O cale nespus mai bună: I-II Corinteni

De Rev. Daniel G. Caram

Descriere în curând

• Limbă: Română
• Editor: Zion Christian Publishers
• Data lansării: 27 ian. 2021
• ISBN: 9781596659988

Previzualizare carte

I-II Corinteni

O cale nespus mai bună

Titlul original în limba engleză: „A More Excellent Way- 1 & 2 Corinthians"

© 2002 Daniel G. Caram

 „I-II Corinteni - O cale nespus mai bună"

© 2020 Zion Fellowship Inc.

Traducerea se bazează pe versiunea 1.0 în limba engleză, Februarie 2014

Traducerea în limba română: Delia-Doina Mihai

Editor: Magdalena Mihai 

Publicată de Zion Christian Publishers

A Zion Fellowship ® Ministry

Publicată ca și carte electronică în limba română în luna Decembrie 2020

E-book ISBN 1-59665-998-X

Nicio parte a acestei cărți nu poate fi reprodusă în nicio formă și prin niciun mijloc electronic sau mecanic fără permisiunea scrisă a editorului, cu excepția cazului unor citate scurte în articole sau recenzii.

Dacă nu se menționează altfel, toate citatele Scripturii din această carte sunt preluate din versiunea Dumitru Cornilescu, 1924.

Pentru mai multe informații despre versiunea în limba engleză, vă rugăm contactați

Zion Christian Publishers la:

P.O. Box 70

Waverly, New York 14892

Phone: [phone]

Toll free: 1-877-768-7466

Fax: [phone]

http://www.zcpublishers.com/

Pentru mai multe informații despre versiunea în limba română, vă rugăm contactați

Onisim Moisa

Email: [e-mail]

Telefon: [phone]

Introducere

În 1 Corinteni 15:8, Pavel s-a autodeclarat un apostol născut în afara (înainte de) vreme (adaptare după versiunea King James). Această declarație este în mod special adevărată privitor la multe dintre scrierile pauline. De pildă, învățăturile lui Pavel despre omul fărădelegii, a doua venire a lui Hristos și prima înviere nu erau relevante pentru primul secol. Totuși, din cauza modului în care se exprima Pavel la timpul prezent, mulți dintre sfinți aplicau aceste învățături în zilele lor. Unii chiar mergeau la extrem, demisionând din serviciile lor, retrăgându-se din viața cotidiană și așteptând venirea Domnului. Acesta era cazul bisericii din Tesalonic.

În multe feluri, acest teolog al Noului Testament se adresează mai ales bisericii din zilele noastre, decât bisericii din oricare altă generație. Până la finalul secolului I d.H., fenomenul supranatural din ziua Cincizecimii se micșorase. Biserica devenea tot mai legislativă și ritualistă. Într-un final, problemele asociate Cincizecimii nici nu mai existau. Practic, biserica era moartă!

Biserica secase și pășea într-o eră care avea să fie numită mai târziu de către istorici Evul Mediu. În ciuda acestui lucru, au existat întotdeauna, de-a lungul secolelor, câteva grupuri care au experimentat reînnoire din cer. Ei vorbeau în limbi și aveau viziuni etc. Totuși, acest lucru a fost destul de rar înainte de secolul 20. În anul 1901, primul val de trezire a atins școala biblică Charles Parham din Topeka, Kansas. Această vizită a contribuit, cu siguranță, la inițierea trezirii penticostale din Wales, în anul 1904, care a dus la declanșarea altora, cum ar fi trezirea de pe Azusa Street, din Los Angeles (1906). Azusa Street a experimentat o turnare similară a Duhului Sfânt în Faptele apostolilor, capitolul 2. Acel eveniment a emis unde de șoc spirituale în jurul lumii. Dintr-o dată, căutători din toate colțurile veneau să ceară botezul din cer.

Dumnezeu a mișcat de atunci în multe locuri și în multe denominații. Mișcare carismatică, ce a început aproximativ în anul 1966, a atins multe biserici, care nici nu credeau în darurile supranaturale ale Duhului. Astăzi, pe întreg pământul, există multe congregații umplute cu Duhul Sfânt și, dintr-o dată, epistolele lui Pavel către biserica din Corint, scrise cu 1950 de ani în urmă, au devenit foarte relevante.

