Daca Ne Marturisim Pacatele

De Vasile Emil Birlea

Daca ne marturisim pacatele este printre putinele carti care respecta atat de fidel subiectul marturisirii si printre putinele carti care sa trateze aceasta practica crestina atat de esentiala.

M-a uimit abundenta termenilor grecesti, care aduc o lumina atat de clara asupra versetelor abordate. Noi, ca si crestini, ne confruntam cu pacate ce trebuiesc marturisite si nu acoperite de presul indiferentei lui Acan.

Biblia promite propasire pentru cei care isi marturisesc pacatele si se lasa de ele, iar unii crestini inca au legaturi vechi si nerupte, legaturi care nu-i lasa sa propaseasca tocmai pentru ca au pacate nemarturisite si pe care le-au facut cu placere chiar si dupa convertire.

Mai rar auzi azi o chemare la pocainta precum mesajul acestei carti. O recomand cu caldura oricarui cititor dornic sa se apropie de Dumnezeu.

Cu pretuire, Pastor, scriitor si compozitor
Toni Berbece

• Limbă: Română
• Editor: LETRAS
• Data lansării: 3 mai 2022
• ISBN: 9786060712855

Vasile Emil Birlea

Vasile Emil Birlea (Lica) este sot, tata, bunic, pastor, psiholog, psihoterapeut si consilier cu specializare si studii universitare demasterat la H.I.S. University din Los Angeles/ Corona California (www.hisuniversity.org – Bachelor of Arts in Counseling and Psychology si Master of Arts in Christian Education )A mai publicat cartea “Modelat de Cuvant”, carte care s-a bucurat de succes in randul iubitorilor de devotionale practice.

Previzualizare carte

Vasile Emil Bîrlea

Dacă ne mărturisim păcatele

Ghid practic pentru mărturisirea păcatelor

logo letras negru 2020 - 300 pix e pub

Copyright

Dacă ne mărturisim păcatele

COPYRIGHT 2021 VASILE EMIL BÎRLEA

COPYRIGHT 2021 Editura LETRAS

Toate drepturile rezervate.

ISBN ePub 978-606-071-285-5

Publicat de Letras

https://letras.ro/

Distribuit de https://piatadecarte.net/

Contact editura: [e-mail]

[e-mail]

Această carte este protejată de legea dreptului de autor.

Din respect pentru autorul cărţii, folosiţi-o pentru uzul personal.

Puteţi reproduce extrase din această carte în limita a 300 de cuvinte, pe site-ul, blogul dvs., în reţelele sociale, folosind întotdeauna semnele citării, urmate de titlul cărţii DACĂ NE MĂRTURISIM PĂCATELE, un link către această carte şi către Editura Letras.

Cuprins

Dacă ne mărturisim păcatele

Copyright

Despre autor

Dedicație & Mulțumire

În loc de prefață

Cuvânt Înainte din partea unor prieteni

CAPITOLUL 1. PĂCATUL NU VA MAI STĂPÂNI ASUPRA VOASTRĂ

CAPITOLUL 2. LEGĂTURA DINTRE PĂCATE, LUCRAREA FIRII PĂMÂNTEȘTI ȘI DEMONI

CAPITOLUL 3. CÂND, CUM ȘI CUI SĂ NE MĂRTURISIM PĂCATELE

CAPITOLUL 4. GHID ORIENTATIV PENTRU IDENTIFICAREA PĂCATELOR

CAPITOLUL 5. TRĂIREA ÎN LIBERTATEA PRIMITĂ

CAPITOLUL 6. DUPĂ MĂRTURISIREA PĂCATELOR

CAPITOLUL 7. GÂNDURI DE FINAL

BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ DE AUTOR

REPERE BIBLIOGRAFICE

DICȚIONARE ȘI ENCICLOPEDII

Dacă zicem că nu avem păcat,

ne înşelăm singuri şi adevărul nu este în noi.

Dacă ne mărturisim păcatele,

El este credincios şi drept

ca să ne ierte păcatele

şi să ne curăţească de orice nedreptate.

Dacă zicem că n-am păcătuit,

Îl facem mincinos, şi Cuvântul Lui nu este în noi.

1 Ioan 1:8-10

Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi.

Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor

pe Isus Hristos, Cel Neprihănit.

El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre;

şi nu numai pentru ale noastre,

ci pentru ale întregii lumi.

1 Ioan 2:1-2

Despre autor

Vasile Emil Bîrlea (Lică) este soț, tată, bunic, păstor, psiholog, psihoterapeut și consilier cu specializare și studii universitare de masterat la H.I.S. University din Corona – California (Master of Arts in Marriage and Family Therapy și Master of Arts in Christian Counseling). A mai publicat cartea Modelat de Cuvânt, carte care s-a bucurat de succes în rândul iubitorilor de devoționale practice.

