Ganesha: Legenda zeului cu cap de elefant

De Mataji Devi Vanamali

Personalitatea lui Ganesha este o combinaţie de perspicacitate, isteţime, răbdare și încredere în sine. El are toate calităţile care ajută la depășirea obstacolelor și a dificultăților, atât materiale, cât și spirituale. Acesta este de altfel și secretul popularității sale. El îndepărtează obstacolele nu numai din viața noastră fizică, ci și din viața noastră spirituală. Când cineva o ia pe un drum greșit, Ganesha îi pune obstacole în cale. Astfel, el este în același timp stăpân al karmei cât şi stăpân al dharmei.

Inițial, cultul lui Ganesha nu a fost acceptat de clasele superioare din India. El a fost zeul indigenilor și al celor din casta sudra, fiind văzut la început ca o zeitate teribilă. De la generator de obstacole a devenit mai apoi cel care elimină obstacolele. Ulterior, a fost ridicat la poziţia de super-zeu în panteonul hindus.

• Limbă: Română
• Editor: ATMAN
• Data lansării: 10 oct. 2017
• ISBN: 9786069389942

Previzualizare carte

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

MATAJI DEVI VANAMALI

Ganesha : legenda zeului cu cap de elefant / Mataji

Devi Vanamali. - Bucureşti : Atman, 2015

Index

ISBN 978-606-93899-0-4

29

ISBN ediție 2022: 978-606-9644-15-7

ISBN ePUB: 978-606-93899-4-2

Traducere și adaptare: Adrian Cotora

Corectură: Theodor Zamfir

Copertă: Jeanina Raț

Copyright © 2014, Mataji Devi Vanamali, Rishikesh, India

Copyright © 2015 Editura ATMAN pentru prezenta traducere în limba română. Orice reproducere este permisă doar cu acordul scris al editurii.

Editura ATMAN, 2024

Telefon: [phone]

Web: https://www.editura-atman.ro

yantra

Închinați-vă Domnului Ganesha,

fiul al lui Gauri (Parvati),

Gândiți-vă mereu la El,

cel care sălăşluieşte în inima adepților săi,

Și veți obține sănătate, viață lungă și

îndeplinirea tuturor dorințelor.

yantra

Slavă ție, O, Ganesha! Tu ești fără îndoială Adevărul.

Tu ești creatorul, menţinătorul şi distrugătorul,

Brahman Cel Suprem, Spiritul etern.

Prin tine a fost manifestat acest univers.

Tu ești Brahma, Vishnu şi Rudra.

Tu eşti pământul, apa, focul, aerul și eterul.

Noi îţi recunoaștem divinitatea, O, Ekadanta!

Protejează-mă când vorbesc, ascult, ofer, deţin, predau şi

învăţ în orice moment şi pretutindeni.

Cel care meditează continuu asupra formei tale divine,

Pe care o concepe ca fiind cu un colţ, patru mâini,

de nuanță roșiatică, cu abdomenul mare,

Uns cu parfumuri roșii, îmbrăcat în haine roșii,

venerat cu flori roșii,

Cu un şoarece ca simbol şi vehicul,

O astfel de fiinţă devine cel mai bun dintre yoghini.

Slavă ţie, O, Ganapati,

Tu ești plin de compasiune, care este cauza acestui univers,

Şi eşti etern, nealcătuit şi neafectat de creaţie.

Ganapati Upanishad

Cuvânt înainte

de Sfinția Sa Shivarudra Balayogi Maharaj

Niciun ritual hindus ori practică spirituală nu începe fără o invocație către Domnul Vighneshwara, cel care înlătură toate obstacolele. Este la fel de important să ne aducem aminte de Swami Karttikeya ca Deva Senapati.

Fiind o sfântă, Devi Vanamali este foarte umilă și sinceră. Viața ei este dedicată serviciului adus umanității în care îl vede pe Dumnezeul ei. Ea realizează o muncă minunată prin faptul că își concentrează ajutorul asupra unui sat unde, printre multe altele, ajută copiii în procesul de educație. Am fost impresionat de simplitatea ei. A locui în ashram-ul ei de pe malul frumosului Gange în Rishkesh este întotdeauna o experiență miraculoasă pentru orice căutător spiritual.

Cartea intitulată „Jocurile fiilor lui Shiva (cartea „Ganesha este prima dintre cele trei cărți ale trilogiei) este plină de povești armonios țesute și este de un mare ajutor pentru discipolii care urmează atât calea devoțiunii, cât și cea a cunoașterii. Ea oferă o profundă înțelegere a vieților lui Vighneshwara, Karttikeya și a lui Dharma Shasta. Lucrarea sa este universală și va fi folositoare oamenilor, oricare ar fi calea pe care aceștia o aleg în această viață.

Îi dorim viață lungă acestei ființe minunate, Devi Vanamali, și fie ca umanitatea să beneficieze în continuare de ajutorul pe care ea îl oferă.

yantra

Mă închin Domnului Ganesha,

Care are puteri infinite,

Care adoră să lupte,

Care stă aşezat pe vehiculul său, șoarecele,

Și ia parte la lupta dintre zei şi demoni.

