Ciobănesc German

De Lucian Stan

Câinele ciobănesc german - deștept și docil

 

Câinii din această rasă sunt folosiți ca câini de muncă pentru o mare varietate de sarcini în întreaga lume. Dar ei sunt, de asemenea, prieteni loiali și câini de familie excelenți. Cel mai important lucru este să dresați bine câinele și să îl folosiți în mod optim, deoarece câinele ciobănesc german nu tolerează plictiseala.

 

Cartea vă informează despre:

• Originea rasei,
• cerințele pentru întreținere și spațiul de locuit,
• bolile ereditare și la ce trebuie să fiți atenți atunci când cumpărați un câine.

 

Citiți totul despre dieta și igiena personală a câinelui. Folosiți numeroasele sfaturi în relațiile zilnice cu Ciobănescul german. Această carte răspunde la multe întrebări despre aceste animale minunate.

• Cum devine un cățeluș dresat în casă?
• Ce comenzi sunt importante?
• Cum poate fi prevenită sarcina?
• De ce lesele automate sunt rele pentru câine?
• Ce măsuri ajută la îmbunătățirea mânuirii cu lesa?
• De ce câinele ar trebui să fie capabil să "calce" pe ambele părți?

 

Cartea include, de asemenea, peste 10 ilustrații. O lectură plăcută.

• Limbă: Română
• Editor: Lucian Stan
• Data lansării: 17 feb. 2023
• ISBN: 9798215368558

Previzualizare carte

Ciobănesc German

Lucian Stan

Conținut

Originea rasei

De la lup la câine de muncă

Cum a luat naștere rasa Ciobănesc german

Un capitol întunecat

Nu există lupi în linia ancestrală

Obiective moderne de creștere a animalelor

Caracteristicile rasei

Cap și fizic

Blana și coloritul

Sănătate și boli ereditare

Caracterul animalelor

Solicitări asupra atitudinii

Condițiile de locuit

Exercițiul fizic și ocuparea forței de muncă

Îngrijire

Sfaturi pentru baia de câine

Dinți, ochi, urechi și labe

Cheltuieli de timp

Nutriție

Ce înseamnă hrană sănătoasă pentru un câine?

Rezumat al conținutului din hrana pentru câini

Avantajele și dezavantajele hranei umede

Avantajele și dezavantajele hranei uscate

Avantajele și dezavantajele barfingului

Avantajele și dezavantajele unei diete vegane

Care este cea mai bună mâncare?

Ce este important pentru căței?

Obiceiuri de hrănire în haită

Alergii și nutriție

Hrană umedă din comerț

Alimente uscate

Hrană crudă pentru câine

Gustări și curățarea dinților

Sănătate

Asigurare de sănătate

Vaccinări

Castrarea câinilor

Controlul paraziților

Cum să scapi de purici

Îndepărtați căpușele

Viermi și alți endoparaziți

Considerații înainte de cumpărare

Informații juridice privind creșterea animalelor

Rasa mi se potrivește

Ciobănescul german ca și câine de familie

Pot să-mi permit câinele?

Cățeluș sau animal adult?

Bărbat sau femeie?

Socializare

Sfaturi pentru achiziții

Cumpărături pentru câine

Boluri și loc de dormit

Ham de piept și lesă

Produse de îngrijire

Jucărie

Mingi, inele, bețe și frânghii

Jucării de inteligență

Jucărie de mestecat

Jucărie Squeaker

Creați un mediu sigur

Educarea cățelușului

Influența educației asupra caracterului

Dezvoltarea cățelului

Instalarea

Antrenat la domiciliu

Finalizarea programului de îngrijire

Arată cine este șeful

Obișnuirea cu lesa

Antrenați comenzile de bază importante

Eliminarea problemelor de comunicare

Determinarea comenzilor

Comenzi de suprascriere

Alte comenzi care sunt utile

Picior

Învățarea unui cățeluș să "calce

Scaun

Locul

Recuperare

Antrenați comenzile în mod regulat în viața de zi cu zi

Sporturi de câine pentru câini ciobănești

Agilitate

Dogdance

Flyball

Mantrailing

Mobilitate

Obediență

Treibball

Seniorul la bătrânețe

Reguli de bază pentru a trata cu câinele vechi

Fitness pentru câinii bătrâni

Fitness pentru cap

Posibile boli și restricții de sănătate la câinii seniori

Comportament nedorit

Mușcături în joc

Sărind la întâmpinare

Tragerea de lesă

Frica în mașină

Frica la veterinar

Pipi în situații stresante

Urletul atunci când câinele este singur

Lătratul cu orice ocazie

Situații speciale

Întâlnire cu alți câini

Stăpânirea instinctului de vânătoare

Să ne împăcăm cu instinctul de protecție

Viața de zi cu zi cu Ciobănești germani

Un ordin este un ordin

Mâncatul numai cu permisiune

Ritualizarea în viața de zi cu zi

Despre această serie:

