Simfonia animalieră
3/5
()
Informații despre cartea electronică
„Se opintea în Parcul Sub Arini o cârtiță să iasă la lumină. Traversam Trinkbachul călcând atentă pe un buștean, mă oprisem, văzusem iarba mișcându-se pe mal. Am crezut întâi că-i o șopârlă. Ce încântată am fost să înțeleg că, de fapt, de dedesubt se opintea sobolul! Îi tot dădea cu umărul în ușa de pământ, buf-buf aici, buf-buf un pic mai încolo, se ridica și se bomba covorul de pământ și iarbă, un mic vulcan uluitor de frumos.
Stau și tot stau la fereastră, mi-au înflorit bobocii de crăiță, și mă tot opintesc în afară, împing în aer cu privirea, împung după-amiezele cu umerii, cu fruntea și cu tot trupul meu pământiu și știu că, dacă deodată mi s-ar crăpa în fața ochilor fanta de lumină, aș tuli-o înapoi cât m-ar ține tălpile și, gâfâind, cu palmele apăsate ca niște pleoape de plumb, m-aș trânti înapoi în fotoliul meu de argilă. Fiindcă am exact ce-am căutat și mă tem încă și mai rău ca-nainte de soarele de-afară. Orice ieșire din singurătate mi se pare un efort, o corvoadă, orice vorbă rostită sună, în cele din urmă, ca un eșec.
Sobolii parcă mai știau și să înoate, și parcă tot clefăiau la râme suculente cu poftă – sunt delicii destule și dincoace de malul înverzit, e de ajuns doar să știi că ieșirea (dacă e să-i zicem așa) este acolo, și că are sens să te opintești și să te zbați de dincolo de ea doar ca să ai de unde te întoarce la tine.
Poate că despre asta este Simfonia animalieră, un microroman cu un arici, un hârciog și un sobol.“ – Veronica D. Niculescu, Un fel de argument.
Legat de Simfonia animalieră
Cărți electronice asociate
Priviri spre alte zări mai calde: Scenariul unei posibile aventuri din anii ’70. Evaluare: 5 din 5 stele5/5Exilul Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriDrumul furnicilor Evaluare: 5 din 5 stele5/5la pierderea speranței Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriSalamandre Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriTranslucid Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriFizica tristetii Evaluare: 5 din 5 stele5/5Zece basarabeni pentru cultura română (interviuri cu tinerii dintre milenii) Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriCele mai frumoase poezii ale anului. Antologie Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriNegustorul de pipe Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriConvorbiri cu Mircea Daneliuc Evaluare: 4 din 5 stele4/5Comedianta Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriGoana nebuna a lumii Evaluare: 5 din 5 stele5/5Ieudul fără ieșire Evaluare: 5 din 5 stele5/5O sută de kilometri mai la nord Evaluare: 4 din 5 stele4/5Urmele pasilor Evaluare: 4 din 5 stele4/5Desant 2013. Antologie lirică Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriGondola de Constanţa Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriCopiii de pe strada mea Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriCălătorie la capătul nopții Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriIoana Evaluare: 5 din 5 stele5/5Sora mea, Summer Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriUn taur în vitrina de piatră. Antologie lirică (1977-2012) Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriVarză Evaluare: 5 din 5 stele5/5O moarte care nu dovedește nimic Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriSînge albastru Evaluare: 5 din 5 stele5/5Vipia amiezii Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriCelalalt Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriPoeticile cotidianului de la Seri de literatură în mișcare la Republica poetica Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriDoctorand la București. Partea a III-a a rockmanului Tovarăși de cameră Evaluare: 5 din 5 stele5/5
Ficțiune generală pentru dvs.
Frumosul seducator Evaluare: 5 din 5 stele5/5Fratii mei, dragonii Evaluare: 5 din 5 stele5/5Ticalos la patru ace Evaluare: 5 din 5 stele5/5Tot albastrul cerului Evaluare: 5 din 5 stele5/5Acolo unde canta racii Evaluare: 5 din 5 stele5/5Devenirea, intre iad si rai Evaluare: 5 din 5 stele5/5Tot Ce Nu Ti-am Spus Evaluare: 4 din 5 stele4/5Jurnal Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriPrivind inauntru Evaluare: 5 din 5 stele5/5Darul Evaluare: 5 din 5 stele5/5Respiratia. O noua stiinta a unei arte pierdute Evaluare: 4 din 5 stele4/5Indecent Evaluare: 4 din 5 stele4/5Viata mincinoasa a adultilor Evaluare: 4 din 5 stele4/5Seful Evaluare: 5 din 5 stele5/5Enigma camerei 622 Evaluare: 5 din 5 stele5/5Amintiri din copilărie Evaluare: 4 din 5 stele4/5Fizica tristetii Evaluare: 5 din 5 stele5/5Filosofia inconstientului Evaluare: 5 din 5 stele5/5Alegerea Evaluare: 4 din 5 stele4/5Pasiune simplă. Confesiunea adolescentei Evaluare: 4 din 5 stele4/5Bilete inveninate Evaluare: 5 din 5 stele5/5Gura satului şi alte nuvele Evaluare: 5 din 5 stele5/5Egomaniac Evaluare: 5 din 5 stele5/5Sărmanul Dionis Evaluare: 5 din 5 stele5/5Ajută-mă să nu dispar Evaluare: 4 din 5 stele4/5Tiganiada Evaluare: 4 din 5 stele4/5Ciuleandra Evaluare: 5 din 5 stele5/5O scrisoare pierduta Evaluare: 5 din 5 stele5/5Omul care voia sa fie fericit Evaluare: 5 din 5 stele5/5Orbi Evaluare: 4 din 5 stele4/5
Recenzii pentru Simfonia animalieră
1 evaluare0 recenzii
Previzualizare carte
Simfonia animalieră - Veronica D. Niculescu
I. Allegro spiritoso
— …am venit fără lighean.