Corintenii din secolul 21

De ce oamenii din biserică asociază de obicei carnalitatea și problemele spirituale cu oamenii penticostali? Motivul este acela că este adevărat; și aș dori să folosesc o ilustrație destul de dură, pentru a explica de ce acest lucru este adevărat. Când eram adolescent, lucram la o fermă care creștea porci. Ei foloseau ultimele tehnici ale Universității Cornell pentru a scurge deșeurile într-un iaz sărat. Bălegarul nu miroase atâta timp zace într-un loc, fără să fie deranjat. Însă atunci când iazul se umplea, buldo-excavatorul venea, excava și puteai simți mirosul bălegarului de la câțiva kilometri. Multe probleme ale omului sunt la fel; atâta vreme cât zac în stare latentă și nu sunt deranjate, ele nu reprezintă o problemă, nici nu sunt ofensive. Însă atunci când sunt dezgropate și cineva se amestecă în ele… e o altă poveste.

Ioan Botezătorul a asemănat botezul Duhului Sfânt cu o mașină de treierat, (sau furcă) care alege și separă grâul de neghină, arzând apoi neghina într-un foc nestins. (Mat. 3:11-12)

Practic, oamenii sunt la fel peste tot; toți au aceleași probleme, care sunt comune umanității. Dacă acele probleme nu sunt niciodată adresate ori scoase la lumină, oamenii ar putea apărea ca fiind destul de stabili. Unele congregații par să aibă totul pus la punct. Există o pace aparentă, ordine și armonie. Dar dacă aceeași congregație ar experimenta botezul Duhului Sfânt și al focului, ar fi cu totul altă situație. Duhul Divin ar intra în templu cu un bici, răsturnând mesele mândriei, lăcomiei, tradițiilor și conceptelor omenești. Dintr-o dată, oamenii care nu merg la biserică ar veni, atrași de acest fenomen supranatural. Ar fi manifestate revelații, viziuni, profeții și daruri spirituale, deopotrivă cu excesele acestor lucruri. Având această înțelegere a ceea ce se poate întâmpla, epistolele către biserica din Corint au început să aibă o nouă semnificație.

Înțelegând complexitățile din Corint

Simpla înțelegere a epistolelor către Corinteni dintr-o perspectivă teoretică nu este suficientă! Studiul limbii grecești nu e suficient! De fapt, mulți dintre cei care vorbesc astăzi pe acest subiect nu au fost niciodată botezați în Duhul Sfânt și nu au vorbit în limbi. Aceste epistole ale lui Pavel pot fi înțelese doar prin intermediul experienței personale a botezului în Duhul Sfânt și prin a fi prezenți acolo (în condiții asemănătoare), cât și prin duhul revelației!

Alte biserici din vremea lui Pavel întâmpinau și ele probleme unice: galatenii deveniseră foarte legaliști, problemă care era la extrema opusă celor din Corint. Însă din cele două, Pavel avea mult mai multă nădejde pentru corintenii carnali decât pentru galatenii legaliști. Să studiem aceste epistole având o nouă apreciere a ceea ce poate face puterea lui Dumnezeu într-o biserică nou înființată. Pavel experimentase harul lui Dumnezeu în propria lui viață și se aștepta ca harul lui Dumnezeu să lucreze în viețile multora dintre acești corinteni firești! (cf. 2 Cor. 11:2).

Corintul în secolul I

Corintul era capitala Ahaiei (sudul Greciei) și era unul dintre principalele porturi maritime ale vremii sale. Din punct de vedere geografic, orașul era poziționat strategic pe fâșia îngustă de pământ ce conecta nordul și sudul Greciei. Tot traficul dintre cele două sectoare trebuia să treacă prin Corint. Mai mult, întreg traficul maritim dinspre Roma către Asia Minor, dar și de la est către vest, era canalizat prin strâmtorile din Corint. Nu era doar un curs mai direct, ci și unul mai sigur, deoarece marea, de-a lungul coastei de sus (Peloponez), era înșelătoare. Odată ce corăbiile ajungeau în Corint, erau descărcate, iar încărcătura era trimisă pe alte corăbii, de cealaltă parte a istmului.