Este căsătorit cu Atena – Narcisa de peste 28 de ani și Dumnezeu i-a binecuvântat cu trei copii: Amanda-Rebeca, Marko-David și EmmaNaomi. Amanda & Kwabs sunt căsătoriți și Dumnezeu i-a binecuvântat cu Zacharyah Jackson. Cu toții locuiesc la ora actuală în America (California). Împreună cu soția sa Atena au păstorit 25 de ani Biserica Credinței Logos din Baia Mare România, pe care au plantat-o în anul 1991. Au absolvit împreună Institutul Biblic Rhema din Timișoara. Au înființat și coordonat prin Asociația Creștină Logos Mission mai multe misiuni și slujiri, cum ar fi: Colegiul Biblic Logos Baia Mare (între anii 1994-2002), Școala Biblică Methanoia Baia Mare (20022010), Revista Logos, o cantină socială Prânzul Harului (înființată în anul 2000 care funcționează și în prezent) care ajută numeroase familii cu mâncare gătită și împlinește diverse alte nevoi ale persoanelor sărace sau ale celor aflați în nevoi. A organizat numeroase conferințe, concerte și evenimente evanghelistice de amploare. În anul 1997 a inaugurat Complexul Bisericii Logos din centrul istoric al orașului Baia Mare, unde se desfășoară în prezent o mare parte din activitățile menționate.

A înființat și coordonat timp de aproximativ 8 ani un centru de traducere de cărți creștine. A susținut și îndrumat numeroase activități ale Clubului de copii Licuricii, taberele de vară Cortul Întâlnirii, vizite în Israel, etc. A acordat deseori asistență spirituală și strategică în plantarea de noi biserici în Romania și în alte țări din Europa, precum și diverse alte proiecte misionare.

După primii 10 ani de la plantarea bisericii credinței Logos, pastorul Bîrlea a primit de la Dumnezeu viziunea de a forma mai mulți lucrători, pastori și lideri, care apoi la rândul lor să planteze împreună încă 4 biserici chiar în orașul Baia Mare, în diferite zone și să zidească astfel o mișcare de comunități care dau viață și care au ca scop extinderea Împărăției Cerurilor în inimile oamenilor. Această viziunea s-a realizat astfel: în anul 2002 s-a plantat biserica Speranța din Ferneziu, în anul 2004 biserica Eclesia, în anul 2006 biserica Sfânta Treime (numele actual este Casa Închinării) și în anul 2010 biserica Filadelfia. Pe lângă acestea, alte noi biserici cu misune și viziune specifică au luat ființă, precum și noi comunități care dau viață și inspiră credință prin credincioși care au primit creștere și slujire spirituală în biserica Logos de-a lungul anilor, cum sunt biserica Shekinah și biserica Revive. De-a lungul anilor a susținut în România și în alte țări numeroase seminarii și conferințe pe diverse teme biblice, cum ar fi: Dragostea lui Dumnezeu; Jertfa, Suveranitatea și Harul Domnului Isus Hristos; Lucrarea, Roadele și darurile Duhului Sfânt; Disciplinele spirituale, Maturizarea spirituală, Lupta spirituală nevăzută, Viziunea și credința biblică, Relațiile în biserică, Reformarea și reînnoirea spirituală a bisericilor blocate în tradiționalism și religiozitate, Asistență în plantarea de biserici, Înțelegerea lucrării profetice în biserica locală și în slujire, Puterea rugăciunii, Restaurarea inimilor zdrobite, Eliberarea de blesteme generaționale și intrarea în binecuvântările biblice, etc.

O parte importantă și constantă a slujirii a fost acordarea de consiliere spirituală biblică, consiliere premaritală și consiliere pentru familiile aflate în situații de criză. A experimentat de-a lungul anilor o serie de valuri de trezire și reînnoire spirituală aduse de Duhul Sfânt care au adus mai multă revelație, dragoste și pasiune în slujirea sa față de Dumnezeu.

În prezent își continuă studiile biblice și de specializare la H.I.S. UNIVERSITY din Corona California SUA (www.hisuniverity.org) unde a obținut Diploma în Christian Counseling și Bachelor of Arts în Counseling, iar în prezent este în programul de studii universitare pentru Master of Arts în Christian Education. Slujește în consiliere în cadrul Universității H.I.S.California ca angajat part time, precum și la diferite seminarii sau conferințe la solicitarea unor biserici din diverse state, în domenii cum ar fi: Men’s ministry, seminarii pentru familii, laudă și închinare, formarea de lideri de grupe de părtășie și strucurarea bisericilor în grupe. Formează și mentorează lideri și tineri de diferite naționalități, susținând echiparea și formarea lor spirituală pentru noua generație. Sprijină pastorii din bisericile locale când este nevoie în diverse slujiri.

Una din viziunile lui este aceea de a elabora un set de manuale de consiliere biblică care să ajute la înțelegerea și susținerea lucrării de consiliere într-o biserică locală. Această viziune cuprinde ajutarea bisericilor locale deschise spre această lucrare să își infințeze și să dezvolte un department de consiliere propriu care să vină în întâmpinarea nevoilor, crizelor și a multor alte probleme cu care se confruntă în zilele de azi oamenii din biserică. Pentru toate acestea, continuă să se roage și să-și pună viața la dispoziția lui Dumnezeu.

Dedicație & Mulțumire

Am bucuria și plăcerea de a dedica această carte întregii mele familii care m-a înțeles, m-a susținut și m-a sprijinit în multe feluri de-a lungul anilor de slujire în mod necondiționat, cu multă dragoste și uneori cu sacrificii greu de exprimat în cuvinte.

