Cei care sunt ignoranți

De Dag Heward-Mills

În această carte clasică, Episcopul Dag Heward-Mills învață despre modul în care ingredientul loialității consolidează performanța unui lider. Folosind referințe biblice, istorice și literare, subiectul este și mai relevant pentru orice fel de cititor.

• Limbă: Română
• Editor: Dag Heward-Mills
• Data lansării: 29 iul. 2016
• ISBN: 9781641345057

Dag Heward-Mills

Bishop Dag Heward-Mills is a medical doctor by profession and the founder of the United Denominations Originating from the Lighthouse Group of Churches (UD-OLGC). The UD-OLGC comprises over three thousand churches pastored by seasoned ministers, groomed and trained in-house. Bishop Dag Heward-Mills oversees this charismatic group of denominations, which operates in over 90 different countries in Africa, Asia, Europe, the Caribbean, Australia, and North and South America. With a ministry spanning over thirty years, Dag Heward-Mills has authored several books with bestsellers including ‘The Art of Leadership’, ‘Loyalty and Disloyalty’, and ‘The Mega Church’. He is considered to be the largest publishing author in Africa, having had his books translated into over 52 languages with more than 40 million copies in print.

Previzualizare carte

Capitolul 1

Ignoranță și necredincioșie

Şi dacă cineva nu înţelege, să nu înţeleagă! 

1 Corinteni 14: 38

Sunt multe lucruri care se pot învăța despre credincioșie și necredincioșie, despre loialitate și lipsa de loialitate. În ciuda acestui fapt, mulți aleg să rămână în ignoranță. Această carte se ocupă de principiile, legile, regulile și realitățile care guvernează conceptele de credincioșie și necredincioșie. Necredincioșia este adesea rezultatul prostiei, lipsei de maturitate și chiar al lipsei de educație. Persoanele needucate sunt mai predispuse la răzvrătire și necredincioșie pentru că nu înțeleg implicațiile faptelor lor. Cu ajutorul învățăturilor din această carte, veți reuși să evitați numeroasele dezavantaje pe care  ignoranța și prostia le pot aduce în viața și slujirea voastră.      

Lucrarea necredincioșiei afectează bisericile mai mult decât orice altceva! Am constatat personal această  realitate chiar în primul meu an de slujire. Tânăr fiind și fără multă experiență, am avut de înfruntat atacuri satanice în urma unor conspirații, acuzații, bârfe și trădări. Niciodată nu am mai avut parte de atâta confuzie ca în acele zile.  

Foarte  devreme în lucrarea mea de slujire, a trebuit să constat că necredincioșia și toate relele asociate cu ea sunt cele mai distrugătoare arme din arsenalul diavolului.

Mulți creștini cred că Satana lucrează cel mai bine prin intermediul ocultismului, al vrăjitoriei și al practicilor voodoo. Sunt de acord că toate aceste fenomene fac parte din arsenalul lui.

Trebuie să înțelegem însă că strategia Satanei este în primul rând aceea de a ne înșela. Dacă Satana reușește să te înșele, te va și distruge! El îi face pe mulți să creadă că îi critică pe slujitorii lui Dumnezeu în numele dreptății și al adevărului. Nu peste mult timp însă, descoperă cu regret că ceea ce fac este complet greșit. Că „aruncă înapoi cu piciorul într-un țepuș."

Asta a descoperit Pavel când lupta împotriva Bisericii și lua parte la uciderea unuia dintre conducătorii ei, Ștefan. Saul din Tars era un om cu intenții bune și credea că face un bine eliminându-i pe creștinii aceia care tulburau liniștea religioasă din Ierusalim. Urmărind  doar ceea ce era drept, el încerca să lichideze elementele care, în opinia lui, nu erau benefice pentru societate. Sunt mulți oameni care cred că duc un război sfânt de demascare a  predicatorilor falși și a activității lor. Asemenea lui Saul, ei cred că au primit mandatul divin de a scoate la iveală adevărul despre „ipocriții de la amvoane." Apostolul Pavel a fost, în final, foarte surprins să afle că el lupta de fapt împotriva lui Cristos Însuși.

Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui. El a căzut la pământ şi a auzit un glas, care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti? „Cine eşti Tu, Doamne? a răspuns el. Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus, pe care-L prigoneşti. Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş. Tremurând şi plin de frică, el a zis: „Doamne, ce vrei să fac? „Scoală-te, i-a zis Domnul, intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci." 

Faptele apostolilor 9: 3-6

Când și-a dat seama ce făcea, Pavel a fost îngrozit. Din neștiință, oamenii fac adesea lucruri rele. Pavel afirmă mai târziu că  a găsit milă înaintea lui Dumnezeu pentru că nu era conștient de ceea ce făcea.