Harta zonei Mediterane

Poziția proeminentă pe care o ocupa Corintul din punct de vedere comercial nu doar că atrăgea bogăție și mulți oportuniști, ci și un stil de viață licențios, care-i oripila chiar și pe păgâni. Multe teatre din Imperiul Roman întruchipau corinteni beți, care se clătinau pe scenă. A fi numit corintean era practic o insultă. Unul din principalele centre religioase era un templu dedicat zeiței Afrodita, zeița iubirii carnale. Acest templu larg din Corint avea 1000 de hierodule{1}. Totodată, în Corint exista și multă homosexualitate și perversiune. De aceea îl vedem pe Pavel abordând anumite subiecte, de tipul: rolul bărbatului și al femeii, părul lung la bărbați, capul ras la femei etc.

*În 1 Corinteni 6:9-10 sunt enumerate toate păcatele cardinale din Corint.

La un moment dat, Corintul avea aproape o jumătate de milion de sclavi. Locuitorii săi veneau din medii variate și numeroase. Orașul avea multe taverne și cluburi de noapte. Era un oraș populat, cu o istorie notabilă. Totuși, cu toate datele privitoare la Corint adunate la un loc, nimic nu poate fi mai interesat decât relatarea divină consemnată în cartea Faptele apostolilor și în epistolele către Corinteni.

Am mult norod în această cetate

În Faptele apostolilor 18:10, Domnul i-a spus lui Pavel: Am mult norod în această cetate. Prin urmare, el a rămas acolo timp de un an și jumătate. Pavel a avut întotdeauna perioade mai lungi de ședere acolo unde era un flux mai mare de oameni. Ar fi fost o irosire ca marele teolog să fi fost izolat în vreun sătuc timp de un an și jumătate, în vreme ce adevărata circulație avea loc în orașe mari precum Corintul. Pavel a fost unul din instrumentele principale în fondarea bisericii din Corint. În Faptele apostolilor 18:12, Galion este menționat ca fiind un deputat roman din Ahaia. Potrivit istoriei seculare, Galion a locuit în Corint în perioada 51-53 d.H.

Așadar, judecând după faptul că Pavel a scris prima epistolă din Efes, în primăvara anului 57 d.H. (1 Cor. 16:8), cel mai vechi convertit din această biserică ar fi avut mai puțin de cinci ani în Domnul. A doua epistolă a fost scrisă în toamna aceluiași an, din Filipi (2 Cor. 7:5-7). Din acest lucru, putem vedea că Pavel scria unui grup foarte tânăr și imatur de credincioși umpluți cu Duhul Sfânt.

Atena versus Corint

Citim Faptele apostolilor 18:1-17 relatarea privitoare la întemeierea bisericii din Corint. Totodată, ne-ar extinde inimile și mințile să analizăm vizitele precedente ale lui Pavel la Atena, în Faptele apostolilor 17:16-34. Atena era centrul intelectual al lumii, unde erau cele mai mari librării și cei mai faimoși filozofi, acei înţelepţi în felul lumii. Era centrul de îmbogățire culturală a lumii. Pavel s-a dus la Atena cu același mesaj pe care îl avea pregătit pentru Corint. El a prezentat Evanghelia pe Câmpul lui Marte tuturor filozofilor și oamenilor înțelepți, dar cu un răspuns destul de mic – numai câțiva au crezut. Apoi, Pavel a mers către vest, spre orașul destrăbălat Corint, iar Domnul i-a spus: Am mult norod în această cetate.

Corintul era situat relativ aproape de Atena. Era la o distanță de aproximativ 65 km, însă Atena fiind vizibilă de pe falezele Corintului. Unul dintre orașe l-a respins pe Hristos (istoria nu consemnează existența unor epistole către atenieni), dar celălalt oraș a răspuns bine Evangheliei, astfel că le-au fost adresate cele mai lungi dintre toate epistolele.