Vorbele le-a rostit privind în asfalt, continuarea unui gând. Mă așteptase proptit de o tarabă din mica piață de zarzavaturi aflată în spatele teatrului, pustie la ora aceea, ferit de ploaia de mai și de priviri. Sugea o bomboană mentolată. La gât îi atârnau căștile albe ale iPodului, firele șerpuiau spre buzunarul croit în propria-i burtă, un mic marsupiu cu cusături verzi în cruciuliță, din care se ițea un măr.
Nu păruse să mă vadă, nici să mă audă atunci când mă apropiam de el venind dintr-o parte, însă tresărise începând de la nas, o undă care i-a cutreierat spinarea făcând-o să foșnească din valuri de țepi, abia când ajunsesem la o distanță de câțiva metri. Apoi mă salutase cu aceste cuvinte, cu vocea lui care mă surprindea întotdeauna – domoală, baritonală, și pronunțându-l pe r aproape ca pe i, cam cum fac copiii pe la vârsta de doi ani. Avea o voce care părea să umple o invizibilă sferă dimprejurul lui, o sferă sprijinită pe punctele din vârfurile acelor în momentul când acestea ar fi fost întinse la maximum, o voce care scălda această sferă pentru a se prelinge ca mierea topită pe pereții interiori. Toate frazele îi sfârșeau la picioare, într-o dulce băltoacă, una cu sfioasa privire.
I-am întins mâna, i-am strâns toate cele cinci degete doar o clipă, păstrându-le alte câteva momente numai pe cele trei din mijloc. Primul și ultimul deget, mai scurte decât restul, îmi scăpau întotdeauna. Strânsoarea unei mâini de domnișoară. Grație naturală, rafinată de-a lungul a cincisprezece milioane de ani. Doinel.
— Cred că ar trebui să ne apropiem, i-am zis. Să încercăm să intrăm printre primii.
S-a desprins de tarabă, scuturându-se din mers ca să i se aranjeze blana fină din față. Era întotdeauna foarte atent cu asemenea detalii. I-am mulțumit că acceptase, în cele din urmă, să mă însoțească. A sforăit clătinând din cap, fără să mai zică nimic altceva în timp ce ieșeam din piață și coteam înspre teatru. La un moment dat, s-a întors tresărind și a privit speriat în urmă, parcă gata să se apere. Dar nu era nimic.
În fața clădirii era deja adunată o mulțime frumușică. Frumușică este, desigur, un fel de a spune. Căci cum ar fi putut să i se pară lui astfel? Căci ce are de-a face mărimea unei mulțimi cu frumusețea? Cu frumusețea din ochii unui arici? Dar nu e locul aici să vorbim despre amușinarea merelor căzute la finalul verii din copaci, și de fapt nu a merelor, ci a unui singur măr, și aproape toamna, și poate chiar și înainte de prima zăpadă, merele, spre a fi culese de pe jos de cei singuri, cei care își umplu buzunarele în plimbări cu câte un măr, mereu unul singur, spre a le auzi de sub haine foșnetul mut, iar mai apoi spre a le mirosi închiși în căscioarele lor, privind pe ferestre la prima geană de lumină, și iarăși la apus, și amușinând anotimpul ce vine, aroma acelor mere ce așteaptă să fie culese de pe jos, și toate așteptările fructelor căzute, pretutindeni în lume, niciodată alcătuind o mulțime.
L-am simțit ezitând. I-am oferit brațul, curaj, prietene, iar el și-a strecurat laba dreaptă pe sub cotul meu, trăgându-se doar o idee mai aproape.
Ploaia stătuse de ceva vreme. Poate că de undeva, din alt unghi, se putea vedea și un curcubeu, frumos ca ultima notă dintr-un cântec, prelungirea ploii într-o liniște de șapte culori. Dar nu de aici.
Unii spectatori își scuturau umbrelele și se strecurau spre intrare, printre coloanele de piatră, și apoi dincolo de ușa prea îngustă. Dar majoritatea încă zăboveau pe