Duminica însângerată: Masacrul de la Bogside

De Pierre Brassart

Duminica însângerată, cunoscută și sub numele de Masacrul de la Bogside, a fost un eveniment-cheie în relațiile irlandezo-britanice și a marcat începutul a ceea ce avea să fie cunoscut mai târziu sub numele de Probleme. În timpul unei demonstrații presupus pașnice din Londonderry, Irlanda de Nord, 13 civili, majoritatea sub 20 de ani, au fost împușcați mortal de către Regimentul britanic de parașutiști. Acest atac sângeros a declanșat un val de violență între protestanți și catolici care a continuat timp de aproape 30 de ani. În doar 50 de minute, veți afla cum acest eveniment a modelat Irlanda timp de zeci de ani și veți înțelege impactul său profund asupra naționalismului irlandez. Această carte simplă și informativă oferă o discuție amănunțită a evenimentelor din Bloody Sunday și a cercetărilor care au urmat. Include, de asemenea, o introducere completă în "Troubles", o explicație valoroasă a contextului politic, social și religios și o evaluare a impactului violenței, oferindu-vă toate informațiile esențiale despre acest episod brutal al conflictului din Irlanda de Nord.

• Limbă: Română
• Editor: 50Minutes.com (RO)
• Data lansării: 10 mar. 2023
• ISBN: 9782808666732

Previzualizare carte

CONTEXT

IRLANDA ȘI ANGLIA: O LUNGĂ ISTORIE DE URĂ

Soarta Irlandei și a Marii Britanii a fost legată încă din secolul al XII-LEAe , când, în 1155, Papa Adrian al IV-lea (1100-1159), născut în Anglia, a acordat suveranului englez de atunci, Henric al II-lea (1133-1189), precum și succesorilor săi, dreptul de a conduce Irlanda.

Regiunea este împărțită între diferite regate care se află în permanență în conflict, ceea ce îl obligă pe regele Angliei să intervină pentru a restabili calmul. În acest fel, el obține supunerea lorzilor irlandezi, care se recunosc vasali ai săi. Au făcut acest lucru în speranța de a primi protecția regelui împotriva baronilor englezi care încercau să colonizeze Irlanda. În schimb, insula a fost curând împărțită între o Irlandă colonizată și dominată de marii lorzi englezi și o Irlandă care, deși supusă coroanei engleze, era în continuare condusă de regii irlandezi. De-a lungul anilor, mai mulți lorzi irlandezi au încercat să se opună cu arme coloniștilor englezi, dar au fost rapid neutralizați.

Pentru a crește veniturile regale, domeniul regal a fost extins în 1541 pentru a cuprinde întreaga insulă. Irlanda a devenit astfel un regat, iar suveranul englez Henric al VIII-lea (1491-1547) a preluat titlul. Această schimbare în peisajul socio-politic ar fi putut să le convină lorzilor irlandezi. Într-adevăr, regele, care deținea acum pământurile irlandeze, le putea încredința din nou foștilor proprietari sub formă de tenure, adică de concesiuni. Puterea lorzilor irlandezi, pe lângă faptul că devenea ereditară, era astfel asigurată de Coroană, în loc să fie supusă luptelor pentru putere între șefii de clan. Cu toate acestea, ruptura dintre Roma și Londra, care a avut loc în timpul domniei lui Henric al VIII-lea, a adâncit și mai mult prăpastia dintre irlandezi și englezi. După ce Papa a refuzat cererea de anulare a căsătoriei sale cu Ecaterina de Aragon (1485-1536), regele Angliei a proclamat Actul de Supremație în 1534, făcându-l unicul și supremul cap al Bisericii Angliei. Henric al VIII-lea a fost apoi excomunicat, ceea ce a dus la nașterea anglicanismului.

DIVIZIUNI RELIGIOASE

Irlanda, o insulă profund catolică, nu a acceptat decizia regelui Angliei, în așa fel încât unele dintre marile familii irlandeze s-au gândit să-și schimbe loialitatea față de regele catolic al Scoției, Iacob al V-lea (1512-1542). Cu toate acestea, orice urmă de revoltă a fost imediat zdrobită, iar familiile care