Trezirea aduce tot felul de lucruri

Mulți oameni din biserică văd Corintul ca fiind o congregație carnală… Ei văd degradarea din Corint etc. Unii apelează la faptul că cei din Corint foloseau darurile în mod greșit pentru a refuza ori disprețui experiența penticostală. Cu siguranță, ei aveau problemele lor ieșite din comun, dar trebuie să vedem Corintul ca un oraș în care Dumnezeu aducea trezire! În mod realist, ce ar putea aștepta cineva de la 70.000 de nou convertiți, care fuseseră practic întorși la Domnul peste noapte? Am putea aștepta o mulțime de sfinți? (Mai ales luând în considerare cultura din Corint.) Acest oraș a fost, cu adevărat, cel mai rodnic dintre toate opririle lui Pavel.

Pavel, un tată pentru Biserică

Copiii spirituali au nevoie de un tată și de aceea exista un Pavel. Pavel reprezintă o adevărată imagine paternă. Un tată spiritual este cineva cu o inimă și o minte suficient de largă, încât să treacă cu vederea multe dintre injuriile acestor copii imaturi din punct de vedere spiritual. Să nu credeți că Pavel nu a fost pregătit pentru această poziție. Foarte puțini slujitori ar fi putut să fie părinți ai bisericii din Corint. Apostolul a spus la un moment dat: Dacă vă iubesc mai mult, sunt iubit cu atât mai puţin. Uneori, cu cât faci mai mult pentru oameni, cu atât mai puțin te apreciază și ei vor fi aceia care te vor răni cel mai mult (vezi 1 Cor. 4:14-15).

Secerișul din ziua de pe urmă

Trebuie să privim Corintul ca pe o mostră a secerișului din zilele de pe urmă. Cea de-a șaptea parabolă din Matei 13 aseamănă Împărăția din zilele de pe urmă cu un năvod care este aruncat în mare și care prinde tot felul de pești, atât buni, cât și răi. Este nevoie de spiritul unui tată pentru a rezolva o astfel de situație. Dumnezeu vrea în aceste zile să ridice tați și mame spirituale, care pot hrăni acești noi credincioși carnali. Prin instrumentul Cuvântului, prin împuternicirea Duhului și printr-o răbdare îndelungă, ei vor prezenta Domnului un popor făcut desăvârșit prin harul Său.

Mentalitatea greacă

Înainte să trecem la capitolul întâi, să analizăm mentalitatea greacă. Fiecare naționalitate posedă anumite caracteristici înnăscute. Grecii, prin natura lor, aveau o anumită mândrie și un anumit intelect care se împotrivea lui Dumnezeu. Pavel a spus: grecii caută înţelepciune (1 Cor. 1:22). Din păcate, înțelepciunea de care dădeau dovadă nu venea de sus, ci de pe pământ. Așa cum a spus Isus, înţelepciunea a fost îndreptăţită din lucrările ei (de ceea ce produce). Iacov ne spune că înțelepciunea acestei lumi produce invidie, ceartă, tulburare şi tot felul de fapte rele. Mai mult, Solomon ne spune: "Prin mândrie se aţâţă numai certuri..." Cu siguranță, aceasta era starea bisericii din Corint: diviziuni, facțiuni, dezbateri, rupturi, ceartă, invidie, rivalitate, lupta pentru a fi pe primul loc, îngâmfare, ego, laudă, tulburare, duh de ceartă și tot felul de fapte rele! (vezi Iac. 3:14-16, Prov. 13:10.)

Oamenii aduc în biserică problemele și reușitele din viața lor trecută – nu doar eșecurile, ci și succesele lor. Poate că au fost lideri în domeniul afacerilor. Apoi, după convertire, ei presupun că au aceeași autoritate și în domeniul aspectelor spirituale. Ei vor să fie în control.

Grecii se lăudau mult în fire și cu abilitățile lor. Această mentalitate au luat-o cu ei și în viața spirituală. Mulți aveau atitudinea că darurile spirituale operau datorită unicității lor sau a faptului că erau persoane extraordinare. Grecii se lăudau cu înțelepții lor, cu filozofii, oamenii de seamă, nobilii și atleții foarte disciplinați. Cu siguranță, impulsurile vieții de dinainte și vechiul mod de gândire continua să domine mințile acestor tineri convertiți din Corint. Dacă putem aprecia ceva din tiparul de gândire grecesc, putem înțelege cu ce se confrunta Pavel în Corint. Aici erau oameni care veniseră de doi sau trei ani la credință, care credeau că știu mai mult decât apostolul Pavel.

