Pippa Piperaș și animalele

De Charlotte Habersack

În „săptămâna animalelor de casă“, elevii trebuie să aducă la școală un animal și să-l prezinte în fața clasei. Emil, Olivia, Lucy și prietenii lor sunt în mare încurcătură: cum să aducă un animal dacă nu au acasă niciunul? Dar Pippa are o mie de idei pe minut! Urmărește noile aventuri ale năzdrăvanei fetițe în volumul al doilea al seriei!
CĂRȚILE CARE TE CONVING SĂ CITEȘTI!
PRIMA MEA LECTURĂ
SERIA VERDE Ilustrația color și textul de dimensiuni reduse îi încurajează pe copiii care încep să citească singuri. Povestiri amuzante, din literatura contemporană.
SERIA VIOLET Narațiunea împărțită pe capitole și ilustrația alb-negru oferă o lectură atractivă celor care încep să citească fluent. Povestiri amuzante, serii cu animăluțe, din literatura contemporană.
SERIA RUBIN Narațiune cu un nivel de complexitate mai ridicat, din literatura modernă și contemporană. Romane de mici dimensiuni, pentru pasionații de lectură.
Această colecție este dedicată tinerilor cititori pasionați de lectură. Textele ilustrate și adaptate la nivelul de înțelegere al copiilor de vârstă școlară oferă o lectură accesibilă și antrenantă, cu ajutorul căreia pot fi exersate fără niciun fel de dificultate abilitățile de citire.

• Limbă: Română
• Editor: Grup Editorial Litera
• Data lansării: 6 apr. 2018
• ISBN: 9786063355004

Previzualizare carte

Capitolul 1. Melci cu mac

De dimineață, când Pippa se trezește, afară tună și fulgeră.

– Iuhu! strigă ea și sare din pat, aterizând cu ambele picioare odată pe podea.

Se îmbracă repede, își scoate șobolanul albinos din cușcă și îl așază pe una dintre codițele ei leagăn-de-maimuță.

– E o zi grozavă, Edison, fiindcă, atunci când tună, nu se mai aude când faci gălăgie.

Pippa dă buzna în baie, cu Edison după ea. Se duce la chiuvetă și își face loc între părinții ei ca să termine cu spălatul pe dinți înaintea lor. Edison trebuie să se țină bine de codiță ca să nu cadă când Pippa tropăie pe scări în jos și intră valvârtej în bucătărie. Aici deschide frigiderul și pune pe masă toate chestiile cu care și-ar putea face o tartină pentru școală. După ce unge felia de pâine, o rulează în jurul unui cârnat zdravăn și taie rondele cât să poată băga o dată în gură.

– Ăștia sunt melci cu MAC, explică Pippa și îi dă lui Edison un pupic apăsat de rămas-bun pe năsucul lui roz.

Îl ascunde apoi sub coșul de pâine și își înghesuie rulourile în ghiozdan. Când o zbughește din casă, trântește ușa atât de tare în urma ei, încât face farfuriile să zdrăngăne și pe mama și tatăl ei să țipe:

– Pippa!

În drum spre școală, e interzis să atingi asfaltul. Ai voie să calci numai prin băltoace. „Pleosc-pleosc!" face Pippa, mergând în zigzag și fluierând totodată un cântecel, de parc-ar fi cea mai senină zi din an.

Între timp, cerul bolborosește ca burta domnului Piperaș după ce-a mâncat fasole. Și, deodată, se aude bubuitul unui tunet.

– Uau! exclamă cineva în spatele ei, fluierând printre dinți.

– Anton, ce coincidență să ne întâlnim! zice Pippa, întorcându-se spre el.

Lui Anton nu i se pare câtuși de puțin coincidență, din moment ce locuiește foarte aproape de ea și merge pe același drum spre școală. Totuși, se bucură că s-au întâlnit – cu Pippa întotdeauna e rost de distracție. Cu ea s-ar duce oriunde. Chiar și la dentist.

Și Pippa se bucură de întâlnirea cu Anton, cu toate că pare că nici nu-l observă. Nu-i atrag atenția nici ochii lui albaștri și nici părul castaniu pe care și-l dă mereu după ureche. Pippa n-are ochi decât pentru coșul cel mare pe care-l ține-n mână și pentru cizmele lui galbene de cauciuc.

– Ce-ai acolo? întreabă ea.

– Păi, pe Milva, răspunde el.

– Așa-i!

Pippa a uitat că aceasta este săptămâna dedicată animalelor de casă. În fiecare zi, unul sau mai mulți elevi trebuie să-și aducă la școală animalul de casă. Vineri, Lucy a venit cu Krümel și le-a povestit tuturor că hamsterii sunt activi doar pe timpul nopții.

– Și de ce trebuie să stea pisica ta în coș? întreabă Pippa.

Anton ridică din umeri.

– Ca să nu fugă.

Pippa nu pricepe.

– De ce-ar fugi?

– Păi, sigur nu arde de nerăbdare să meargă la școală, frate!

– Nu vorbi așa! spune Pippa și sare cu cizmele ei verzi de cowboy într-o băltoacă, stropindu-l pe Anton din cap până-n picioare, cu tot cu coșul lui de pisică. În America, pisicile sunt înnebunite după școală. Merg la școală cel puțin doi sau zece ani și învață limbi străine, cum ar fi cucurigul sau lătratul. Am avut odată un motan care vorbea fluent nechezatul. Și-n latină, nu așa! Dup-aia s-a căsătorit c-un cal. Nu-i așa că-i o nebunie?

Anton dă din cap.

Nebunie curată!

Pippa a luat-o razna.

Mai târziu, când Frau Tabac, învățătoarea lor, îi dă undă verde, Anton își începe prezentarea.

– Pisicile sunt supertari. Au blana moale, numai bună de mângâiat.

Anton o lasă pe Milva să se plimbe prin cercul format din copiii așezați pe scaune. Pisica se așază în poala Gloriei, care e mereu tăcută ca un ursuleț de pluș, și începe să toarcă. Gloria radiază de fericire și mângâie blana roșcovană a Milvei.

– Un an de viață de pisică face cât șapte ani de om, își continuă Anton prezentarea. Prin urmare, Milva ar avea zece ani dacă ar fi om, dar, ca pisică, are deja șaptezeci. E la fel de bătrână ca bunica. În fiecare dimineață se spală cu limba pe tot corpul.

– Săraca de ea! intervine Pippa. Bunica ta