiecte care apar. Un antreprenor de proiect care a folosit o anumită abordare și o echipă pentru un proiect poate fi nevoit să modifice modelul de afaceri sau echipa pentru un proiect ulterior.

Antreprenorii bazați pe proiecte sunt expuși în mod repetat la probleme și sarcini tipice procesului antreprenorial. Într-adevăr, antreprenorii bazați pe proiecte se confruntă cu două provocări critice care caracterizează invariabil crearea unei noi întreprinderi: localizarea oportunității potrivite pentru lansarea proiectului și asamblarea celei mai potrivite echipe pentru a exploata această oportunitate. Rezolvarea primei provocări necesită antreprenorii bazați pe proiecte să acceseze o gamă largă de informații necesare pentru a profita de noi oportunități de investiții. Rezolvarea celei de-a doua provocări necesită reunirea unei echipe de colaborare care trebuie să se potrivească bine cu provocările specifice ale proiectului și trebuie să funcționeze aproape imediat pentru a reduce riscul ca performanța să fie afectată negativ. Un alt tip de antreprenoriat bazat pe proiect implică antreprenori care lucrează cu studenți în afaceri pentru a obține o muncă analitică pe baza ideilor lor.

Milenar

Termenul „antreprenor milenar" se referă la un proprietar de afacere care este afiliat cu milenialii (cunoscut și sub numele de generația Y), acele persoane născute între 1981 și 1996. Descendenții baby boom-urilor și primele generații X, această generație a fost crescută folosind tehnologia digitală. tehnologie și media. Proprietarii de afaceri milenari sunt bine echipați cu cunoștințe despre noile tehnologii și noi modele de afaceri și au o înțelegere puternică a aplicațiilor sale de afaceri. Au existat multe afaceri descoperite care au venit de la antreprenori milenari precum Mark Zuckerberg, care a creat Facebook. În ciuda așteptărilor de succes milenar, au existat studii recente care au dovedit că acest lucru nu este cazul. Comparația dintre milenialii care lucrează pe cont propriu și cei care nu sunt lucrători independenți arată că numărul acestora din urmă este mai mare. Motivul pentru aceasta este că au crescut într-o altă generație și atitudine decât părinții lor. Unele dintre barierele antreprenorilor sunt economia, datoria din școlarizare și provocările conformității cu reglementările.

Comportamente antreprenoriale

Antreprenorul este văzut de obicei ca un inovator - un proiectant de idei noi și procese de afaceri. Abilitățile de management și abilitățile puternice de formare a echipei sunt adesea percepute ca atribute esențiale de conducere pentru antreprenorii de succes. Economistul politic Robert Reich consideră că conducerea, capacitatea de management și formarea echipei sunt calități esențiale ale unui antreprenor.

Percepția incertitudinii și asumarea riscurilor

Teoreticienii Frank Knight și Peter Drucker au definit antreprenoriatul în termeni de asumare a riscurilor. Antreprenorul este dispus să-și pună cariera și securitatea financiară la bătaie și să-și asume riscuri în numele unei idei, petrecând timp, precum și capital, pe o afacere incertă. Cu toate acestea, antreprenorii de multe ori nu cred că și-au asumat o cantitate enormă de riscuri, deoarece nu percep nivelul de incertitudine la fel de ridicat ca și alți oameni. Knight a clasificat trei tipuri de incertitudine:

Riscul, care este măsurabil statistic (cum ar fi probabilitatea de a extrage o minge de culoare roșie dintr-un borcan care conține cinci bile roșii și cinci bile albe)

Ambiguitatea, care este greu de măsurat statistic (cum ar fi probabilitatea de