Moș Teacă
3/5
()
Informații despre cartea electronică
Moș Teacă (1893), cea mai importantă operă a sa, satirizează tipul subofițerului mărginit și tiran din armata acelei epoci.
Legat de Moș Teacă
Cărți electronice asociate
Acolo Unde Se Avântă Vulturii Evaluare: 5 din 5 stele5/5Fracurile Negre Evaluare: 4 din 5 stele4/5Ghidul Datului In Bara Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriMinunile Sf Sisoe Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriBunicul și lacrima din carburator Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriBunicul și o lacrimă de fată Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriDonna Alba Evaluare: 5 din 5 stele5/5Ucenicie printre gloanțe Evaluare: 4 din 5 stele4/5Un biet bunic și o biată cinste Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriPovesti de pe mare Viata mea in trupele de operatiuni speciale Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriTinerete Fara Batranete Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriAcolo unde vântul rostogolește norii. Chirie pentru speranță Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriLa Goulue dansează cu Chocolat Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriTaina Cavalerului de Dolenga Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriFaraonii Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriMoș Teacă Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriValea Albă Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriRazboiul Romano-Maghiar Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriActiunea Autobuzul Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriDrag îmi e să fac armata Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriBunicul și doi delincvenţi minori. Un bunic și o biată aventură Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriUn american la Chișinău Evaluare: 3 din 5 stele3/5Întuneric și lumină Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriOspătăria la regina Pedauque Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriZilele și nopțile unui student întârziat Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriAer în iarbă Evaluare: 4 din 5 stele4/5Lanțul slăbiciunilor Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriSupersonicul 01 decolează în zori Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriCântec sfânt Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriGeneralul Roșu și Revoluția din Decembrie 1989 Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluări
Clasici pentru dvs.
O scrisoare pierduta Evaluare: 5 din 5 stele5/5Idiotul Evaluare: 5 din 5 stele5/5Ion Evaluare: 5 din 5 stele5/5Crima și pedeapsă Evaluare: 4 din 5 stele4/5Adam și Eva Evaluare: 5 din 5 stele5/5Enigma Otiliei Evaluare: 4 din 5 stele4/5Marele Gatsby Evaluare: 5 din 5 stele5/5Demonii Evaluare: 5 din 5 stele5/5Pânza de păianjen Evaluare: 5 din 5 stele5/5Isabel și apele diavolului Evaluare: 5 din 5 stele5/5Amintiri din Casa Mortilor Evaluare: 4 din 5 stele4/5Plumb Evaluare: 5 din 5 stele5/5Mandrie si prejudecată Evaluare: 5 din 5 stele5/5Procesul Evaluare: 5 din 5 stele5/5Moara cu noroc Evaluare: 4 din 5 stele4/5Oameni sarmani Evaluare: 5 din 5 stele5/5Amintiri din copilărie. Povești, povestiri, nuvele Evaluare: 5 din 5 stele5/5Doamna Bovary Evaluare: 4 din 5 stele4/5Cismigiu et Comp. Buna dimineata, baieti! Evaluare: 5 din 5 stele5/5Accidentul Evaluare: 5 din 5 stele5/5Amintiri din copilărie Evaluare: 4 din 5 stele4/5Legendele sau basmele românilor Evaluare: 5 din 5 stele5/5Șatra Evaluare: 4 din 5 stele4/5Crimele din Rue Morgue și alte povestiri Evaluare: 4 din 5 stele4/5Dama cu camelii Evaluare: 5 din 5 stele5/5ANNA KARENINA Evaluare: 5 din 5 stele5/5Învierea Evaluare: 5 din 5 stele5/5Singur pe lume Evaluare: 5 din 5 stele5/5Sărmanul Dionis Evaluare: 5 din 5 stele5/5Inimi cicatrizate Evaluare: 4 din 5 stele4/5
Recenzii pentru Moș Teacă
2 evaluări1 recenzie
- Evaluare: 5 din 5 stele5/5Incredibly fun. A gem of the Romanian literature. I read it when I was a kid and I read it again after 40 years of age, understanding it differently.
Previzualizare carte
Moș Teacă - Anton Bacalbașa
Cine e Moș Teacă?
Adevărat copil năzdrăvan! Din pricina lui nu se puteau odihni cinci mahalale. Nu era zi de la Dumnezeu în care părinții să nu se pomenească acasă cu vreo plângere: „Tecuță a spart capul fetei mele! Tecuță mi-a spart un geam! Tecuță a legat o tinichea de coada lui Samurache! Tecuță mi-a omorât un porumbel cu o piatră!"
Și toate boclucurile astea se spărgeau în capul părinților, care erau nevoiți să plătească cu bani nebuniile odraslei lor. Alteori, lucrul era și mai grav; proprietarul venea și spunea: „Domnule Teacă, eu nu pot să vă mai dau casa din pricina băiatului dumneavoastră; mi-am aprins paie-n cap cu mahalaua!" Iar părinții trebuiau să se mute, că n-aveau încotro.