... Măcar că mai înainte eram un hulitor, un prigonitor şi batjocoritor. Dar am căpătat îndurare, pentru că lucram din NEȘTIINȚĂ, în NECREDINȚĂ!

1 Timotei 1: 13

Incapacitatea cuiva de a rămâne credincios, loial, stabil, folositor și constant este inamicul numărul unu al lucrării sale de slujire. Sentimentul că există o cale mai scurtă, mai rapidă și mai ușoară le este caracteristic tuturor oamenilor. Satana profită de această înclinație a noastră.

Mulți creștini cad în plasa unor profeți rebeli și dizidenți. Și îi urmează pe aceștia din urmă din ignoranță. Diavolul se folosește de exemplul dat de unii păstori excesiv de autoritari pentru a crea o cultură a răzvrătirii și lipsei de loialitate în biserică. Fără să-și dea seama, mulți conducători de biserică devin răzvrătiți și lipsiți de loialitate. Prin cuvintele și faptele lor, ei își împing discipolii la răzvrătire. Iar mai apoi nu înțeleg de ce  aceștia devin necredincioși și față de ei. După cum vedeți, înșelarea este un lucru extrem de periculos. Odată ce ai fost înșelat, începi să vezi negrul alb și albul negru.

O descoperire referitoare la necredincioșie

M-a intrigat foarte mult ceea ce a scris Rick Joyner în cartea sa The Final Quest (Căutarea finală), despre o descoperire pe care i-a făcut-o Domnul. El a văzut o  armată uriașă de demoni atacând biserica, și principalul scop al acestei armate era să  producă dezbinare la fiecare nivel de părtășie posibil: între biserici, între biserică și păstorul ei, în familiile din biserică.

Un  lucru care trebuie remarcat la această viziune sunt armele de care se foloseau demonii. Am observat, de exemplu, că sulițele purtau numele de „trădare." Știați că trădarea este cea mai rafinată formă de necredincioșie, de lipsă de loialitate? Dragi prieteni, eu cred că principala armă a Satanei împotriva bisericii este necredincioșia și trădarea.

Meditând la aceste lucruri, mi-am dat seama că multe biserici întâmpină greutăți în lucrarea Domnului din cauza trădării și a lipsei de loialitate. Mi-am amintit de câțiva oameni mari ai lui Dumnezeu și de faptul că slujirea lor și-a pierdut din puterea și strălucirea de la început. Lipsa de loialitate a jucat un rol important în această schimbare  nefericită a cursului evenimentelor.

În acea viziune a lui Rick Joyner erau menționate patru săgeți: acuzația, bârfa, calomnia și vânarea de greșeli.  La prima vedere, acestea nu par foarte periculoase. Nici măcar nu par a fi arme de care diavolul să vrea să se folosească. Și totuși, după o experiență de câțiva ani în lucrarea Domnului, eu personal am ajuns la concluzia că cele mai puternice arme ale diavolului sunt chiar acestea. După un prim contact cu ele, oamenii lipsiți de experiență le-ar considera  niște chestiuni minore.

Sunt convins că mulți le consideră ca fiind lipsite de importanță; lucruri pe care orice slujitor al Domnului le poate ține sub control. Diavolul știe însă că, de exemplu, acuzele nedrepte sunt capabile să-l slăbească, să-l paralizeze și să-l debusoleze pe cel acuzat. Chiar dacă e nevinovat, acesta e atras într-o stare de confuzie și începe să-și pună întrebări. „Ce am făcut oare de se spun astfel de lucruri despre mine?" se întreabă el. Acuzațiile nedrepte au o influență atât de puternică încât, după un timp, cei nevinovați încep să fie de acord cu ele, să creadă că sunt vinovați. Acuzațiile îi blochează pe oameni, ei încetând orice activitate spirituală. Când își dau seama că acuzațiile s-au răspândit, oamenii aceștia nu mai au  curaj să frecventeze cercurile de frați în care a fost răspândit veninul. Calomnia, bârfa, vânătoarea de greșeli sunt niște forme ale acuzațiilor nedrepte. Ele slăbesc, paralizează și debusolează biserica. Persoana acuzată se află într-o stare de confuzie și cei ce o ascultă se află de asemenea într-o stare de confuzie. Mulți nu pot rezista mult în această stare  și renunță la lucrarea de slujire. Iată ce putere distructivă are această armă a diavolului. Nu e de mirare că Biblia intervine și ne spune că puterea vine atunci când acuzatorul este dat afară. Atât timp cât îi auzi vocea, vei fi afectat într-un fel sau altul.

Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Cristosului Lui, pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noapte îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos."

