Arta și știința actorului: Strategii secrete corp-minte

De Gianluca Testa

Expresivității Generative™ este o tehnica de actorie și metoda evoluției personale deja cunoscută și răspândită la nivel internațional, și se naște din nevoia de a răspunde la două întrebări:
Cum poate arta și știința actorului să devină o metodă de îmbunătățire a vieții individului, influențând structura experienței subiective și sporind impactul comunicării verbale, paraverbale și non-verbale, asupra lui și a celorlalți?
Cum pot fi unele dintre cele mai recente descoperiri ale științei în domeniile psihologiei, comunicării și lingvisticii, să perfecționeze arta actorului, abilitatea lui să se identifice cu un personaj și să interpreteze o scenă într-un mod credibil?
Expresivitatea generativă este o metodă de transformare personală care poate spori capacitatea de a genera stări și de a îmbunătăți performanța prin impactul comunicării verbale, paraverbale și non-verbale, asupra noastră și a celorlalți, modificând percepția senzorială si emoțională a lumii din jurul nostru și creând noi realități, posibilități și resurse. 

• Limbă: Română
• Editor: Teatroformattivo
• Data lansării: 7 iun. 2022
• ISBN: 9791221349863

Previzualizare carte

Gianluca Testa

ARTA ȘI ȘTIINȚA ACTORULUI

Strategii secrete corp-minte

Traducere de Cassandra Dragoș

AVERTISMENT: Toate drepturile sunt rezervate în conformitate cu legea. Nici o parte din această carte nu poate fi reprodusă prin orice mijloace fără permisiunea scrisă a autorului. Este interzisă în mod expres transmiterea acestei cărți către alte persoane, fie în format tipărit sau electronic, fie contra cost sau gratuit. Informațiile oferite în această carte sunt rezultatul unor ani de studiu și specializare, astfel încât nu există nicio garanție că se vor obține aceleași rezultate. Cititorul își asumă întreaga responsabilitate pentru alegerile sale, fiind conștient de riscurile pe care le implică orice formă de exercițiu și practică. Cartea are doar un scop educativ și nu înlocuiește niciun fel de tratament medical sau psihologic și nici nu înlocuiește sfatul juridic al unui avocat și/sau contabil. Informațiile conținute în această carte nu reprezintă o solicitare de fonduri publice. Dacă sunteți conștient că a-ți putea avea probleme medicale, psihologice, juridice sau financiare, consultați mai întâi un specialist în domeniu.

Machetă de Valeria De Vecchi

CUPRINS

PREFAȚA

INTRODUCERE

PARTEA I

EPISTEMOLOGIA ACTORULUI

1

ACTORUL OMNIPREZENT

2

TEORIA HOLOGRAFICĂ A ACTORULUI: SIMȚURILE ȘI REALITATEA

3

UNIVERSUL ȘI CORP-MINTE: O CONCEPȚIE HOLISTICĂ

4

ACTORUL ȘI TIMPUL

PARTEA A II-A

ONTOLOGIA ACTORULUI

5

ACTORUL ȘI IMPRESIA DE AUTENTICITATE

PARTEA A III - A

TEHNOLOGIA ACTORULUI

6

TEHNICILE DE ÎNȘELĂCIUNE

7

PERFORMANȚA ȘI STRUCTURA PSIHOFIZICĂ DE BAZĂ

8

ASCULTAREA ȘI CALIBRAREA

9

URMĂRIREA ȘI ÎNDRUMAREA

10

LINGVISTICA: CUVINTELE CARE CREEAZĂ REALITATEA

11

PSIHOLOGIA VOCII: IMPACTUL COMUNICĂRII PARAVERBALE ASUPRA NOASTRĂ ȘI A CELORLALȚI

12

NIVELURILE DE GÂNDIRE ALE ACTORULUI ȘI ALE PERSONAJULUI

13

NIVELURI DE SUSȚINERE PENTRU ANTRENOR

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

Expresivitatea generativă este o metodă de transformare personală care poate spori capacitatea de a genera stări și de a îmbunătăți performanța prin impactul comunicării verbale, paraverbale și non-verbale, asupra noastră și a celorlalți, modificând percepția senzorială si emoțională a lumii din jurul nostru și creând noi realități, posibilități și resurse.