Mulțumesc iubitei mele soții Atena că a acceptat în smerenie chemarea lui Dumnezeu de a sta alături de mine în acești peste 28 de ani de slujire pastorală cu multe provocări, dar și cu bucurii negrăite. Am văzut împreună vieți transformate, oameni eliberați de puterea întunericului și am privit foarte mulți dintre copiii noștri spirituali crescând ca niște adevărați titani ai credinței și bucurându-ne de tot ce face Dumnezeu în viața celor din jurul nostru. Îi mulțumesc că a știut să binecuvânteze oamenii care au poposit o vreme alături de noi sau pe cei care au călătorit cu noi prin itinerarul vieții de slujire, atât prin cuvinte, cât și prin ospitalitatea și slujirea sa practică, plină de dragoste și sacrificii, pe care numai Dumnezeu le cunoaște cel mai bine. Apreciez faptul că a slujit fără să aștepte niciodată nimic în schimb deoarece a împlinit-o întotdeauna bucuria slujirii pentru Mântuitorul nostru drag, Isus!

Îi mulțumesc că a investit atâta dragoste, înțelepciune și sacrificiu în creșterea și educația copiilor noștri binecuvântați. Atena, ești cel mai bun sfătuitor și cea mai minunată parteneră în această viață efemeră. Sunt foarte recunoscător lui Dumnezeu pentru tine aici pe pământ și pentru totdeauna în veșnicie!

Mulțumesc familiei Atuahene – Kwabs și Amanda (fiica mea mai mare) și iubitului nepoțel Zacharyah Jackson, pentru inima lor plină de dragoste și credința de care dau dovadă în orice împrejurare a vieții alături de noi. Sunt binecuvântat să am un ginere care iubește Cuvântul lui Dumnezeu, slujește împreună cu Amanda în biserica locală și atât profesional cât și spiritual sunt o familie împlinită și fericită.

Mulțumesc fiului meu Marko că este alături de mine zilnic, atât prin munca pe care o desfășurăm împreună, cât și prin viziunea pe care mă ajută să mi-o fac asupra generației lui, pentru a fi de folos dacă e nevoie și tinerilor de azi. De la el învăț zilnic multe lucruri practice din tehnologia modernă și este un izvor nesecat de cunoștințe și informații de care chiar am mare nevoie.

Mulțumesc lui Emma pentru că din fiecare conversație avută cu ea pot învăța lucruri noi din domeniul biologiei sau psihologiei, dar mai ales spiritual, deoarece iubește să citeasca Biblia zilnic și să se roage profetic deseori, astfel că putem vorbi oricând lucruri mai adânci și din Scriptură.

În loc de prefață

Dragi prieteni, acum când scriu această prefață trăim cu toții zile istorice în fața unei crize mondiale declanșată de COVID-19 și nimeni nu știe ce consecințe vor fi pe termen mediu și lung în ce privește sănătatea și economia. Auzim statistici îngrijoratoare despre morți și despre cazuri disperate în Italia

Europa, dar și aici în America și, de altfel, pe toate continentele predomină nesiguranța și frica de moarte. Deși am scris această carte anul trecut, totuși nu am avut din partea Duhului Sfânt libertaea să o public, deoarece am auzit clar vocea Lui care îmi spunea: Mai așteaptă și îți voi spune când este timpul să o distribui. Prima săptămână din luna ianuarie am avut un puternic imbold interior că trebuie să finalizez și să revizuiesc cât mai repede cartea. Nu știam de ce. Acum însă, când este sfârșitul lunii martie înțeleg de ce... Am ascultat de Dumnezeu și mi-am luat timp pentru aceasta și iată că acum cartea este încheiată, deși oricând se mai pot face anumite completări sau ajustări. Totuși, esența a ceea ce am vrut să scriu există deja în paginile cărții, așa că eu fiind imperfect cum aș putea să scriu o carte perfectă? Nu aceasta îmi era în gând atunci când am scris, ci dorința de a fi o voce și un ajutor pentru cei care doresc să cunoască mai multe despre mărturisirea păcatelor. Am fost sunat și întrebat deja de foarte multe persoane care știau că scriu această carte, că în cazul în care pandemia se răspândește ca ciumele trăite de omenire de-a lungul istoriei, cum trebuie să se pregătească și cum să-și facă mărturisirea păcatelor în cazul morții inevitabile, când poate nu vor putea beneficia de niciun duhovnic sau de vreo asistență spirituală din partea preotului sau pastorului. Am discutat mult cu diverse persoane interesate de acest subiect, și tot ce este estențial și de folos este cuprins în cartea de față.

Nu-mi place deloc acest scenariu, dar se pare că din nefericire stăm în fața unui mare necunoscut și deși nu sunt mulți cei care se îngrijesc de pregătirea pentru trecerea din lumea aceasta, totuși sunt și oameni înțelepți care se pregătesc știind că oricum, mai devreme sau mai târziu, ziua aceea vine. Personal, cred că vor mai fi zile frumoase, pline de speranță și viața își va reveni la normal, dar Dumnezeu clatină pământul acum cu scopul ca oamenii să se pocăiască și să se întoarcă cu inima și fața spre El.