Corintenii aveau un grad mare de cunoaștere spirituală. Toate darurile Duhului curgeau în această biserică (cf. 1 Cor. 1:5-7), și totuși, în multe feluri, ei erau la fel de firești ca și cei nerăscumpărați. Ei încălcau toate cele nouă fericiri ale lui Hristos (Mat. 5:1-12). Nu erau săraci cu duhul; erau lăudăroși și îngâmfați; nu erau blânzi, nu întorceau celălalt obraz. Se duceau unul pe altul la judecată și făceau acest lucru înaintea necredincioșilor. Ei au încălcat în mod categoric toate cele 33 de precepte ale Predicii de pe Munte. Da, aveau suficiente înzestrări și cunoaștere, dar Pavel le spune că totuși erau firești!

Însă dragostea zidește

Acesta este motivul pentru care putem aprecia așa-numitul capitol al dragostei (Capitolul 13)… calea nespus mai bună. Pavel a declarat: cunoştinţa îngâmfă! Acești tineri credincioși aveau capetele pline de cunoaștere. Caietele lor de notițe erau pline cu adevăruri spirituale, dar realitatea acelor adevăruri nu le penetrase încă inima. Mulți erau slabi și bolnăvicioși deoarece credeau că Îl pot iubi pe Dumnezeu fără să își iubească frații. Ei nu realizau importanța pe care o aveau alți membri în Trup, care este o parte a lui Hristos. Pavel le-a spus că putem avea toate darurile și toată cunoașterea, dar dacă nu avem dragoste, suntem nimic! A avea daruri fără a face dovada unei roade produce doar mândrie și vanitate! (Vezi Matei 7:20-23)

Aici este întreaga esență a epistolelor către Corinteni. Maturitatea și desăvârșirea spirituală nu vin peste noapte. Este nevoie de timp și de multe răspunsuri în ascultare. Există sezoane de curățare și disciplinare, precum și experiențe plăcute cu Dumnezeu. Credincioșii din Corint aveau revelația lucrurilor spirituale și darurile operau în viața lor. Însă aici vedem o problemă – aceeași problemă cu care se confruntă toți credincioșii născuți din nou – nevoia de a ne însuși mesajul crucii. Adevărata dragoste poate fi exprimată doar prin negarea sinelui, iar acest lucru poate avea loc doar pe măsură ce îmbrățișăm crucea!

*Vezi Apendicele pentru De ce credinciosul are nevoie de o convertire, precum și Cele 33 de precepte ale Predicii de pe Munte.

Capitolul 1

Pentru ca nimeni să nu se laude

Capitolul unu setează baza pentru următoarele capitole. În versetul 2, Pavel afirmă despre credincioșii corinteni că sunt chemaţi să fie sfinţi. În starea lor curentă, ei nu erau foarte evlavioși, dar totuși Pavel avea speranțe mari pentru finalul acestora, după cum a declarat în versetul 8: În aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos. Scopul general al acestor epistole era acela de a aduce biserica din Corint la ordine și la maturitate.

Aproape imediat, apostolul abordează problema diviziunilor, a certurilor și a divizărilor. Lipsa de unitate este un semn al conflictelor nerezolvate în inimă. Pavel le-a explicat că înțelepciunea lumească nu este răspunsul la problemele lor, ci însăși cauza acestora. Crucea lui Hristos este înțelepciunea paradoxală a cerului la problemele lumii. Crucea era panaceul oferit de Pavel credincioșilor din Corint. Ea este puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu. Mesajul crucii sfidează toată logica omenească. Drumul spre înălțimi este prin coborâre… câștigi pierzând. Atunci când ești slab (în tine însuți), de fapt ești puternic… pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.

Fiți atenți la ce spune Pavel în 1:26-28: De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi, care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt.