© 2005 Teatroformattivo®

© 2005 Centro Internazionale Studi Espressività Generativa®

https://www.centrostudieg.com

https://www.facebook.com/espressivita.generativa

https://www.egactor.com

PREFAȚA

Această carte este o introducere la unele dintre ipotezele care au contribuit la nașterea Expresivității Generative™, tehnica de actorie și metoda evoluției personale deja cunoscută și răspândită la nivel internațional, și se naște din nevoia de a răspunde la două întrebări:

Cum poate arta și știința actorului să devină o metodă de îmbunătățire a vieții individului, influențând structura experienței subiective și sporind impactul comunicării verbale, paraverbale și non-verbale, asupra lui și a celorlalți?

Cum pot fi unele dintre cele mai recente descoperiri ale științei în domeniile psihologiei, comunicării și lingvisticii, să perfecționeze arta actorului, abilitatea lui să se identifice cu un personaj și să interpreteze o scenă într-un mod credibil?

Presupunerea de bază este că fiecare experiență pe care o trăim este, în felul său, o performanță: adică un aici și acum în care avem nevoie de acces la potențialul și resursele noastre pentru atingerea unui anumit obiectiv, atât în domeniul profesional cât și cel privat.

Totuși, acest acces este compromis în mod constant de interferențe, interne și externe, care limitează fluxul natural al talentului.

Singura realitate cu care ne putem confrunta este o percepție subiectivă a lumii, bazată pe informațiile pe care în fiecare moment aparatul nostru senzorial le colectează și le trimite creierului. De asemenea, aparatul senzorial poate fi ghidat de voința noastră, și informațiile pot fi interpretate conform unor modele alternative, mai utile misiunii noastre existențiale.

Profesorul interpretat de Robin Williams în filmul Cercul poeților dispăruți, își îndemnă studenții să se ridice în picioare pe băncile lor pentru a privi lumea din perspective diferite, și îi invită să îndrăznească să se schimbe, căutând noi căi.

Individul capabil să-și îmbogățească propria hartă a realității, va putea să se îndrepte spre teritorii necunoscute și să facă din existența sa o călătorie minunată plină de descoperiri.

În același timp, actorul care întelege în profunzime procesul de percepție și interpretare a lumii, precum și tiparele comportamentului uman, va putea crea o a doua natură a personajului credibilă pentru public, ca și cum ar fi proiecția unei posibilități existențiale alternative a aceluiași actor individual.

INTRODUCERE

Înțelegerea sensului deplin al vieții

este datoria actorului, interpretarea ei este problema lui,

și exprimarea este pasiunea sa.

Marlon Brando

Actorul este un individ capabil să se miște în timp și spațiu într-o realtitate alternativă, numită dramă (sau film), în locul unei alte ființe umane, numită personaj. Arta, sau știința sa, este actoria.

Actoria este o artă, deoarece există variabile umane incontrolabile care nu pot fi întotdeauna prevăzute, ci gestionate în funcție de experiența și creativitatea artistului.

Cu toate acestea, actoria este, de asemenea, o știință, deoarece procesul a fost investigat în cauzele, legile, și efectele sale de către teoreticieni, precum Stanislavskij, Strasberg, Cechov, Vachtangov, Mejerchold și multi alții¹.

Fiecare dintre acești cercetători și-au creat propriul sistem de formare a actorului, care se bazează pe principii stricte². Print-o metodologie, și anume procese și proceduri de aplicare a acestor sisteme, schemele pot fi descompuse în componente de bază și reasamblate pentru a asigura rezultate verificabile și aplicabile.

În cele din urmă, actoria este o tehnologie, deoarece garantează instrumente pentru a facilita aplicarea unor astfel de tehnici, proceduri și cunoștințe pentru a obține rezultate specifice.

