Misterele Dunării, Nr. 7

De Misterele Dunarii

CUPRINS

Mihai Baciu - Neștiutele păsări ale Deltei - o poveste în imagini2
Tudose Tatu - Taitbout de Marigny și Delta Dunării între anii 1835-1850 (II) 8
Angela Dumbravă - Peste sătucul liniștit a venit un zvon12
Ananie Ivanov - Coloniile rusești în Dobrogea14
Laura Stănică - Feminin 43
Ionuț Jescu - Sosirea la Tulcea, în anul 1867, a consulului rus Konstantin Leontiev 49
Mihai Tiuliumeanu - Povestea unui fugar65
Angela Dumbravă - Claca - cum ne petreceam timpul în nopțile lungi de iarnă 72
Nicolae C. Ariton - Colnicul hora sau ... Ora? 75

• Limbă: Română
• Editor: Misterele Dunarii
• Data lansării: 19 ian. 2019

Misterele Dunarii

Misterele Dunării. Revistă de cultură istorică dobrogeană, ISSN 2537-2424, format B3.Revista își propune să scoată la lumină povești neștiute sau uitate din istoria Dobrogei, istorii care privesc deopotrivă atât populația românească, cât și etniile conlocuitoare. Revista promovează multiculturalitatea, toleranța și cunoașterea celorlalți, valori care în Dobrogea au găsit dintotdeauna un mediu propice de răspândire. Prin articolele publicate, pe teme de istorie, literatură istorică, beletristică, folclor ne propunem să promovăm, după puterile noastre, cu hârtia și condeiul, acest colț unic de pământ românesc.

Previzualizare carte

Mihai Baciu

NEȘTIUTELE PĂSĂRI ALE DELTEI - O POVESTE ÎN IMAGINI

Ciovlica ruginie (Glareola pratincola)

Una dintre cele mai frumoase, dar foarte puțin cunoscute păsări din avifauna Dobrogei, Ciovlica ruginie este o pasăre migratoare ce vine la noi la mijlocul lunii aprilie, după o iarnă fierbinte petrecută în ierburile Africii.

Numele de gen provine din combinația cuvintelor latine GLAREA - prundiș și COLERE - a locui, cu referire evidentă la habitatul ocupat. Numele speciei provine din combinația altor cuvinte latine PARTUM - pășune și INCOLA - locuitor, normal, acestea referindu-se la habitatul pe care îl preferă această pasăre.

Este asemănătoare cu rândunica în zbor, doar că puțin mai robustă. Când zboară, putem observa coloritul ruginiu de sub aripi, de o frumusețe aparte.

Dacă ne referim strict la zona Deltei Dunării, specia cuibărește pe câmpul din fața satului Caraorman, precum și pe câmpul mlăștinos - ierbos dintre satele Letea și CA Rosetti.

Șoimulețul de seară (Falco vespertinus)

Deseori, cei ce vizitează delta, mai ales primăvara sau vara, în apropierea amurgului, au ocazia de a vedea stoluri de șoimi vânând în căldura plăcuta a serii. Aproape sigur aceștia sunt vântureii de seară numiți și șoimuleți de seară.

Pasăre comună în deltă, cuibăritoare în majoritatea zonelor din acest superb tărâm, vânturelul de seară poate fi văzut, dar mai ales auzit în special în apropierea coloniilor de cioară de semănătură (Corvus frugilegus), cu care împarte coloniile situate în sălciile înalte.

Numele de gen provine din cuvântul latin falx - seceră, cu referire la silueta cu aripi lungi şi ascuţite sau, după alte surse, din falcate cu referire la ciocul sau ghearele curbate. Numele de specie provine din cuvântul latin vespertinus - de seară, cu referire la preferinţa de a vâna în amurg.

Deseori ai impresia că e un război în toată regula în copaci, dar chirăiturile nu sunt decât avertismente sonore, mici dispute legate de gălăgia din cuiburi și eventuale greșeli ale păsărilor dornice să ajungă cu hrana la cuib.

Masculul colorat în albastru-gri-ardezie, foarte spectaculos, cu ochiul înconjurat de un frumos inel roșu, aceeași culoare o regăsim și la baza ciocului. Picioarele roșii, așa cum este și burta până sub coadă.

Ciuf de pădure (Asio otus)

Evident, ca mai toate bufnițele din familia căreia are onoarea de a face parte, și ciuful de pădure cântă seara, mai la lumină, mai la întuneric. Totuși, este clar că nu are nici o treabă cu adusul relelor, cum spune tradiția populară, ci mai curând cu chemarea celor dragi pentru a nu se pierde.

Mai spre primăvară, cântă și să se îndrăgostească pentru un nou sezon.

Ciuful de pădure poate fi găsit în perioada iernii în multe localități din deltă și mai ales de lângă, în copaci de tuia (Thuja occidentalis), unde vin cu mic cu mare sîăpetreacă vremurile grele din acest geros anotimp.

Sunt locuri unde pot fi văzute și o sută de păsări într-un copac, din fericire zona Dobrogei este ferită cumva de odioasele obiceiuri de a stârpi aceste superbe păsări prădătoare de noapte.

Penaj pestriț, în totalitate striat, de culoare maroniu cu inserții portocalii. Pe cap vedem clar două moațe ca niste cornițe, care dau păsării un aspect foarte exotic. Alături de acestea, vedem și doi ochi portocalii, mari poate de mirare că văd un fotograf așa curios.

Dincolo de faptul că este una dintre cele mai benefice păsări din jurul caselor, aceasta prinzând mari populații de șoareci, ciuful de pădure aduce și un plus de plăcere la vederea acestora.