Originea rasei

Câinele ciobănesc german - inteligent și docil

Prietenii frumoasei rase de câini adesea nu doresc să perceapă dezavantajele animalelor. Faptul este că un câine ciobănesc are nevoie de o pregătire foarte bună și, din păcate, este adesea afectat de boli ereditare. Prin urmare, este extrem de important să știi în ce te bagi cu această rasă. Dacă achiziționați un câine de la o crescătorie bună și îl dresați corespunzător, vă veți bucura de prietenul dvs. credincios pentru o perioadă lungă de timp.

De la lup la câine de muncă

La fel ca toate rasele de câini, istoria câinelui ciobănesc începe în epoca de piatră, probabil cu mult peste 20.000 de ani în urmă. Descoperirile de oase arată că exista deja o legătură între lupi și oameni la acea vreme, deși majoritatea animalelor ar fi putut fi incluse în meniul uman.

Primele dovezi clare că lupul a devenit câinele care îi însoțea pe oameni la vânătoare sunt vechi de 8.000-9.000 de ani. Maria Guagnin, arheolog de la Institutul Max Planck pentru Istoria Umanității din Jena, descrie imagini cu câini sculptate în gresie în zona Shuwaymis din nord-vestul Arabiei Saudite. Imaginile arată în mod clar câini cu urechi ascuțite în picioare și coada încolăcită pe spate, adică nu lupi. Aceștia îi însoțesc la vânătoare pe oamenii echipați cu arcuri și săgeți. Câinii mușcă prada și sunt, probabil, ținuți în lesă.

Evident, câinii de vânătoare îmblânziți existau cu mult înainte ca oamenii să devină sedentari și să practice agricultura și creșterea animalelor. Dovezile genetice arată că a existat un singur eveniment care a făcut ca lupul și oamenii să devină prieteni. Poate că oamenii au observat că lupii puteau găsi vânatul mai repede decât ei. Cel puțin o lupoaică și-a dat probabil seama că oamenii puteau vâna prăzi mari și nu le revendica în totalitate pentru ei. Așa că a putut renunța la vânătoarea periculoasă și a avut o șansă mai bună de a-și aduce puii pe lume. În ziua de azi, acest lucru ar fi numit o situație în care ambele părți au de câștigat.

Abia mai târziu oamenii au dresat câini pentru a proteja câmpurile, locuințele și turmele. Acest lucru răspunde nevoii naturale a câinelui de a-și apăra teritoriul și haita.

Strămoșii direcți ai câinelui ciobănesc german sunt câinii de turmă cu păr scurt și cu părul scurt din Germania, care au fost prezenți în multe zone ale Europei până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Câinii care erau obișnuiți în Thuringia și Württemberg sunt considerați a fi la originea rasei. Cu toate acestea, ei nu au fost niciodată câini de pășunat puri, ci întotdeauna câini de pază și protecție în același timp. Acest lucru explică versatilitatea acestor câini. În timp ce câinii de turmă menționați mai sus s-au dezvoltat fără o creștere selectivă, câinele ciobănesc german este rezultatul unei creșteri selective.

Cum a luat naștere rasa Ciobănesc german

Max von Stephanitz a fost entuziasmat de acest tip de câine și a stabilit un prim standard de rasă pentru câinele ciobănesc german încă din 1891. El a împărțit rasa în câini cu păr aspru, cu păr neted și cu păr lung. Standardul său prevedea urechi ascuțite, un bot alungit și o coadă stufoasă, purtată în jos. Câinii trebuiau să aibă o înălțime de 50-55 de centimetri. Blana putea fi neagră, albă, gri sau galben-roșiatică. Erau permise câinii unicolori, precum și cei cu numeroase semne. Modelul a fost aspectul câinelui ciobănesc din Turingia.

Progenitorul ciobănescului german de astăzi a fost Horand von Grafrath al crescătorului Friedrich Sparwasser din Frankfurt. Von Stephanitz a cumpărat acest câine la 15 ianuarie 1898 pentru a-l împerechea cu câini ciobănești din Württemberg.