Desigur, corintenii nu se considerau pe ei înșiși nimic din toate acestea (nebuni, slabi, josnici, disprețuiți sau ceva care nu este). Ei credeau despre sine că sunt foarte înțelepți, puternici și de neam ales. Pavel le spune într-un alt verset: Da, voi sunteți înțelepți, dar noi nebuni. Sunteți puternici, noi însă suntem slabi. Da, sunteți onorați, dar noi disprețuiți. Da, voi conduceți și aș vrea să putem conduce împreună cu voi. (În realitate, ei nu conduceau; doar credeau acest lucru despre sine!) Pavel le transmitea într-un mod subtil cine era cu adevărat ales și cum puteau fi aleși: Dacă cineva dintre voi se crede înţelept în felul veacului acestuia, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept. Mesajul crucii este o nebunie pentru lume.

Pavel își stabilește autoritatea

1:1 Pavel, chemat să fie apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Sosten. Chemarea apostolică nu este un lucru pe care îl studiezi sau pe care îl cauți. Este o numire divină! Fratele Sosten menționat aici este probabil același om amintit în Faptele apostolilor 18:17. El trebuie să se fi convertit atunci când Pavel a proclamat Evanghelia în Corint, însă se pare că era cu Pavel în momentul scrierii acestei epistole.

Chemaţi să fie sfinţi

1:2 Către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi, şi către toţi cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor şi al nostru.

Sfințirea menționată aici înseamnă a fi pus deoparte pentru Dumnezeu. Orice lucru care este dat ori dedicat lui Dumnezeu este declarat sfânt chiar dacă (în realitate) nu este (vezi Lev. 27:28). Corintenii au fost puși deoparte pentru scopurile lui Dumnezeu, însă mulți dintre ei nu erau sfinți. Chemaţi să fie sfinţi… Ei nu erau încă sfinți, iar acest lucru ne spune că procesul de răscumpărare necesită efort.

Două tipuri de neprihănire

În Scriptură sunt menționate două forme de neprihănire: neprihănirea socotită și cea împărtășită. Prima are de-a face cu poziția noastră față de Dumnezeu (dikaisune, sau neprihănirea socotită), dar cealaltă e neprihănirea pentru care depunem efort. Suntem socotiți neprihăniți la nașterea din nou. Acest lucru implică numai poziția noastră față de Dumnezeu. Suntem socotiți neprihăniți deoarece credem în Hristos (cf. Rom. 4:1-8). Suntem socotiți neprihăniți deoarece Dumnezeu ne vede prin prisma Fiului Său, care a plătit datoria noastră.

Celălalt termen grecesc, dikaioma, este o formă mai înaltă de neprihănire și este menționat în Apocalipsa 19:7-8. Înseamnă literalmente actele de neprihănire ale sfinților. Oamenii la care se face referire în Apocalipsa 19:7-8 au fost făcuți neprihăniți. Pentru a face parte din această categorie, neprihănirea lui Dumnezeu trebuie cultivată în viețile noastre. Prin urmare, suntem sfinți aleși. Suntem chemați să fim sfinți.

După cum el este al lui Hristos, tot aşa suntem şi noi, care face referire la Domnul nostru, al tuturor (cf. 2 Cor. 10:7).

Har şi pace

1:3 Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!

Har şi pace sunt formula obișnuită de început a lui Pavel. În ele însele, aceste două substanțe ar merita un întreg studiu. De fapt, ele sunt cele care vor determina unde vom ajunge în umblarea noastră creștină. Harul nu reprezintă doar favoarea lui Dumnezeu, ci și împuternicirea divină de a face ceea ce nu putem cu propriile forțe. Ne dă puterea de care avem nevoie pentru a ne trăi viața de credință.

Harul a fost adesea greșit interpretat ca însemnând toleranța lui Dumnezeu față de incapacitatea noastră de a trăi viața creștină. Acesta este un har fals! Pavel a atribuit toate realizările sale harului lui Dumnezeu: Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic, ba încă am lucrat mai mult decât toţi, totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine. (1 Cor 15:10) O persoană care se vede pe sine ca fiind slabă are adesea o oportunitate mai mare de a primi harul lui Dumnezeu decât unul care este puternic în sine însuși. Numele Pavel înseamnă mic, însă în micimea lui, a fost făcut mare prin harul lui Dumnezeu (2 Cor. 12:9)!