Încă de când eram în procesul scrierii acestei cărți am primit multe întrebări care m-au pus pe gânduri cu privire la perspectiva pe care oamenii o au asupra păcatului. Locuind acum în California am interacționat intenționat în perioada scrierii cărții cu mulți oameni din diferite culturi, religii și convingeri tocmai pentru a putea așterne pe hârtie soluții biblice și practice pentru cei care vor dori să practice mărturisirea păcatelor. Am descoperit, pe de altă parte, mulți oameni care în urma discuțiilor și-au manifestat dorința imediată de a cunoaște mai multe despre această temă și chiar să-și mărturisească pe loc păcatele. Este adevărat că am interacționat și cu multe persoane care au spus că actul mărturisirii păcatelor li se pare inutil, fie datorită faptului că se considerau prea păcătoși, fie datorită ideologiilor postmoderne accumulate în instituțiile de învățământ care ignoră orice act al credinței creștine. Am să vă redau deci câteva dintre întrebările și reacțiile care, recunosc, m-au provocat și m-au ajutat să fiu mai atent la cum le voi răspunde: Este o temă care îmi da fiori pentru că nu m-am mărturisit niciodată!; De ce să ne mărturisim păcatele dacă Dumnezeu este Atotcunoscător și deci le știe pe toate?; Dacă tot îți investești timpul pentru a scrie, nu ar fi mai bine să scrii despre ceva ce este actual și mai palpitant? Crezi că o să prezinte interes o temă atât de depășită și o astfel de găselniță a religiei?; Îmi doresc să cunosc pașii practici în mărturisirea pacatelor; Pot să mă mărturisesc singur lui Dumnezeu, fără intermediul unui duhovnic?; Dacă Isus a murit pentru păcatele trecute, prezente și viitoare, de ce să mă mai mărturisesc?; Mărturisirea păcatelor este același lucru cu spovedania?; Generația de azi nu are noțiunea mărturisirii păcatelor, deci o să fie o carte nonsens pentru tineretul de azi, te sfătuiesc să renunți la idee. Lista cu sugestii, întrebari și reacții pro și contra, primite de la prieteni și credincioși din diferite confesiuni, ar putea contiuna, dar sper că ați înțeles că de la început am fost deplin conștient de diversitatea reacțiilor însă totuși îndemnul Duhului Sfânt a fost mai puternic.

Am scris deci aceste capitole îndemnat de cele mai multe ori de către Duhul Sfant prin diverse împrejurări de viață. Am scris pro actului mărturisirii păcatelor deoarece eu îl practic. Am scris de asemenea cu credința că cei care vor citi și înțelege perspectiva biblică asupra acestei teme, o vor practica.

Am scris apoi unele capitole cu lacrimi în ochi și durere în inimă pentru cei pe care Satana i-a păcălit și orbit în privința aceasta, care mi-au spus în față că ei consideră mărturisirea păcatelor o practică biblică pentru cei cu adevărat păcătoși, dar nu pentru ei, deoarece ei nu au săvârșit păcate strigătoare la cer și că ei se consideră chiar foarte în regulă și nu au nevoie să-și mărturisească pacatele lui Dumnezeu. Am scris cu lacrimi în ochi mai ales pentru unii pe care de-a lungul anilor, fie i-am păstorit, fie i-am consiliat, dar care printr-o împietrire a inimilor la un moment dat în viata lor, datorită influențelor unei teologii liberale, dar și ale păcatelor repetate, au rămas blocați în convingerea că ei nu trebuie să-și mărturisească păcatele, deoarece Isus a făcut totul pentru ei și ei nu mai trebuie să facă absolut nimic.

Am scris însă și cu bucurie în inimă amintindu-mi sutele de experiențe eliberatoare pe care le-am trăit alături de oameni în timpul sau în urma mărturisirii păcatelor. Am avut și continui să am harul de a vedea vieți eliberate, transformate și înnoite în urma practicării mărturisirii păcatelor.

Am scris din convingerea deplină că trebuie să existe o carte cu un astfel de mesaj în generația mea, deoarece este unul biblic, nu vreau să fie neglijat și vreau să arăt că actul marturisirii păcatelor aduce mari binecuvântări și beneficii.

Am văzut săptămânile acestea din luna martie a anului 2020 un interes crescând pentru mărturisirea păcatelor, în urma declanșării pandemiei provocate de coronavirus. Mulți sunt îngroziți și speriați de cum vor evolua lucrurile în ce privește sănătatea și economia. Într-adevăr, tot mai mulți oameni își pun problema că dacă vor muri în această împrejurare, afectați de acest virus, ce se va întâmpla cu soarta lor veșnică. Recunosc că pentru mine aceste săptămâni sunt un prilej binevenit și, sincer să fiu,  oarecum de mult așteptat, pentru a vorbi cu oameni care în sfârșit au timp și ascultș cu mare interes ce spune Biblia, chiar și despre mărturisirea păcatelor. Credeți-mă că de foarte multe ori am văzut că în fața morții oamenii își pun foarte serios problema mărturisirii păcatelor, dar tare bine ar fi să fie interesați despre aceasta nu doar în vremuri tulburi și incerte, ci mai cu seamă atunci când le merge bine și nu sunt amenințați de boli și alte primejdii...