Apocalipsa 12: 10

V-ați întrebat vreodată de ce nu încetează acuzațiile la adresa slujitorilor lui Dumnezeu? Îmi aduc aminte de un păstor care a început o lucrare într-un mare oraș din țară. Mulți oameni s-au întors la Dumnezeu prin el și unii din ei s-au implicat la rândul lor în lucrare. Ei bine, a fost calomniat și acuzat de tot felul de lucruri până când a plecat de acolo. Micile lui greșeli au fost atât de mult evidențiate încât nu se mai putea spune nimic bun despre acest om. El  plecat de acolo și a renunțat la lucrare. Modul de operare al Satanei este simplu: „Acuză-i până nu mai au încredere nici în ei înșiși. Acuză-i până când nimeni nu mai are niciun pic de respect față de ei. Fă-i să renunțe!"

În ciuda celor întâmplate, la mult timp după aceste evenimente, el a fost invitat în oraș și omagiat de cei pentru care fusese o binecuvântare. Sincer, cred că a fost surprins să vadă că slujirea lui a adus totuși roade. Probabil s-a gândit că n-ar fi trebuit să cedeze în fața presiunilor acuzatorului și ale agenților lui. Mă bucur că, la scurt timp după aceea, și-a reînceput lucrarea de slujire.

O altă viziune interesantă din cartea lui Rick Joyner este aceea în care demonii călăreau pe creștini, nu pe cai. Cu alte cuvinte, creștinii erau folosiți de către diavol și nici măcar nu-și dădeau seama de acest lucru!

Cunosc un păstor care se pricepe de minune să semene  vrajbă în Trupul lui Cristos. Timp de cincisprezece ani am putut să-i observ activitatea și cred că are talentul special de a învrăjbi biserica și de a crea tabere cu interese opuse în interiorul ei. Se pare că nu-și dă seama că acțiunile și deciziile lui duc la vrajbă între frați. Face totul fără efort, cu nonșalanță și cu o diplomație demnă de remarcat. Este atât de respectabil încât niciodată nu ți-ar trece prin minte că de fapt împarte biserica în grupuri și grupulețe. Doar când te oprești și reflectezi la faptele lui îți dai seama de adevăr.

Doresc să includ aici un scurt pasaj din cartea lui Rick Joyner legat de viziunea referitoare la armatele Satanei. Rugăciunea mea este ca voi să puteți vedea cât mai clar strategiile Satanei.

„Armata demonică era atât de numeroasă încât se întindea până dincolo de orizont. Era organizată pe divizii, fiecare cu drapelul ei de luptă. Diviziile din frunte mărșăluiau sub drapelele Mândriei, Autoîndreptățirii, Orgoliului, Ambițiilor personale, Judecății părtinitoare și Invidiei. În spatele lor se aflau multe alte divizii ale răului pe care nu le puteam distinge bine, dar acestea din față păreau a fi cele mai puternice. Și conducătorul acestei hoarde venite din iad era însuși Pârâșul fraților.

Armele pe care le purtau aveau și ele nume. Săbiile erau numite Intimidare, sulițele Trădare, iar săgețile Acuzare, Bârfă, Calomnie și Vânare de greșeli. Pentru a pregăti atacul principal, înaintea armatei erau timiși cercetași și mici detașamente demonice cu numele de Dispreț, Amărăciune, Lipsă de răbdare, Lipsă de iertare și Poftă. Aceste detașamente, deși cu un număr mai mic de războinici, erau la fel de puternice ca marile divizii ce urmau. Faptul că erau mai puțin numeroase ținea doar de strategie. Așa cum unui singur om, Ioan Botezătorul, îi fusese dată puterea de a boteza mulțimile și a le pregăti pentru Domnul, micilor unități demonice le era dată puterea extraordinară de a „boteza mulțimile." Un singur demon al Amărăciunii își putea semăna otrava în mulțimi întregi de oameni, chiar și în  rase și culturi întregi. Un demon al poftei se putea atașa de un artist, un film sau chiar un clip publicitar pentru a emite un fel de  descărcări electrice care să atingă și să amorțească simțurile naturale a milioane de oameni. Toți aceștia aveau rolul de a pregăti terenul pentru grosul armatei care venea din urmă.

Ținta principală a acestei armate era Biserica, dar pe drum ea ataca pe oricine îi ieșea în cale. Mi-am dat seama că încerca să prevină o viitoare acțiune a lui Dumnezeu menită să mântuiască mulți oameni. Iar strategia principală a Satanei era să producă vrajbă la toate nivelurile de părtășie creștină. Vrajbă între biserici, vrajbă între adunare și păstorul ei, între soți și soții, între