Nostradamus. Profețiile complete 2001-2105

De Reading Mario

Controversat medic și farmacist francez, Michel de Nostredame s-a bucurat de celebritate și recunoaștere încă din timpul vieții. De la moartea sa, din 1 iulie 1566, eveniment pe care l-a prevăzut întocmai, cu o seară mai înainte, profețiile sale au văzut necontenit lumina tiparului. De-a lungul timpului, doar Biblia s-a vândut în mai multe exemplare.

Dezastrul de la World Trade Center, războiul din Irak, tsunamiurile devastatoare din 2004/2005 și inundațiile de proporții din New Orleans sunt doar câteva dintre evenimentele prezise de Nostradamus.

Mario Reading ne oferă acum ocazia să aruncăm o privire asupra secolului 21, chiar înainte ca mecanismul istoriei să se pună în mișcare. Ce ne rezervă oare viitorul? Un atentat la viața președintelui Statelor Unite ale Americii? Un nou Război Mondial? Destrămarea ONU? Prăbușirea monarhiei britanice? Nașterea celui de-al treilea Anticrist?

• Limbă: Română
• Editor: Grup Editorial Litera
• Data lansării: 14 iun. 2016
• ISBN: 9786066007146

Previzualizare carte

Mulţumiri

Mai multe persoane m-au ajutat cu pregătirea acestei cărţi şi aş dori să le mulţumesc. Editorului meu, Michael Mann, pentru răbdarea şi sfaturile înţelepte, precum inspirata sugestie a rezumatelor; agentului meu, Anthea Morton-Saner, pentru că a rămas alături de mine la bine şi la rău (mai ales la rău); Dr. Gerald Phillipson, pentru sugestiile privind Cabala; lui Shelagh Boyd, pentru redactarea inspirată; lui Penny Stopa, pentru ajutorul plin de tact cu detaliile de producţie; lui Ned Halley (un alt nebun după Nostradamus) pentru încurajarea plină de veselie. Mulțumiri şi soţiei mele, Claudia, pentru susţinerea plină de iubire şi pentru încurajări.

Introducere

Va fi o experienţă supărătoare pentru preşedintele George W. Bush să deschidă această carte şi să descopere că un profet din Franţa secolului al XVI-lea a prevăzut încercarea de asasinat a unui lider mondial foarte important în timpul mandatului său.

Și, dacă domnul Bush este un om înţelept (şi trebuie să pre-supunem că este), chiar va citi catrenul 10/26 – 2006 – 2008 cu foarte mare atenţie, iar apoi va lua măsuri urgente pentru a se asigura că profeţia nu se adevereşte cu privire la el. Dar preşedintele Bush, ca toţi preşedinţii SUA din istorie, este obişnuit cu ameninţările. Este protejat de cel mai bine antrenat serviciu de securitate din lume. Fondat în 1865, pentru a lupta împotriva contrafacerii şi falsificării de monedă, Serviciul Secret american a păzit fiecare preşedinte începând cu 1901, anul în care William McKinley a devenit al treilea preşedinte ucis într-o perioadă de 36 de ani. Când s-a aflat ştirea despre asasinarea lui, autorităţile au decis imediat că ceva era, într-adevăr, „putred în Danemarca" şi că era nevoie de acţiuni urgente pentru a opri hemoragia politică.

Serviciile Secrete au mai pierdut un singur preşedinte în secolul care a urmat fondării lor, dar acesta era, dacă mi-este permis, un exemplar aparte. Mă refer la John F. Kennedy, a cărui asasinare, la 22 noiembrie 1963, a inaugurat o nouă eră de paranoia politică.

De atunci, au existat o serie de ameninţări, dintre care cea mai însemnată pare a fi atentatul la viaţa lui Ronald Reagan, dar, per total, Serviciile Secrete s-au dovedit deosebit de eficiente în protejarea şefilor de stat ai SUA şi a familiilor acestora – cu excepţia notabilă a fratelui preşedintelui Kennedy, Robert, care a fost împuşcat mortal la Los Angeles, în 1968.