Instrumentul folosit de actor este aparatul uman. Fiind corpul și mintea dispozitivele sale, cea a actorului este o cunoaștere aplicată prin definiție: el trebuie să creeze, să facă personajul, o ființă umană care se mișcă într-un mediu; care posedă propriile abilități, comportamente, credințe, valori, identitate și spiritualitate; își folosește fizicul în spațiu și interacționează cu ceilalți printr-un stil de comunicare unic și recognoscibil.

Cuvântul actorie, în limbajul comun, este uneori asociat în mod eronat cu o impostură: o raprezentare stângace și falsă a vieții de zi cu zi. Dar actoria este exact opusul: implementează un comportament uman autentic, făcând ceva cuiva, într-un moment de realitate recreat pentru a fi văzut și auzit de un public.

În această perioadă socială, mai mult ca niciodată, tehnicile și caracteristicile pe care actorul le dezvoltă în formarea și experiența sa profesională sunt importante pentru o ființă umană în orice context.

Calități precum canalizarea energiei, capacitatea de a se transforma în scurt timp de la acțiune la oprire, de a tranzita rapid de la o stare prezentă la o stare dorită. Dar și imaginația, controlul mecanismelor expresive, capacitatea de a improviza, aptitudinea de a asculta, de a-ți folosi nuanțele vocii pentru a influența interlocutorul generând încredere, empatie, autoritate, pasiune.

Actorul este un maestru al comunicării, dotat cu instrumente expresive și psihologice sofisticate. Cu toate acestea, așa cum ne învață biografia multor mari artiști³ cu destin tragic, în afara scenei și-au folosit rareori talentul, mișcându-se uneori prin lume ca albatrosul lui Baudelaire, stângaci, ridiculizați de excese excentrice și narcisiste.

Actorul deține abilități și tehnici rafinate care îi permit, potențial, să gestioneze ceea ce este cel mai funcțional în lumea de astăzi: atitudinea mentală, motivația, flexibilitatea. Cu toate acestea, acest individ bizar pare adesea în largul său doar pe o scenă sau în fața unei camere de filmat.

Pe de altă parte, dacă nu ar fi așa, ar fi suficientă înscrierea la o școală de actorie pentru a deveni comunicatori excepționali, maeștri ai persuasiunii, oameni de succes în fiecare domeniu, iar școlile de actorie s-ar revărsa cu manageri aspiranți, politicieni, avocați, agenți de vânzări și alți profesioniști care au foarte puțin de-a face cu arta.

Toate acestea pentru că studiul actoriei ajută cu siguranță, dar limita provine din faptul că nimeni nu îl învață pe actor cum să-și canalizeze abilitățile și să-și adapteze potențialul la aspectele specifice a ceea ce numim lumea reală.

Pregatirea psihofizică a actorului durează mulți ani și forțează artistul la un fel de izolare. Este o cale complexă nelipsită de efecte secundare asupra minții și a sistemului nervos, un generator de poveri emoționale capabil să concentreze într-un singur individ suferințele a zeci de alți indivizi, numiți personaje, iar pentru a fi practicat necesită imersiune zilnică în labirinturile întunecate ale schizofreniei.

Scopul acestei lucrări este, prin urmare, de a contura bazele unui nou model de creștere personală în care tehnicile și experiența actorului pot contribui într-un mod semnificativ la înțelegerea și aplicarea strategiilor pentru a face față realității.

În prima parte, Epistemologia actorului, voi arăta modul în care cele mai recente studii științifice⁴, care au confirmat faptul că regulile care stau la baza minții și a comportamentului nostru se bazează pe aceleași legi care reglează universul, ne ajută să înțelegem într-un mod profund fenomenul actoriei.

Nu vor lipsi referințele „filosofice" despre fizica cuantică, din care voi cita câteva teorii pentru a descrie metaforic personajul ca stare de probabilitate a actorului.

Procesul de creare a personajului este proiecția unei realități alternative, a unei lumi posibile, poate a unui univers existent la distanțe incalculabile față de al nostru, care se naște în momentul în care actorul devine un