La 22 aprilie 1899, prietenii noii rase au înființat Verein für Deutsche Schäferhunde (SV) la Karlsruhe. Primul președinte a fost Max von Stephanitz. Împreună cu prietenul său Arthur Meyer, acesta a creat un câine de muncă universal. Primul standard oficial al rasei a fost stabilit la prima adunare generală a asociației, la 20 septembrie 1899, la Frankfurt am Main.

Un capitol întunecat

Din nefericire, există un capitol întunecat în istoria rasei, care este menționat doar pentru că proprietarii de animale sunt uneori greșit clasificați. Reproducerea rasei dorite de origine germană cu un instinct de luptă pronunțat a fost însoțită de sentimente național-socialiste. Astfel, liderii armatei germane (Hindenburg, Ludendorff, Hitler și Himmler) din cele două războaie mondiale au deținut ciobănești germani. În cel de-al Treilea Reich, ciobănescul german a devenit un simbol al virtuților germane, precum curajul și loialitatea. Animalele au fost folosite ca câini de pază în lagărele de concentrare, dar au fost, de asemenea, recrutate pentru serviciul militar. Aceasta din urmă, însă, s-a întâmplat și în cazul adversarilor de război.

Până în ziua de azi, numele de câine ciobănesc german este dezaprobat în Anglia și în alte state. Rasa a fost deja redenumită Alsatian Wolf Dog de către British Kennel Club în timpul Primului Război Mondial. Mai târziu a devenit Câinele Alsacian pentru a nu-l face să pară prea sălbatic. Abia în 1977, renumele a fost inversat de către British Kennel Club. Cu toate acestea, cluburile locale ale crescătorilor de câini pot păstra și ele vechea denumire.

În mod curios, schimbarea denumirii în Alsatian Wolfhound a dus la interzicerea de către guvernul Commonwealth-ului a importului de ciobănești germani în Australia în 1929. Se presupunea că aceștia se încrucișează cu lupii și se temea că se vor amesteca cu dingo-urile indigene, ceea ce ar reprezenta un pericol pentru oi. Abia în 1974 legea a fost abrogată.

Nu există lupi în linia ancestrală

Întotdeauna există zvonuri conform cărora lupii au fost introduși în mod deliberat la începutul creșterii. Se presupune că, la începutul reproducerii pure, unii crescători ar fi încercat să atingă mai repede obiectivul de reproducere prin încrucișarea cu lupi. Cinologul și autorul elvețian de non-ficțiune Hans Räber descrie acest lucru în Enciclopedia câinilor de rasă pură. El se referă la o declarație a lui von Stephanitz, potrivit căreia străbunica câinelui de rasă Hektor von Wohlen ar fi descins dintr-o încrucișare între un lup și un ciobănesc german. Ulterior, von Stephanitz a corectat această afirmație în sensul că această încrucișare în legătură cu masculul Hektor avusese loc deja cu șase generații în urmă.

Räber menționează, de asemenea, că cinofilul amator elvețian Albert Heim era ferm convins că lupii au fost încrucișați în mod repetat cu câinii ciobănești în Germania între 1870 și 1900. Acest lucru se întâmplase pentru că se presupunea că ar fi protejat împotriva bolii de Carré. Heim a atribuit o deteriorare izbitoare a caracterului câinilor ciobănești după 1920 încrucișărilor cu lupi. Cu toate acestea, Räber presupune că un lup a fost revendicat cu plăcere ca strămoș, deoarece entuziaștii rasei apreciau acest lucru. Ciobanii profesioniști și von Stephanitz însuși au sfătuit împotriva încrucișărilor țintite, deoarece descendenții unor astfel de împerecheri nu erau de încredere. Prin urmare, dacă au existat astfel de încrucișări, urmașii trebuie să fi fost excluși de la reproducere.

Din păcate, este un fapt că ciobanii germani au uneori un caracter nu lipsit de probleme (vezi capitolul Caracterul animalelor).

Obiective moderne de creștere a animalelor

În cadrul Verband für das Deutsche Hundewesen (VDH) e. V., câinele ciobănesc german era gestionat în cadrul Verein für Deutsche Schäferhunde (SV). Din martie 2009, acesta este crescut în cadrul Schäferhundeverein RSV2000. Obiectivele de creștere stabilite de Stephanitz sunt valabile și astăzi. Câinele ciobănesc trebuie să fie un câine de muncă, un ajutor și un prieten al omului.

Ilustrație 1Câinele ciobănesc