O noutate majoră în scenariul lui Michel de Nostredame este faptul că liderii mondiali vulnerabili, cu fraţi în poziţii înalte, vor descoperi, după citirea catrenului cu numărul 10/26, nu numai că ar putea avea loc o încercare de asasinat asupra lor, dar şi ce se va întâmpla după asasinare – dacă, desigur, atentatul ar fi reuşit. Cu siguranţă, această informaţie nu va fi uşor de digerat. Dar nu le cerem să meargă doar pe încredere. Uitaţi-vă la succesiunea datelor. Nostradamus a prezis corect moartea regelui Henric al II-lea al Franţei, în timpul unui duel prietenos, până la detaliul lăncii despicate a oponentului lui Henric, care a străpuns coiful regelui prin vizieră şi i-a perforat ochiul. Nostradamus a avertizat-o, personal, pe regina lui Henric, Caterina de Medici, asupra pericolului, dar ea nu a reuşit să îl facă pe soţul ei să renunţe după ce acceptase deja revanşa (urmare a unei decizii luate imediat după prima lor confruntare) cu şovăitorul Montgomery, căpitanul Gărzii Scoţiene. Regele a murit în agonie, zece zile mai târziu, la 10 iulie 1559. Nefericitul Montgomery, iertat de rege, a căzut în dizgraţia reginei văduvite timp de cincisprezece ani după moartea soţului ei – şi acest lucru a fost prezis din nou de Nostradamus, în catrenul 3/30, până la cei şase oameni înarmaţi care l-au răpit din dormitorul său şi l-au dus la închisoarea Conciergerie, unde a murit.

Și Benito Mussolini ar fi făcut bine să fi aruncat o privire pe catrenul 2/24, în care nu îi este prezisă numai moartea, ci şi modul în care va avea loc – „spânzurat într-o cuşcă de fier", care s-a dovedit a fi reprezentarea metaforică a staţiei de alimentare bombardate de la Guilino di Mezzegra, în apropierea lacului Como, din Italia. Napoleon, Ducele de Berry, Carol I, Adolf Hitler, Maria Stuart şi chiar John F. Kennedy ar fi putut beneficia de avertizările în legătură cu moartea lor, dar, aşa cum a spus cu eleganţă Augustine Birrell în lucrarea sa Obiter Dicta: istoria este o scenă, nu o filosofie. Chiar dacă avem cunoștinţe despre viitor, nu este nici necesar, nici dezirabil şi nici măcar posibil să acţionăm pe baza lor.

Întorcându-ne acum la Profeţiile complete, am început aceste comentarii marginal în trecut, cu Dezastrul Turnurilor Gemene de la 11 septembrie 2001, nu doar pentru că a avut loc aproape de cumpăna dintre secole, dar şi pentru că prezicerile lui Nostradamus despre eveniment sunt atât de detaliate şi atât de uimitoare, încât vor oferi şi mai multă credibilitate pronosticurilor sale, atât pentru viitorul nostru, cât şi pentru cel al planetei noastre. Interpretarea previziunilor lui Nostradamus seamănă mult cu munca unui detectiv. Urmărirea întrepătrunderii de sensuri pentru atingerea unui final, concluzia, chiar dacă e doar o încercare, implică o muncă de deducţie extrem de satisfăcătoare. Prin urmare, am luat ca punct de plecare premisa că cele mai ezoterice dintre catrenele lui Nostradamus – cu alte cuvinte, cele fără referinţe evidente la timpurile în care a trăit sau la cele patru secole şi jumătate care au urmat după moartea sa – trebuie, prin excelenţă, să se refere la viitor. Astfel, le-am tradus pe acestea şi le-am abordat dintr-o perspectivă complet nouă, fără referire la comentariile vechi.

Scrierile vechi franţuzeşti sunt mai mult decât excentrice, pentru că atât numele proprii, cât şi substantivele pot fi explicate într-o varietate de moduri. Sensurile în sine au fost interpretate mult mai vag decât sunt acum şi interpretarea absolut literală a oricărui text ar fi fost luată în râs de cititorii educaţi ai secolului al XVI-lea. Noutatea deplină a abordării mele priveşte relaţia dintre catrene – care se bazează unul pe celălalt. Prin folosirea propriilor date indexate ale lui Nostradamus în profeţiile legate de viitor, am descoperit conexiuni în Centurii care au aruncat o extraordinară lumină colectivă asupra înţelesurilor profeţiilor individuale, adesea opace.

Comentatorii din trecut au abordat toate catrenele individual, ca preziceri separate, dar Nostradamus a fost atât alchimist, cât şi prezicător şi a crezut în întrepătrunderea lucrurilor; tocmai din acea întrepătrundere avea să iasă la lumină adevărul. Alchimiştii credeau că totul pe pământ era contopit şi interconectat şi că era suficientă descoperirea secretului amalgamării pentru a ajunge la coduri şi la taine morfologice ascunse. Multe dintre catrene, chiar dacă se remarcă individual din diferitele Centurii ale lui Nostradamus, sunt, de fapt, strâns interconectate şi pot fi explicate numai prin această interpretare.

Acest fapt, această corelaţie iese la iveală numai când textele sunt luate împreună – un catren se construieşte pe altul, iar adevărata interpretare poate fi găsită doar când se ţine cont de acest lucru. Comentatorii anteriori pur şi simplu nu au luat suficient în considerare datele indexate ale lui Nostradamus. Există chiar şi un considerent, căruia i-am acordat în parte crezare, conform căruia Nostradamus ar fi prevăzut catrenele ca pe un fel de comentariu cursiv al istoriei – cu alte cuvinte, ar fi intenţionat să fie folosite iarăşi şi iarăşi şi ar fi fost pe deplin interpretabile doar după producerea evenimentului.

Nostradamus şi-a organizat prezicerile în Centurii de câte o sută de catrene fiecare (cu excepţia celui de-al şaptelea din seria de zece, care se opreşte la numărul patruzeci şi doi). Este probabil să fi intenţionat iniţial ca numerele catrenelor să corespundă anilor din calendar, dar apoi a renunţat, de teama Inchiziţiei. Totuşi, scheletul structurii originale s-a păstrat. Foarte adesea, catrenele par insipide dacă sunt interpretate individual, dar dobândesc însemnătate şi claritate când sunt considerate în contextul altor catrene, care apar în diferite Centurii, dar cu ani de index similari. Acest lucru se întâl-neşte îndeosebi în catrenele care prevăd (în termenii lui Nostradamus, desigur) viitorul îndepărtat. Prin utilizarea acestor paralele, poate fi creată o imagine a viitorului îndepărtat şi a evenimentelor care îl compun.

Multe dintre datele de index se leagă indiscutabil, mai ales în privinţa înţelesurilor, cu date de index similare din diferite Centurii şi, chiar dacă mulţi ani separă momentul scrierii de momentul prezis, tot se pot aplica aceloraşi evenimente. Un bun exemplu ar putea fi scenariul războiului global din catrenele 10/69, 5/70, 9/70, 2/70, 3/70 şi 3/71, care prezic evenimente din anii 2069–2071. Un alt exemplu ar putea fi secvenţa crizei franceze în 10/98, 6/99, 1/100, 2/100 şi 10/1, care se referă la anii 2098-2101. Sau ce spuneţi de seria crizelor din Biserica Romano-Catolică din catrenele 2/56, 5/56, 4/56, 10/57 şi 2/57, cu o perioadă prevăzută în 2056–2057? Sau ciclul sfârşitului monarhiei în Marea Britanie din 10/40, 4/40 şi 5/40 pentru anul 2040? Uitaţi-vă la datele din index – sunt absolut exacte. Aşa cum sunt şi conexiunile dintre catrene. Și nimeni nu a mai observat acest lucru până acum!

În trecut, s-a acordat prea puţină atenţie referinţelor clasice şi mitologiei din scrierile lui Nostradamus. Acestea au contribuit la formarea bazei fundamentale a proceselor gândirii lui Nostradamus – chiar şi conceptul de Oracol, pe care autorul profețiilor l-a personificat, a fost preluat din mitologie. Nostradamus trebuie să fi avut acces, ca orice om educat din Franţa secolului al XVI-lea, la un vast fond de cunoştinţe clasice şi ar fi considerat utilizarea acestuia, dar şi capacitatea de înţelegere a miturilor clasice de către cititorii săi ca o condiţie sine qua non. Este nevoie să se utilizeze un nivel similar de cunoștințe în interpretarea contemporană a catrenelor, care să nege orice idei ascunse pe care Nostradamus le-ar fi scris într-un limbaj secret, accesibil numai iniţiaţilor sau celor care au aprofundat în secret înţelepciunea Cronicii Akashice. Era, pur şi simplu, extrem de bine pregătit şi educat.

De regulă, francezii sunt încântaţi de jocurile de cuvinte, iar în timpul lui Nostradamus nimeni nu s-ar fi gândit că un cuvânt se rezumă la sensul de bază, în cadrul unei singure propoziţii; contextul general trebuia, de asemenea, luat în considerare. O să vă dau un exemplu. O frază aparent clară în franceza veche, cum ar fi „En Normandie l’on vendage avec la gaule", care, luată literal, pare să spună: „În Normandia se foloseşte secera mai poate să însemne: „În Normandia, oamenii seceră alături de francezi. Iritant pentru traducători, desigur, dar totodată deosebit de bogat în potenţiale întrepătrunderi şi înţelesuri ascunse.

Cheia profețiilor lui Nostradamus, în opinia mea, este procesul în sine al traducerii – actul traducerii deschide mintea comentatorului faţă de ceea ce încearcă Nostradamus să îi transmită de-a lungul secolelor (atât literal, cât şi metaforic). Cel mai important pentru un traducător este să nu considere textul rând cu rând. Trebuie luat întotdeauna în considerare întregul catren şi suntem adesea nevoiţi să ne întoarcem la început când înţelesul final se clarifică. Șabloanele propriei gândiri sunt cel mai mare pericol pentru un traducător – tentaţia de a insista pe un anumit răspuns posibil pentru că pare a fi evident. Din păcate pentru noi, comentatorii, nu putem pătrunde în mintea lui Nostradamus, astfel încât suntem nevoiţi să îl abordăm retrospectiv. Acest lucru, dacă mai e nevoie să o spunem, lasă loc acuzaţiei că, după bătălie, mulţi viteji se-arată. Referindu-mă doar la viitor, sper în secret să evit această critică, dar recunosc că orice comentariu despre Nostradamus este condiționat de percepţia subiectivă a comentatorului asupra prezentului şi de propriile limite înnăscute ale capacităţilor sale imaginative.

Singura soluţie la această dilemă este ca acel comentator să abordeze catrenele cu mintea deschisă, având capacitatea de a se lăsa surprins. Sunt încrezător că citind comentariile care urmează veţi simţi că am făcut asta.

Notă biografică

Nostradamus a fost atât catolic, cât şi evreu. Chiar dacă pare un paradox, nu era perceput astfel în Franţa secolului al XVI-lea, care se închina lui Dumnezeu, sub forma Inchiziţiei, dar şi lui Mamon, sub forma jefuirii de către biserică a proprietă-ţilor altora.

Timp de treizeci de ani, sub domnia regelui René cel Bun, evreii din Provence au primit dreptul de liberă practică a religiei, dar toate astea s-au sfârşit odată cu moartea lui René, în 1480, dată care, din nefericire, a corespuns cu fondarea Inchiziţiei spaniole. Până la naşterea lui Nostradamus, în 1503, cei mai proeminenţi evrei s-au convertit, cu prudenţă, la o formă pragmatică de catolicism, graţie edictelor din 1488 date de Carol al VIII-lea, respectiv Ludovic al XII-lea, în 1501. Acest lucru nu a împiedicat Coroana franceză să le fure ocazional proprietăţile, dar le-a oferit o măsură de protecţie într-o ţară subit inundată de intoleranţă religioasă şi de paranoia. Astfel, copilul Michel de Nostredame nu a fost circumcis (pedeapsa fiind, conform legii levitice, alungarea din sânul poporului lui Israel) şi botezat în ritul creştin, dar, în acelaşi timp, a păstrat, prin intermediul celor doi bunici, un acces intim la lanţul evreiesc al tradiţiilor din Schalscheleth Hakabbalah, care i s-a potrivit foarte bine în ipostaza