Ca și exemplu, la locul de iernat din satul Zebil, unde monitorizăm de foarte mulți ani locul, trăiesc peste 25 de exemplare în mod obișnuit. Într-una din zile am mers acolo să le număr și eventual încă ceva foto.

Una dintre doamnele care locuiesc în apropiere ne-a sfătuit amical să nu le deranjăm că dimineața au nevoie de odihnă după munca din noaptea respectivă. Ne-am conformat, bucurându-ne că, iată, mai sunt oameni care apreciază frumoasele înaripate.

Tudose Tatu

TAITBOUT DE MARIGNY ȘI DELTA DUNĂRII ÎNTRE ANII 1835-1850

(partea a II-a)

„În lungul brațului Kilia, gârlelor Atene și Popadia se află și acolo resturi împrăștiate de răchită și sălcii prost conservate.

Stejarii, plopii tremurători și tufișurile ocupă o suprafață totală de 4 762 deseatine și 2 100 sajeni pătrați; iar răchita împrăștiată prin diverse locuri 220 deseatine 1 600 sajeni pătrați, totalul pădurilor și crângurilor fiind de 4 762 deseatine 1 300 sajeni pătrați."

5 190,58 ha. 4 480,56 m2

239,80 ha 3 413,76 m2

5 190 ha 2 773,68 m2

„Totalitatea terenurilor ocupate de copaci și de tufișuri pe Insula Letea este de 4 983 deseatine și 1 300 de sajeni pătrați."

5431,47 ha. 2773,68 m2

„De asemenea se regăsesc pe Insula Letea resturi de vii și livezi.

La Nord Vest de pădurea lui Hassan Baba și aproape de ruinele localității Kilia Veche se află câmpii ale căror teren, compus din argilă, nisip și mraniță, este bun pentru tot felul de culturi.

Extremitatea sudică a acestor terenuri este înalțată; ele se înclină spre Nord către fluviu, unde se sfârșesc.

Această porțiune a insulei, fără a cuprinde suprafața ocupată de ruinele Kiliei Vechi și cea a salinelor - lacurilor sărate nn. -, este de 3 001 deseatine și 350 de sajeni pătrați."

3271,09 ha.746,76 m2

„Terenurile pentru fân ocupă 7 027 deseatine și 1 150 sajeni pătrați."

7 569,43 ha. 2 453,64 m2

„De jur împrejurul pădurii Hassan Baba pe un teren nisipos crește o iarbă excelentă, exceptând vecinătatea lacurilor unde solul este acoperit de alge și stuf.

La mică distanță de malul stâng al gârlei Atena se află deasemenea o lungă fâșie de teren bună de cultivat, fâșie înconjurată de stuf; aici iarba este bună doar pentru păscut și nu pentru fân: total 7 583 deseatine 1 650 sajeni pătrați."

8 265,47 ha 3 520,44 m2

Totalitatea terenurilor bune pe Insula Letea 15 672 deseatine 1 300 sajeni = 17 082,48 ha 2 773,68 m2

Terenuri rele și porțiunile ocupate de drumuri, saline și întretăiate de gârle

93 376 deseatine 1 228 sajeni = 101 779,84 ha 2 620,06 m2

Total 109 049 deseatine 128 sajeni = 118 863,41 ha 273,10 m2

Insula Sfântul Gheorghe sau Moiș este uneori numită Marele Ceatal.

Datele culese cu privire la această parte a Deltei Dunării nu sunt atât de detailate precum cele care au fost posibile de strâns cu privire la primele.

Se estimează întinderea sa a fi de 100 000 de deseatine - respectiv 109 000 ha.

Terenul său seamană cu cel al insulelor Ceatal și Letea; este potrivit pentru agricultură în special în centrul insulei, acolo unde se întinde o pădure numită Caraorman.

Insula Sfântul Gheorghe este deasemenea semănată de un mare număr de lacuri dintre care cele mai mari sunt: Gorgova, Obretin, Roșul, Puiul, Bonival, Rosuleț, Puiuleț, Isaiev și Iuzlin, numărul lor total este de 23.

Unele dintre ele se unesc cu brațele Dunării, cum este Obretinul cu Sulina, iar cele precum Bonival și Roșul cu Marea Neagră.

Ceea ce contribuie a se dovedi în favoarea agriculturii pe această insulă, este faptul că până la ultimul război dintre Rusia și Turcia, exista către centrul ei, lângă marea pădure de la Caraorman, un mare sat, localitate principală a Nekrasoviștilor, dintre care o parte după pacea de la Adrianopol s-au supus guvernului rus și cealaltă parte s-a stabilit dincolo de brațul Sfântul Gheorghe pe teritoriul turc.

Rog a se acorda multă atenție pasajului de mai sus, deoarece acesta specifică faptul că a avut loc o reducere semnificativă a populației vechiului sat Caraorman, aflat pe teritoriu turcesc, odată cu înaintarea graniței Împeriului rus pe canalul Sfântul Gheorghe, după anul 1829.

Locuitorii acestui sat sunt anteriori respectivului ultim an menționat! (n.a)

„Lângă pădurea Caraorman, întinderea terenurilor pentru fân este de 2000 de deseatine iar spre Sud Est către Marea Neagră 3000 de deseatine; pe ultimele se găsesc câteva crânguri.

Există un drum care pleacă de pe insula Letea și traversează insula Sfântul Gheorghe pe direcția Sud și trece pe langa satul Nekrasoviștilor.

Suprafața insulelor