Drept vorbind, însă, vina nu era numai a micului Tecuță, care, firește, la șapte ani nu putea să fie înțeleptul Solomon. Mai erau vinovați și părinții: le intrase-n cap că Tecuță al lor are apucături militărești și-l lăsau să facă tot ce-i trăsnea prin cap, numai să nu-și dezmintă viitorul. Pentru că, vorba domnului Teacă: „Tot omul se naște cu croiala lui; eu încă de mic dădeam semne c-am să fiu senator; îmi spune doica pă care am avutăr-o acasă că puteai să dai cu tunul și nu m-ai fi deșteptat când apucam să adorm!"
Așa și cu Tecuță. Toată dragostea lui de copil era să se joace de-a soldații. La Anul Nou, la ziua lui, la toate zilele mari nu cerea decât jucării soldățești: „Tată, mie să-mi iei o pușcă! Să-mi iei un tambur-major! Cumpără-mi o cutie cu soldați"...
Și peste trei zile, jucăriile ajungeau ferfeliță: de pușcă rămânea numai țeava, tamburul ajungea fără căciulă, soldații fără nasuri. Atunci începea devastarea geamurilor vecine, tinichelele de coada lui Samurache...
Cu toate astea, părinții erau încântați. Îl îmbrăcaseră pe Tecuță cu haine de căpitan și-i cumpăraseră o sabie de tinichea. Iar când îl întrebai: „Cum te cheamă?, el răspundea scurt: „Don căpitan Teacă!
***
Dar copilăria nu ține mult. La opt ani, micul Tecuță a fost răpit de lângă duzinile-i de tamburi-majori și încorporat la școală. Aici firea lui cazonă s-a simțit încătușată de o nouă disciplină, de un regim care nu-i putea conveni.
— Eu sunt căpitan, striga Tecuță furios, nu vreau să port respect țivililor!
Și bieții profesori pătimeau cumplit de pe urma isprăvilor închipuitului căpitan. Cât pentru carte, Tecuță nu putea s-o sufere.
— Parcă mie-mi trebuie cărți de astea! Parcă Mihai Viteazu știa artmetică!
Și cărțile rămâneau cu foile netăiete, iar Tecuță rămânea repetent. La doisprezece ani, el ajunsese de-abia în clasa a doua primară, de unde a fost dat afară îndată ce guvernul pe care-l sprijinea domnul Teacă a căzut în opoziție.
De aici încolo începe viața aventuroasă a lui Tecuță. Șase ani de-a rândul a trăit pe lume fără să facă nimica bun. Dimineața pleca de acasă și se ducea să vadă soldații făcând instrucție, la amiază se întorcea, și apoi iar pleca, spre a se întoarce tocmai seara. Și nu era schimbare de gardă, nu era paradă, nu era retragere cu torțe la care adolescentul Tecuță să nu ia parte. Îl vedeai mergând pe lângă trupă, în pas reglementar, sorbind cu ochii pe sergentul-major – idealul lui.
Acum era destul de mare, făcuse cunoscuți printre sergenți, și adeseori dulăpiorul lui madam Teacă suferea efracțiuni, din care Tecuță își plătea luxul de a face chef la cantină înconjurat de toți subofițerii.
Azi așa, mâine așa, Tecuță creștea mare, dar mintea-i rămânea minte de subofițer reangajat, toată învățătura lui nu se urca nici până la nivelul școalei de adulți de la regiment. Și dacă mai pui la socoteală efracția dulăpiorului, apoi ușor vezi că aveau dreptate domnul și doamna Teacă să se pună pe gânduri și să cam înceapă a regreta neînfrânarea la vreme a fiului cazon.
— S-a isprăvit, Luxițo, nu mai merge! Băiatu s-a făcut un stricat și jumătate! La vârsta lui bea ca un aghiotant! Râde mahalaua de noi!
— Lasă, răspundea madam Teacă, peste un an facem noi ce-om face...
— De-ar trece mai curând!... Mi-e teamă să n-ajungă cine știe cum până atunci! E prea din cale-afară stricat, numai de militar e bun!
Și bieții bătrâni se rugau lui Dumnezeu să treacă anul ca ceasul.
***
La optsprezece ani, tânărul Tecuță intră în cariera care avea să-l facă mai târziu așa de popular.
I se făcu consimțământul tatălui, actul de vaccină și actul de botez. A fost mai greu cu certificatul de bună purtare din partea a cinci mahalagii; dar s-au găsit cinci oameni inteligenți, care au înțeles că actul ăsta însemnează salvarea mahalalei, și iată-l pe Tecuță în fața colonelului. Peste petiția prin care „subsemnatul, dorind a-mbrățișa cariera armelor în regimentul ce cu onoare comandați..." colonelul a pus un se aprobă și a doua zi Tecuță de aci încolo Teacă era tuns ca-n palmă și prevăzut cu garnitura complectă.
Văzându-l strâns în tunică, domnul Teacă s-a simțit mândru, madam Teacă a plâns, iar voluntarul a cerut ceva parale care i s-au acordat imediat, fără să mai fie nevoie de siluirea cunoscutului dulăpior.
***
Onoarea e dulce, borșul e acru – asta a fost cea dintâi constatare a voluntarului. Și, dacă n-ar fi fost intervenția peri- odică a sumelor țivile venite de acasă, adio, mâncare particulară! Cu