Și peste toate aceste stări care m-au cuprins atunci când am scris, desigur, am scris cu mulțumire profundă în inimă față de jertfa Domnului Isus Hristos din Nazaret, pentru puterea dragostei și iertării depline pe care o oferă tuturor celor care cred în El și au legământ cu El.

Cartea aceasta nu se vrea a fi un studiu, ci mai degarabă o provocare, pe baza Bibliei, pentru credincioșii sinceri care cred că au nevoie de o curățire a cugetului și a inimii de orice întinăciune a lumii, așa cum suntem îndemnați și în 2 Corinteni 7:1Deci fiindcă avem astfel de făgăduinţe, preaiubiţilor, să ne curăţăm de orice întinăciune a cărnii şi a duhului şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu.

Biblia ne descrie o Împărăție Cerească unde nu este durere, lacrimi și moarte, un loc minunat pe care Domnul Isus l-a pregătit pentru cei credincioși. Totuși, pentru că acolo nu vor avea acces cei care trăiesc în păcate ca mod de viață, Dumnezeu ne-a oferit deja în Biblie soluția pentru trăirea în sfințenie și în privința însușirii neprihănirii lui Hristos în viața noastră. Am scris în fieare capitol al cărții despre această lucrare și despre transferarea neprihănirii Lui Hristos în viața noastră, astfel încât să se poată înțelege clar partea care revine omului în procesul sfințirii. Mântuirea este prin har, dar în procesul sfințirii credinciosul trebuie să se dezbrace de omul cel vechi cu faptele lui (Coloseni 3:9-10) și să se îmbrace cu omul cel nou spre cunoștința, după chipul Celui care l-a făcut. Deși nu vreau să intru în această prefață în dezbaterea temei despre conlucrarea dintre om și Duhul Sfânt în procesul sfințirii, totuși, personal consider că procesul sfinţirii credinciosului implică de asemenea conflictul cu ispita, cu firea pământească și, implicit, cu păcatul, declanșându-se astfel lupta spirituală a credinciosului.

Vorbesc deci astfel despre un alt rol pe care îl are credinciosul în acest proces al sfinţirii. Știu că sunt teologii liberale care consideră ca rolul credinciosului în sfințire este zero, deoarece altfel ar face ineficientă jertfa lui Hristos.

Fiecare poate crede ce vrea, însă eu pe baza Bibliei consider că avem totuși un rol activ în acest proces al sfințirii, rol care este exprimat şi de apostolul Pavel în Romani 8:13: „Dacă trăiţi după îndemnurile firii , veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi." Ceea ce vrea aspostolul Pavel să spună este faptul că Duhul lucrează în om, însă omul este cel care trebuie să acţioneze asupra omorârii faptelor firii pământeşti, care nu sunt caracteristica Duhului, astfel începând procesul sfinţirii într-un mod activ.

Evrei 12:14 ne specifică faptul că creştinul trebuie să meargă, mai mult decât atât, el trebuind să urmărească „pacea şi sfinţirea fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul". Tot apostolul Pavel se adresează tesalonicenilor că însuşi voia lui Dumnezeu penru noi este sfinţirea (1 Tesaloniceni 4:3). Sfinţirea este determinată de naşterea din nou care a determinat o viaţă nouă, un nou mod de raportare la ceea ce înseamnă trăire şi dăruire, tot aşa şi sfinţirea determină o lărgire, o dezvoltare a noii vieţi, a noii trăiri în conformitate cu voia divină. Omul este chemat la Dumnezeu prin harul dăruit de El, iar pentru a răspunde acestuia trebuie înţeles faptul că omul deţine în el voinţa aceasta care trebuie pusă la dispoziţia lui Dumnezeu, o motivaţie care izvoreşte din interior. Încetul cu încetul, prin aşezarea favorabilă în acest proces de ascultare se naşte înnoirea progresivă, conform 1 Petru 1:22.

Dumnezeu a dat oportunitatea fiecărei fiinţe omeneşti să aibă acces la acest proces, însă omul are în acelaşi timp oportunitatea de a alege. Neprihănirea la care suntem chemaţi nu este de natură pământească, ci dumnezeiască, caracteristică lui Dumnezeu care este Sfânt, iar celor care doresc să urmeze acest drum trebuie să urmărească sfinţirea, implicit mărturisirea păcatelor. Aceasta implică o asemănare zilnică cu Dumnezeu. Sfinţirea include mărturisirea păcatelor, lupta împotriva păcatului, dar nu o luptă de unul singur. Noi luptăm prin credinţă, având ca suport puterea Duhului Sfânt care ne oferă tăria necesară pentru a deveni plăcuţi lui Dumnezeu. Desigur, este cu neputinţă să nu păcătuim, dar creştinul care este în luptă are parte de asistenţa lui Dumnezeu, (1 Ioan 1:9, 2:1) „DACĂ NE MĂRTURISIM PĂCATELE, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire; Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit."