Pacea este un bun costisitor. Este simbolizată prin uleiul de măsline, care e obținut printr-o imensă presiune. Ghetsimani înseamnă presă de ulei (Marcu 14:32). Pacea e una din cele mai distructive arme pe care le avem împotriva lui Satana. Când un om are pacea lui Dumnezeu, el nu poate fi mișcat ori clătinat, ci mai degrabă poate înainta împotriva dușmanului (cf. Rom. 16:20).

Pavel folosește mereu acest cuvânt (eirene – pace) în saluturile sale. Acesta corespunde ebraicului Shalom. Shalom nu are doar sensul de liniște, ci implică totodată și ideea de unitate, sănătate și prosperitate.

Înzestrați cu multe daruri

1:4-6 Mulţumesc Dumnezeului meu totdeauna, cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu, care v-a fost dat în Isus Hristos; v.5 Căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă. v.6 În felul acesta, mărturia despre Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru. Este evident că tinerii credincioși corinteni aveau un nivel înalt de cunoaștere și erau fluenți în toate darurile Duhului. Trebuie să fim atenți să notăm că aceste binecuvântări le-au fost conferite prin harul (favoarea) lui Dumnezeu.

Duhul prorociei

Mărturia lui Isus a fost confirmată în ei. Potrivit Apocalipsa 19:10, mărturia lui Isus este duhul prorociei. Duhul prorociei era atât de fluent și de revelator în această biserică, încât cei din exterior veneau și le erau descoperite tainele inimii. Ei cădeau literalmente la pământ, spunând: În adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru, însemnând Nu ați fi avut cum să știți lucrurile acestea fără ajutor divin. În această biserică era un dar profetic uimitor, așa cum apare descris în capitolul 14:24-25.

În urmă cu mulți ani, soția mea era sceptică privitor la penticostalism și la darurile Duhului. (Eu am luat contact cu acest concept cu mult timp înaintea ei.) Apoi, Dumnezeu a început să îi vorbească, spunându-i să vină la biserica la care mergeam eu. Așa că a venit cu mine deoarece voia să Îl asculte pe Domnul. Într-o anumită noapte, a fost un slujitor venit din Arizona, care a ajuns târziu la slujbă, crezând că serviciul începea la 7:30 în loc de 7:00. El nu a avut ocazia să întâlnească sau să vorbească cu cineva înainte de slujbă.

În drumul spre biserică, soția mea și cu mine aveam o conversație unică și comentam amândoi despre anumite lucruri. În acea seară, evanghelistul a venit la noi și a dat literalmente pe față întreaga noastră discuție. A fost atât de real, încât soția mea a spus după serviciu: Nu am crezut niciodată în darurile Duhului până în seara asta. Cuvântul profetic rostit de evanghelist a fost atât de precis și de corect până la literă, încât ea a trebuit să recunoască prezența lui Dumnezeu în acel loc. Acesta e genul de înzestrări pe care le avea biserica din Corint.

*Notă: Câteva dintre aceste ilustrații ar putea fi folosite din nou, pentru a demonstra un anumit adevăr.

1:7 Aşa că nu duceţi lipsă de niciun fel de dar în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos. Ce har minunat a dăruit Dumnezeu Bisericii Sale. Lor le-a fost dat fiecare oportunitate, fiecare dovadă, fiecare mărturie a Duhului, pentru a se pregăti pentru venirea Sa. Fiecare generație are perspectiva de a asista la cea de-a doua venire. Desigur, acest lucru se datorează faptului că cei morți în Hristos vor învia primii!

El are puterea să vă țină

1:8 El vă va întări până la sfârşit, în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos. Duhul lui Dumnezeu oferă o nădejde minunată unor creștini foarte firești. Trebuie să încercăm să vedem lucrurile în modul în care le vede Dumnezeu, Care vă va întări până la sfârşit… Suntem ținuți prin puterea lui Dumnezeu și suntem întăriți prin puterea Acestuia. Singurul mod în care putem eșua este să refuzăm harul Său! (Evr. 12:15) Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea