Jocul cu focul

De Jennifer Probst

SERIA „CĂSĂTORIE CU UN MILIONAR“ Pentru a-și salva casa copilăriei, Alexa McKenzie, impulsiva proprietară a unei librării, recurge la o metodă extrem de neobișnuită: să facă o vrajă de dragoste care să-i aducă un soț bogat. Însă nici un moment nu s-a gândit că acesta ar putea fi fratele celei mai bune prietene – cel care odinioară i-a frânt inima. Miliardarul Nicholas Ryan nu crede în căsătorie, dar ca să moștenească firma de arhitectură a unchiului său, are nevoie de o soție – și încă rapid. Aflând de situația financiară precară a prietenei surorii sale, el îi face Alexei o propunere îndrăzneață: o căsătorie de formă din care amândoi ar avea de câștigat. Însă o astfel de căsătorie are anumite reguli: fără implicare emoțională de nici un fel, fără vreo poveste de dragoste… și chiar fără sex. Cum contractul dintre ei este doar pentru un an, regulile n-ar trebui să fie greu de urmat pentru nici unul din ei. Doar că jocul cu focul se dovedește mult prea greu de stăpânit când soarta este decisă să le dejoace planurile atât de atent făcute…

Jocul cu focul a rămas 26 de săptămâni în topul de bestselleruri
New York Times

Jennifer Probst a scris peste 30 de romane și nuvele contemporane, prezente în topurile New York Times, USA Today și Wall Street Journal, iar Kirkus Reviews a numit-o „un fenomen al literaturii romance“. Cărțile ei au fost traduse în peste zece limbi, în mai mult de un milion de exemplare.

• Limbă: Română
• Editor: Grup Editorial Litera
• Data lansării: 30 oct. 2020
• ISBN: 9786063367984

Previzualizare carte

1.png

The Marriage Bargain

Jennifer Probst

Copyright © 2012 Jennifer Probst

Ediție publicată pentru prima dată de Gallery Books, o divizie a Simon & Schuster, Inc.

Lira şi Cărţi romantice sunt mărci înregistrate ale

Grupului Editorial Litera

O.P. 53; C.P. 212, sector 4, Bucureşti, România

tel.: [phone]

e-mail: [e-mail]

Ne puteţi vizita pe

www.litera.ro

Jocul cu focul

Jennifer Probst

Copyright © 2020 Grup Media Litera

pentru versiunea în limba română

Toate drepturile rezervate

Editor: Vidraşcu şi fiii

Redactor: Adriana Marcu

Corector: Emilia Achim

Copertă: Flori Zahiu

Tehnoredactare şi prepress: Ioana Cristea

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

probst, jennifer

Jocul cu focul / Jennifer Probst

trad. din lb. engleză: Angela Mitroi – Bucureşti: Litera, 2020

ISBN 978-606-33-6369-6

ISBN EPUB 978-606-33-6798-4

I. Mitroi, Angela (trad.)

821.111

Pentru mama mea. Mi-ai citit primele manuscrise cu romane de dragoste scrise cu o veche mașină de scris și ai parcurs chiar și scenele de dragoste. Tu m-ai încurajat să-mi urmăresc visul și nu ai crezut niciodată că este doar un hobby. M-ai sprijinit la bine și la rău, în fiecare zi, de-a lungul anilor. M-ai inspirat să fiu o persoană mai bună în această viață. Sunt mândră că sunt fiica ta. Această carte este pentru tine, mamă.

capitolul 1

Avea nevoie de un bărbat. Preferabil, unul cu 150 000 de dolari disponibili.

Alexandria Maria McKenzie se uita fix la micul foc făcut în mijlocul livingului, întrebându-se dacă își pierduse complet mințile. Pe bucata de hârtie din mână avea scrise toate calitățile pe care le visa de la sufletul ei pereche. Loialitate. Inteligență. Umor. Instinct familial și dragoste pentru animale. Un venit sănătos.

Majoritatea ingredientelor erau deja pregătite. Un fir de păr de la un membru al familiei de sex masculin – fratele ei era încă enervat că i-l smulsese. Un amestec de ierburi parfumate – probabil pentru a-i oferi delicatețe. Și un bețigaș pentru… ei bine, spera că asta nu însemna ce credea ea că putea fi.

Respiră adânc și aruncă lista într-o găleată, privind-o cum arde. Se simțea de-a dreptul idioată că făcuse o vrajă de dragoste, dar nu prea mai avea de ales și, în fond, nimic de pierdut. În calitate de proprietară a unei librării eclectice dintr-un orășel universitar în vogă din nordul statului New York, își imagina că-și poate permite o oarecare doză de excentricitate. Precum această rugăciune către Mama Natură, care să-i trimită bărbatul perfect.

Alexa se întinse să ia extinctorul, atunci când flăcările începură să se ridice. Fumul îi aminti cumva de crusta de pizza arsă de pe fundul cuptorului. Strâmbă din nas, aruncă spray-ul în mijlocul covorului și plecă să bea un pahar cu vin roșu pentru a sărbători momentul.

Mama ei trebuia să vândă Tara. Casa familiei sale.

Alexa înșfăcă o sticlă de Cabernet Sauvignon și se gândi la situația sa incertă. Librăria ei fusese ipote­cată. Extinderea cafenelei ar avea nevoie de o planificare atentă și nu avea nici un ban de cheltuială în plus. Privi apartamentul de la mansardă în stil victorian și își dădu seama că nu era nimic de vândut. Nici măcar pe eBay.

Avea 27 de ani și probabil ar fi fost cazul să locuiască într-un apartament elegant, să poarte haine de firmă și iasă la o întâlnire la fiecare sfârșit de săptămână. În schimb, ea salva câini de la adăpostul local de animale și își cumpăra eșarfe cochete pentru a da o notă de eleganță ținutelor sale. Îi plăcea lumina soarelui, să aibă o atitudine deschisă față de toate posibilitățile și să-și urmeze inima. Din păcate, nimic dintre toate aceste lucruri nu putea salva casa mamei sale.

Luă o înghițitură din vinul roșu rubiniu și recunoscu în sinea ei că nu mai rămăsese nimic de făcut. Nimeni nu avea destui bani și când urma să vină scadența impozitului, nu avea să fie un final fericit. Nu era Scarlett O’Hara. Și Alexa nu credea că încercarea ei disperată de a face o vrajă de dragoste pentru a ademeni bărbatul perfect avea să ajute.

Soneria sună. Rămase cu gura căscată de uimire. Dumnezeule, oare e el? Se uită la pantalonii ei de trening și la tricou, întrebându-se dacă avea timp să se schimbe. Se ridică să răscolească prin dulap, dar soneria sună iar, așa că se îndreptă spre ușă, respiră adânc și întinse mâna spre clanță.

– Era și cazul să răspunzi.

Speranțele ei se năruiră. Alexa își privi cea mai bună prietenă, Maggie Ryan, și se încruntă.

– Trebuia să fii un bărbat.

Maggie pufni și intră. Flutură o mână în aer, făcând să sclipească unghiile date cu ojă de culoarea cireșelor și se aruncă pe canapea.

– Da, da, s-o crezi tu! L-ai pus pe fugă pe ultimul tip cu care te-ai întâlnit, așa că nu-ți mai fac nici o lipeală. Ce s-a întâmplat aici?

– Ce vrei să spui că l-am pus pe fugă? Am crezut că o să mă atace.

Maggie ridică din sprânceană.

– S-a aplecat să te sărute de noapte bună. Tu te-ai împiedicat și-ai căzut în fund, iar el s-a simțit ca ultimul idiot. Oamenii se sărută după o întâlnire, Al. Este un lucru obișnuit.

Alexa aruncă gunoiul rămas într-o pungă și ridică găleata.

– Mâncase tone de usturoi la cină și n-am vrut să se apropie de mine.

Maggie apucă paharul de vin și luă o dușcă sănătoasă. Își întinse picioarele lungi îmbrăcate în piele neagră și își agăță tocurile înalte ale cizmelor de marginea mesei ponosite.

– Ia mai spune-mi încă o dată de ce n-ai făcut sex în ultimul deceniu?

– Vrăjitoareo!

– Puritano!

Alexa se dădu bătută și pufni în râs.

– Bine, ai câștigat. Cărui fapt îi datorez onoarea vizitei într-o sâmbătă seara? Arăți bine.

– Mulțumesc. Mă întâlnesc cu cineva la un pahar pe la unsprezece. Vrei să vii?

– La întâlnirea ta?

Megan se strâmbă și goli restul paharului.

– Vei fi o companie mai bună. Tipul e plictisitor.

– Atunci de ce te vezi cu el?

– Arată bine.

Alexa se lăsă lângă ea pe canapea și oftă.

– Aș vrea să pot fi ca tine, Maggie. De ce am atâtea inhibiții?

– Iar eu de ce nu am deloc? Buzele lui Maggie se strâm­bară autoironic, apoi arătă spre găleată. Așa deci, care e treaba cu focul?

Alexa oftă.

– Am făcut o vrajă de dragoste. Ca să, ăă... găsesc un bărbat.

Prietena ei își dădu capul pe spate și începu să râdă.

– Bine, dar ce-are asta de-a face cu găleata?

Alexa își simți obrajii arzând. Nu trăise niciodată senzația.

– Am făcut un foc în onoarea Mamei Natură, șopti ea.

– Oh, Dumnezeule!

– Uite, sunt disperată. Încă nu l-am întâlnit pe Domnul Perfect și a apărut o altă mică problemă pe care trebuie să o rezolv, așa că am combinat ambele nevoi într-o singură listă.

– Ce fel de listă?

– Una dintre clientele mele mi-a spus că a cumpărat o carte cu vrăji de dragoste și atunci când a făcut o listă cu toate calitățile pe care le căuta la un bărbat, acesta a apărut.

Acum Maggie părea interesată.

– Un bărbat a apărut în viața ei, având toate calitățile pe care și le dorea?

– Da. Lista trebuie să fie specifică. Nu poate fi prea generală, pentru că altfel universul se încurcă în dorințele tale și nu trimite nimic. A spus că dacă faci vraja, bărbatul potrivit va apărea.

Ochii verzi ai lui Maggie sclipiră.

– Dă-mi să văd cartea.

Nu exista nimic mai bun decât o altă femeie singură care să te facă să te simți mai bine atunci când căutai un bărbat. Alexa îi aruncă micul volum îmbrăcat într-o copertă textilă, simțindu-se un pic mai bine.

– Hmm, arată-mi lista ta.

Alexa aruncă o privire spre găleată.

– Am ars-o.

– Știu că mai ai o copie sub pat. Las-o baltă, o iau eu.

Prietena ei se îndreptă spre salteaua de culoare galben canar și își băgă mâna sub perne. În câteva secunde, ținea triumfătoare lista între unghiile de un roșu aprins și își lingea buzele de parcă ar fi fost gata să plonjeze într-un roman de dragoste fierbinte. Alexa se ghemui pe covor. Să înceapă umilința!

– Numărul unu, recită Maggie. „Un fan Mets".

Alexa se pregăti pentru explozie.

– Baseball?! strigă Maggie. Flutură hârtia în aer cu un efect dramatic. Cum naiba e posibil să ai ca prioritate absolută baseballul? Nu au mai ajuns în campionat de ani buni! Este statistic demonstrat că în New York există mai mulți fani Yankees decât fani Mets, iar asta scoate din discuție majoritatea populației masculine.

Alexa scrâșni din dinți. De ce era mereu bombănită pentru preferințele sale în ceea ce privește echipele din New York?

– Cei de la Mets au suflet și personalitate, și am nevoie de un bărbat care să-i poată susține pe cei care par a nu avea șanse. Refuz să mă culc cu un fan Yankees.

– Ești praf. Renunț, spuse Maggie. „Numărul doi: adoră cărțile, arta și poezia. Se opri să se gândească la asta, apoi ridică din umeri. Accept. „Trei: crede în monogamie. Foarte important pe listă. „Numărul patru: vrea copii". Își ridică ochii de pe listă. Câți?

Alexa zâmbi.

– Mi-aș dori trei. Dar mă mulțumesc și cu doi. Ar fi trebuit să specific câți pe listă?

– Nu, Mama Natură va înțelege corect, continuă Maggie. „Numărul cinci: știe să comunice cu o femeie. Bună asta. M-am săturat să citesc cărți despre Venus și Marte. Am trecut prin toată seria și încă n-am nici cea mai vagă explicație. „Numărul șase: adoră animalele. Gemu. Este la fel de rău ca Mets!

Alexa se întoarse pe covor spre ea.

– Dacă urăște câinii, cum pot continua programul meu de voluntariat la adăpost? Și dacă este vânător? Să mă trezesc în miez de noapte și să dau peste un cerb mort care mă privește de deasupra șemineului.

– Exagerezi. Maggie se întoarse la listă. „Numărul șapte: are un comportament moral și crede în onestitate. Ar fi trebuit să fie numărul unu pe listă, dar asta e, eu nu sunt fan Mets. „Numărul opt: e un amant bun. Își arcui sprâncenele. Asta ar fi numărul doi pe lista mea. Dar sunt mândră că măcar apare acest aspect. Poate că nu ești chiar praf.

Alexa înghiți în sec, cu stomacul strâns.

– Continuă.

– „Numărul nouă: instinct familial puternic". Are logică – parcă suntem în The Waltons¹. Bine, numărul zece…

În tăcerea care se lăsase se auzea ticăitul ceasului. Alexa o urmări pe Maggie cum citește punctul din nou.

– Alexa, cred că am citit greșit numărul zece.

Alexa oftă.

– Cred că nu.

Maggie reciti cu voce tare ultima cerință.

– Posedă 150 000 de dolari lichizi disponibili. Ridică privirea. Mai dă-mi niște detalii.

Alexa își înălță bărbia.

– Am nevoie de un bărbat pe care să-l pot iubi, care să aibă 150 000 de dolari de dat. Și am nevoie de el rapid.

Maggie își scutură capul de parcă tocmai ar fi ieșit din apă.

– Pentru ce?

– Ca să salvez Tara.

Maggie clipi nedumerită.

– Tara?

– Da, casa mamei. Știi, ca în film, Pe aripile vântului? Ți-aduci aminte cum obișnuia mama să zică în glumă că are nevoie de mai mult bumbac pentru a plăti facturile? Nu ți-am spus cât de rău este, Maggs. Mama vrea să o vândă și nu pot s-o las. Nu mai au bani și nu au unde să se ducă. Voi face orice ca s-o ajut, chiar și dacă asta înseamnă să mă căsătoresc. La fel ca Scarlett.

Maggie gemu și își înșfăcă geanta. Își scoase telefonul și începu să formeze numere.

– Ce faci?

Alexa se luptă cu teama că prietena ei cea mai bună n-ar putea înțelege. La urma urmei, nu ceruse niciodată vreunui bărbat să-i rezolve problemele până acum. Oh, cum decădeau cei puternici!

– Îmi anulez întâlnirea. Cred că această cerință nouă trebuie discutată. Apoi, îmi sun terapeuta. Este foarte bună, discretă, acceptă și programări în regim de urgență.

Alexa râse.

– Ești o prietenă așa de bună, Maggie.

– Da, clar, ce să mai vorbim.

Nicholas Ryan avea o avere la vârful degetelor.

Dar pentru a obține singurul lucru pe care și-l dorea, avea nevoie de o soție.

Nick credea în multe lucruri. În munca asiduă pentru realizarea unui obiectiv. În temperarea mâniei și în recursul la rațiune în momente conflictuale. Și în construcția de clădiri. Clădiri care erau solide, dar frumoase estetic. Unghiuri elegante și linii ascuțite care se îmbină frumos. Cărămizi, beton și sticlă care reprezintă durabilitatea la care râvnesc oamenii în viața de zi cu zi. Momentul de uimire atunci când privești creația finală pentru prima dată. Toate aceste lucruri aveau sens pentru el.

Nick nu credea în dragoste veșnică, în căsătorie sau în familie. Aceste lucruri nu aveau sens, așa că hotărâse să nu integreze asemenea teme în viața lui.

Din nefericire, unchiul Earl schimbase regulile.

Simți cum i se strânge stomacul, iar umorul lui ciudat aproape că-l făcu să râdă. Se ridică de pe scaunul din piele, își scoase sacoul bleumarin, cravata de mătase în dungi și cămașa de un alb strălucitor. Cu o mișcare a încheieturii, își desfăcu cureaua și se schimbă rapid într-o pereche de pantaloni de trening gri și un tricou asortat. Își înfipse picioarele în adidașii Nike Air și intră în sanctuarul din biroul său, pe care îl umpluse cu modele, schițe, fotografii pentru inspirație, o bandă pentru alergare, greutăți și un bar complet dotat. Apăsă butonul telecomenzii pentru MP3 player. Acordurile din La Traviata invadară încăperea și îi curățară mintea.

Porni banda de alergare și încercă să nu se gândească la fumat. Chiar și după cinci ani, atunci când stresul creștea, tânjea după o țigară. Atunci când era enervat din cauza slăbiciunii lui, se apuca de exerciții. Alergarea îl liniștea, mai ales în mediul său perfect controlat. Fără voci ridicate care să-i întrerupă concentrarea, fără soare arzător, fără pietre sau pietriș care să-i stea în cale. Stabili setările pe panoul de comandă și începu să se miște în ritmul constant care să-l ducă spre o soluție.

Chiar dacă înțelesese intențiile unchiului său, sentimentul trădării îl rodea încet. În fond, unul dintre puținii membri ai familiei pe care îi iubea îl folosise ca pe un simplu pion.

Nick clătină din cap. Ar fi trebuit să anticipeze acest fapt. Unchiul Earl își petrecuse ultimele luni din viață subliniind importanța familiei și considerase reacția lui Nick ca fiind lipsită de entuziasm. Nick se întreba de ce unchiul său fusese surprins. Căci familia lui ar fi fost numai bună pentru o reclamă la produse contraceptive.

În timp ce Nick aluneca dintr-o relație într-alta, un detaliu îi devenise clar – toate femeile își doreau să se căsătorească, iar căsătoria însemna complicații. Certuri pe teme emoționale. Copii care îi sfârșesc pe ambii soți de energie, dorind și mai multă atenție. Nevoia de mai mult spațiu, până când sfârșitul devenea la fel de previzibil în toate relațiile. Divorț. Cu copiii pe post de victime.

„Nu, mersi."

Ajustă setările și viteza în timp ce gândurile îi fugeau prin minte. Unchiul Earl rămăsese optimist convins până în pânzele albe că o femeie l-ar salva pe nepotul său. Infarctul fusese fulgerător și dureros. Când avocații descinseseră în cele din urmă ca un cârd de vulturi atrași de mirosul banilor însângerați, Nick crezuse că demersurile legale vor decurge ușor. Sora lui, Maggie, deja declarase că își dorea să nu aibă nici o legătură cu afacerile. Unchiul Earl nu avea alte rude. Așadar, pentru prima dată, Nick credea în steaua lui norocoasă. În sfârșit, urma să aibă ceva doar al lui.

Până când avocații citiseră testamentul.

Apoi își dăduse seama că el picase prost.

Avea să moștenească majoritatea acțiunilor Dream­scape după ce se însura. Căsătoria trebuia să dureze un an, cu orice femeie pe care avea să și-o aleagă și cu un acord prenupțial considerat acceptabil. Dacă Nick decidea să nu urmeze dorințele unchiului său, păstra cincizeci la sută; restul ar fi împărțit între membrii consiliului de administrație, iar Nick nu avea să fie altceva decât unul dintre ei. În loc să creeze clădiri, urma să fie blocat în întâlniri și politică de corporație; exact ceea ce nu dorea să facă în viața lui.

Unchiul Earl știuse acest lucru.

Așa că Nick trebuia să-și găsească o soție.

Închise comutatorul și panta coborî. Încetini ritmul și își echilibră respirația. Cu precizie metodică, mintea îi tăie golul emoțional și cercetă posibilitățile. Coborî de pe banda de alergare, luă o sticlă rece de apă Evian din minibar și se întoarse spre scaun. Luă o înghițitură din lichidul rece și limpede și puse sticla umedă de condens pe birou. Așteptă câteva minute, adunându-și gândurile. Apoi luă stiloul de aur și-l învârti între degete.

Scrise cuvintele, fiecare ca un cui în sicriul personal.

Găsește-ți o soție.

Nu avea să mai piardă timpul gândindu-se la nedreptatea situației. Decise să facă o listă cât se poate de clară a atributelor soției necesare și să vadă dacă există vreo candidată potrivită.

Imediat, îi apăru în minte imaginea Gabriellei, dar alungă acest gând. Supermodelul superb cu care se vedea în acea perioadă era perfectă pentru socializare și extraordinară în pat, dar nu era pentru căsătorie. Gabriella era în stare de conversații impresionante, iar el se bucura de compania ei, dar se temea că ea deja se îndrăgostea de el. Îi dăduse de înțeles că își dorea copii, ceea ce, din start, anula orice pentru el. Indiferent câte reguli ar fi stabilit el pentru o căsătorie, emoțiile aveau s-o distrugă. Ar deveni geloasă și solicitantă, ca orice soție obișnuită. Nici un fel de acord prenupțial nu ar fi făcut față lăcomiei ei, dacă s-ar fi simțit trădată.

Mai luă o gură de apă și urmări cu degetul mare marginea aspră a gâtului sticlei. Citise mai de mult că, dacă făceai o listă cu toate calitățile pe care le admirai la o femeie, aceasta apărea. Nick se încruntă la acest gând. Era aproape convins că teoria asta avea ceva de-a face cu universul. Primești ce trimiți în cosmos. Prostii metafizice în care nu credea.

Dar în acea zi era disperat.

Puse stiloul pe foaie și a scrise o listă.

O femeie care nu mă iubește.

O femeie cu care să nu vreau să mă culc.

O femeie care nu are o familie mare.

O femeie care nu are animale.

O femeie care nu își dorește copii.

O femeie care are o carieră proprie.

O femeie care va vedea relația ca pe o afacere.

O femeie care nu e prea sentimentală sau impulsivă.

O femeie în care pot avea încredere.

Nick citi rezumatul. Știa că unele dintre calitățile care îl făceau dezirabil erau încăpățânarea și optimismul, dar dacă teoria universului funcționa, la fel de bine ar putea să treacă acolo tot ce și-ar fi dorit. Avea nevoie de o femeie care să vadă această căsătorie ca pe o oportunitate de afaceri. Poate cineva