Suntem asistați și ajutați continuu de Duhul Sfânt, de jertfa Mântuitorului în lupta pentru detaşarea faţă de păcat, de firea păcătoasă, însă acest proces necesită totuși și din partea omului o voinţă deplină, totală, de a face tot ceea ce îi stă în putinţă pentru aceasta. În Noul Testament citim nenumărate pasaje care descriu aceste aspecte ale sfinţeniei (Romani 21:1, 13:14, Efeseni 4:17-6:20, Filipeni 4:4-9, Coloseni 3:5-4:6). Un credincios este și trebuie să fie parte și dintr-o biserică locală, astfel procesul sfinţirii nu este unul care să-l privească numai la modul individual, ci se fac multe referiri la o creştere a întregii comunităţi/adunări prin vegherea unora asupra altora, îndemnarea la fapte bune, pentru că Biserica lui Hristos este formată din credincioşi care trebuie să conlucreze pentru zidirea spirituală. (Evrei 10:24-25).

Sfinţirea prin asitenţa Duhului Sfânt produce în fiinţa umană pacea şi bucuria lui Hristos. Iubind neprihănirea și urând nelegiuirea, dorim să ne asemănăm cu Hristos și aceasta va face mult mai ușoară detaşarea de firea noastră păcătoasă, trăirea după îndemnurile Duhului nefiind altceva decât „rod sfinţirea iar ca sfârţit viaţa veşnică" (Romani 6:22). Așa că „Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţă, după cum El este curat." (3 Ioan 1:3)

Iată deci câteva dintre motivele care m-au determinat să scriu o carte despre importanța mărturisirii păcatelor. Toate beneficiile și binecuvântările biblice care descurg din practica aceasta vin în viata noastră doar DACĂ NE MĂRTURISIM PĂCATELE . Dumnezeu să vă binecuvânteze toții cititorii acestei cărți cu lumină, înțelegere și revelație spirituală de la Duhul Sfânt.

Cuvânt Înainte din partea unor prieteni

Îl cunosc pe pastorul Vasile Bîrlea de pe vremea când eram copii. Anii 1980-1997 stârnesc în noi multe amintiri plăcute. Pe lângă faptul că bunicii noștri au fost colegi de lucrare (conducători de adunare) în anii grei ai comunismului, părinții noștri au fost prieteni de familie și proveneau din frumosul sat Tulghieș. Am avut harul să ne intersectăm destinele încă de mici. Pe vremea când locuiam la țară in satul Fersig, familiile noastre se vizitau frecvent. Îmi aduc și acum aminte cu plăcere de acele momente dulci ale copilăriei, când ne jucam în ogradă, prindeam fluturi și savuram gustoasa miere de albine din prisaca bunicului meu.

Apoi mai târziu, când ne-am mutat la oraș, din nou ne-am întâlnit la grupele de copii, la orchestră, la fanfară și mai apoi la tineret în biserica Maranata. Țin bine minte faptul că atunci când am trecut de perioada adolescenței, întotdeauna Lică (așa îi spuneam noi) avea mereu un cuvânt de încurajare, mă invita cu drag să mă implic în lucrarea Domnului și de fiecare dată mă întreba Ce ți-a vorbit Domnul în zilele acestea? La insistențele lui, între anii 19921995 am urmat cursurile Institutului Biblic Rhema, lucru pentru care îi voi fi recunoscător toată viața.

Pentru mine pastorul Vasile Bîrlea a fost si rămâne un model, apoi un mentor și mai târziu, de prin anii 1997, când ne-am stabilit în Biserica Credinței Logos, mi-a devenit pastor, până în ziua de azi. Pasiunea lui, dragostea lui pentru Dumnezeu și oameni, curajul și modul lui avangardist de a sluji Domnului m-au marcat profund. Mulțumesc mult Lică, Atena, Amanda, Marco si Emma pentru cei peste treizeci de ani de slujire in câmpul evangheliei, neobosiți, neînfricați, de neoprit. Ați fost și rămâneți pentru noi o mare binecuvântare. Dumnezeu să vă răsplătească înmiit!

Personal, citind această carte realizez încă o dată cât de importantă și de ce mare ajutor este în viața oricărui om mărturisirea păcatelor. Ca unul care am avut și am în continuare nevoie de milă și har divin, de departe consider că această carte (și spun asta cu modestie) este cel mai documentat, complex și biblic material pe care l-am citit vreodată în domeniul mărturisirii păcatelor.

De multe ori, eu însumi am fost căzut, zdrobit, apăsat de culpa și condamnarea propriilor mele păcate și am căutat soluții. Întotdeauna, fără excepție, atunci când am practicat cu smerenie, sinceritate și pocăință ceea ce 1 Ioan 1:9 ne recomandă am primit iertare. Practic, am venit inaintea Domnului (uneori înaintea păstorului sau chiar public) și mi-am mărturisit păcatele, așa cum și pastorul Vasile Bîrlea menționează în această carte. Doar astfel am putut experimenta dragostea, iertarea, harul extravagant al lui Dumnezeu și îmbrățișarea caldă a Tatălui.

Pentru că sunt conștient că cineva va fi ajutat citind aceste rânduri, aleg să fiu vulnerabil. De fiecare dată atunci când am avut situații grele, momente delicate sau păcate rușinoase de mărturisit am găsit în pastorul Lică un duhovnic, un confident, un prieten pe umărul căruia am avut posibilitatea să plâng, fără a fi judecat, condamnat sau respins. Ba din contră, cu multă gingășie și călăuzire de sus, m-a ajutat și a văzut în mine valoare, destin glorios, chiar și când vasul inimii mele era sfărâmat în mii și mii de cioburi din cauza păcatului. Mereu am ieșit din biroul pastoral un om nou. Mulțumesc mult, pastor Lică!

Vă mărturisesc sincer, chiar dacă sunt pastor practic și azi cu regularitate mărturisirea păcatelor, atât în fața Domnului, cât și în fața celor puși în autoritate peste viața mea. De ce? Pentru că sunt și om. Și da, uneori experimentez căderi, falimente, eșecuri, păcate și lucruri pe care le regret și de care îmi este rușine... De ce practic mărturisirea păcatelor? Pentru că întotdeauna dă rezultate.

Ce ne-am face noi pământenii fără această uriașă posibilitate de a ne mărturisi păcatele? Ce am fi noi fără jertfa Domnului Isus, fără posibilitatea de a ne curăți, spăla cu cel mai puternic înălbitor din Univers? Încotro ne-am îndrepta, la cine am alerga pentru eliberare și salvare de sub presiunea colosală a propriilor noastre păcate? Cum ar arăta viața și veșnicia noastră fără mila și harul nemărginit al lui Dumnezeu, manifestat față de noi oamenii, în persoana Domnului Isus?

Vă asigur că pe măsură ce veți citi această bijuterie de carte veți găsi răspunsuri profunde, competente, biblice la aceste întrebări, precum și la situația păcatului din viața dumneavoastră. Doar practicând mărturisirea păcatelor veți experimenta harul extravagant al Celui care ne-a iubit pe când eram niște păcătoși.

Cu stimă și considerație pastor Dinu Onea Biserica Credinței Logos Baia Mare

Momentul ales pentru lansarea acestei lucrări cu siguranță nu e întâmplător. Criza pandemică globală 2020, ce va rămâne marcată în istorie, continuă să lase multe întrebări fără răspuns. Mulți au invocat păcatul ca fiind principalul motiv al frânării ritmului demențial al acestei societăți. Într-un asemenea moment,

„Dacă ne mărturisim păcatele" devine un manual de mare folos, atât la nivel personal, cât și în instruirea slujitorilor.

Iată că după mai mulți ani de promovare a literaturii centrate pe perfecționarea sinelui prin semeție, prezenta lucrare ce ne pune sub reflectorul sfințeniei absolute a lui Dumnezeu dorește împlinirea aceluiași deziderat prin smerenie. Pocăință. Recunoaștere.

Cartea tratează una dintre practicile creștine neglijate în biserica vremii postmoderne. Vasile Bîrlea (Lică) dovedește cu siguranță o experiență de slujire amplă, dar și o bună cunoaștere a mecanismelor de ordonare a universului interior. Stilul deschis face ca textul să fie absorbit cu ușurință. Pasajele biblice citate corect aduc deseori lumină argumentației personale.

Deși Biblia este lămuritoare cu privire la mărturisire ca parte indispensabilă în procesul răscumpărării, mulți credincioși șovăiesc, fiind nesiguri cum și mai ales cui ar trebui să-și mărturisească păcatele.

Autorul, ce este atât pastor cât și psihoterapeut, oferă răspunsuri vitale și pragmatice, ce se doresc să atingă atât conștientul, dar mai ales subconștientul, ce în viziunea lui devine gazdă deseori rădăcinii păcatului.

Nu mulți au curajul de a intra pe terenul influenței demonice, ca factor stimulator al săvârșirii păcatului. Odată cu expunerea lor și justificarea necesității mărturisirii, punctul inedit vine odată cu dezvoltarea unui program post-confesional. Deși aici practicile ne pot diferenția, acest lucru rămâne absolut necesar rămânerii în libertatea câștigată.

Oferind asigurarea iertării pentru credinciosul născut din nou, cartea deschide o ușă spre o rodnică aplicare a practicii mărturisirii păcatelor.

Pastor Dan Mioc, Hope Romanian Church, Seattle,Washington SUA

Păcatul este o cangrenă care ucide vieţile multor oameni. Autorul lucrării ne spune că: cheia biruinţei nu stă în a te lupta cu păcatul în permanenţă şi a te preocupa cum să nu mai păcătuieşti, dar este esenţială cunoaşterea şi mărturisirea lui, în vederea vindecării spirituale.

După cum nu cel sănătos are nevoie de doctor (Luca 5:31), tot aşa nu cel neprihănit are nevoie de mărturisirea păcatelor şi pocăinţă, ci cel ce a greşit.

Dacă ne mărturisim păcatele este o lucrare de excepţie, ce prezintă atât spectrul larg al păcatului, sursa lui, dar şi modul practic prin care putem fi eliberaţi, învăţând cum să o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti, ca să trăim o viaţă neîntinată, de creştin autentic.

Vasile Bîrlea se îndreaptă spre Sfintele Scripturi, prezentând exemple practice din viaţa lui şi a celor în mijlocul cărora slujeşte, pentru a oferi credinciosului o direcţie biblică, solidă, însoţită de avertizări.

Această carte rămâne un ghid eficient pentru momentele de cercetare personală ale credincioşilor.

Pastor Cornel Pârvu, Biserica Elim, București

Această carte este printre puținele care respectă atât de fidel subiectul mărturisirii și printre puținele cărți care să trateze această practică creștină atât de esențială. M-a uimit abundența termenilor grecești, care aduc o lumină atât de clară asupra versetelor abordate. Noi, ca și creștini, ne confruntăm cu păcate ce trebuiesc mărturisite și nu acoperite de preșul indiferenței lui Acan. Biblia promite propășire pentru cei care își mărturisesc păcatele și se lasă de ele, iar unii creștini încă au legături vechi și nerupte, legături care nu-i lasă să propășească tocmai pentru că au păcate nemărturisite și pe care le-au făcut cu plăcere chiar și după convertire. Mai rar auzi azi o chemare la pocăință precum mesajul acestei cărți. O recomand cu căldură oricărui cititor dornic să se apropie de Dumnezeu.

Cu prețuire, Pastor, scriitor și compozitor Toni Berbece

Dacă ne mărturisim păcatele este o lucrare bine fundamentată biblic și științific, care aduce lumină pe un subiect care în spațiul românesc este adesea greșit înțeles sau învăluit într-un mister religios de nestrăpuns.

Autorul este conștient de faptul, că viața creștină este o luptă continuă cu păcatul și cu moartea chiar și după acest pas important al mărturisirii păcatelor, fapt pentru care oferă cititorului sfaturi și mijloace funcționale prin care să-și întărească identitatea în Cristos, pentru a duce o viață liberă de constrângerea păcatului și pentru a ieși biruitor din această luptă cosmică.

Este o lucrare foarte inspirativă, extrem de onestă și realistă, cu sfaturi practice, îmbogățită cu experiențele personale ale unui om al lui Dumnezeu care trăiește ceea ce predică.

Pastor Fodor Sandor,

Hit Gyülekezete Târgu Mureș și președintele Bisericilor Credinței din România

CAPITOLUL 1. PĂCATUL NU VA MAI STĂPÂNI ASUPRA VOASTRĂ (ROMANI 6:14)

Încercarea lumii de a defi păcatul faţă în faţă cu perspectiva Bibliei acă cauți pe internet citate despre păcat vei fi uimit să constați câte definiții și perspective pro-păcat vei găsi. Cele mai multe provin desigur de la formatorii de opinie și de la filozofii vremurilor. În zilele noastre asistăm la redefinirea păcatului, ideologiile postmoderniste afirmând că ceea ce Biblia numește păcat nu este nimic altceva decât descătușarea din lanțurile dogmelor religioase, încurajându-se astfel renunțarea la orice formă de restricție recomandată de învățătura iudeo-creștină. Toate citatele și maximele aparent spirituale au contribuit din nefericire la diminuarea sensului păcatului, dar cel mai grav este că multe mișcări creștine au adoptat o parte din aceste perspective și concepte îmbrăcându-le cu haina creștinismului. Părerea mea este că acestea nu se potrivesc pe adevărații credincioși și nici cu definiția biblică a păcatului.

Aceste tentative de redefinire a păcatului au apăsat greu de-a lungul întregii istorii a umanității încercând să acorde omului o liniștire a conștiinței împovărate de păcate. Putem constata că, în mare parte, Satan a reușit să-i țină pe oameni înșelați de aceste concepte întreaga lor viață, deoarece astfel de definiții despre păcat sunt mai ușor de acceptat decât schimbarea vieții. De fapt acest fel de liniștire a conștiinței este doar temporară deoarece nu este altceva decât o amorțire a conștiinței. Eu cred că oamenii care se lasă ușor injectați cu astfel de concepte despre lume și viață și, implicit despre păcat, dacă ar fi cu adevărat căutători sinceri ar putea imediat constata prin citirea Bibliei că se poate obține mult mai mult decât o liniștire a conștiinței. Ei pot obține chiar iertarea și eliberarea de păcate, însă toate acestea doar prin Hristosul Bibliei care oferă întregii umanități, indiferent de rasă, cultură sau educație o cale sigură spre fericire, o cale pe care El îi însoțește și îi ajută să umble biruitori.

După învățătura Bibliei, păcatul este călcarea voii lui Dumnezeu cu deplină știință și în mod deliberat, în deplină facultate mintală, prin gând, cuvânt sau faptă. Astfel, călcarea legii morale stabilită de Creator poate fi făcută prin comitere sau prin omitere (1 Ioan 3:4; Iacov 4:17). Trebuie precizat că necunoașterea legii morale sau necredința nu-l absolvă pe vinovat de călcarea legii (Romani 14:11-12, 23).

Și fiindcă voia lui Dumnezeu se arată în legile Sale, de aceea păcatul se mai numește și fărădelege, așa cum ni se spune în 1 Ioan 3:4: Oricine face păcat face și fărădelege; și păcatul este fărădelege. (Romani 5, 13; Iacov 2, 9; Isaia 49, 12-13). Rădăcina păcatului este pofta care ispitește pe om (Iacov 1, 13-15). Păcatul atrage mânia lui Dumnezeu asupra omului fiindcă „păcatul este urâciune înaintea lui Dumnezeu" (Deuteronom