Sri Ganaashtakam

Rishi

Te slăvim pe tine, O, Ganesha!

Cel care ești nenăscut, ești absolutul și cel fără de formă,

Fiind esența beatitudinii, deși dincolo de aceasta.

Cel care ești indivizibil și infinit,

Supremul fără atribute și fără de dorințe,

Însăși forma realității transcendente – Brahman.

Sri Ganesha-Sthavam

Pentru a înțelege poveștile zeilor ar fi bine să cunoaștem istoria a ceea ce numim Sanatana Dharma ori legea antică a dreptății, așa cum a fost cunoscută religia hindusă.

Cea mai veche religie se bazează pe un canon vast al Puranelor, Vedelor și Agamelor care include atât scripturile revelate, cât și cele care sunt rezultatul inspirației înțelepților antici. Puranele aparțin celei de-a doua categorii și conțin o enciclopedie a înțelepciunii sacre. Oamenii de știință și filozofii occidentali abia au prins gustul profunzimii ce caracterizează înțelepciunea păstrată și transmisă sub forma folclorului și a legendelor puranice, atât din punct de vedere psihologic, cât și metafizic. Această tradiție susține că a existat odată o perioadă în care au trăit în India niște suflete foarte evoluate, numite rishi sau muni, care aveau darul viziunii interioare și capacitatea de a vedea trecutul, prezentul și viitorul. Ei puteau translata în tărâmul zeilor și al demonilor, al semizeilor și al titanilor din mitologia noastră și de asemenea puteau descrie evenimentele ce aveau loc la momentul respectiv, cât și cele care aveau să se petreacă în viitor.

Să aruncăm deci o privire la vremea când trăiau acești rishi – epoca vedică. Vedele sunt cele mai vechi scrieri din înțelepciunea umanității cunoscute de om. Epoca modernă le-a descoperit subit potențialul și primesc acum foarte multă atenție. Dar din păcate puțini au ținut cont de viața rishilor care au fost cauza imediată a apariției acestora. Desigur, este adevărat că ei nu au urmărit să ne descopere nimic despre existența lor. Oricum, e posibil totuși să aflăm câte ceva despre viețile și ideilor lor chiar din Vede. Să vedem ce secrete putem scoate la lumină, atât cât ne este cu putință.

Acești vizionari, înțelepți sau rishi erau superiori zeilor. Existența lor a precedat-o pe cea a zeilor. De fapt, ei sunt cei care au dat viață zeilor. Ei erau creatorii supremi!

Vasishta, Marichi, Angiras, Pulastya, Pulaha, Kratu și Atri erau cei șapte mari rishi – cei sapta rishi care erau emanații ale minții lui Brahma. Mai târziu, încă doi, Brighu și Daksha, au fost adăugați pe lista fiilor lui Brahma. Ei au fost numiți vizionarii vedici, pentru că ei au văzut imnurile Vedelor. Ei nu au fost singurii care au văzut sau au auzit imnurile Vedelor. Multe alte nume se regăsesc în Vede, cum ar fi: Visvamitra, Gautama, Bharadvaja, Agastya, Jamadagni, Kausiki și Markandeya. Acești maeștri nu erau doar indieni, deși au fost născuți pe meleagurile Indiei. Ei erau niște supraoameni. Ei atinseseră culmile desăvârșirii în ceea ce privește evoluția umană. Restul istoriei rasei umane nu este decât o poveste a declinului în comparație cu nivelul evoluției acestora.

Acești giganți ai spiritualității au călătorit de-a lungul câmpiei indo-gangetice cu mult înainte de existența timpului istoric. Ei erau expresia sublimă a ființei umane perfecte. Reprezentau apogeul ciclului evoluționar al Naturii. Omul modern abia de curând a început să realizeze că posibilitatea existenței unor astfel de ființe este una reală. Acești bărbați erau cu adevărat supraoameni, superiori chiar zeilor. Nimeni nu știe ce vârstă aveau. Erau antici. Aveau puterea de a-și alege momentul în care să părăsească această lume. Se spune că unii dintre ei, cum ar fi Markandeya, continuă să trăiască în zăpezile eterne ale Munților Himalaya, ascuns de privirea oricărui muritor. De fapt, unul dintre ei, cunoscut ca Bhogarnatha, există încă printre noi și îi vom spune povestea când vom descrie viața lui Karttikeya.

Datorită puterii lor susținute de tapasya (austeritate) lumea continuă încă să-și păstreze integritatea. Ei aveau puteri extraordinare. Puteau controla elementele, călătoreau cu ușurință în lumile astrale, acopereau vaste distanțe pe calea aerului fără niciun fel de vehicul, puteau prinde undele sonore și luminoase cu ajutorul minții și puteau vedea ce se petrecea la mile distanță ca și cum totul s-ar fi derulat pe un ecran în fața lor. Privirea lor tăia pietre și găurea metale. Puteau avea tot ce-și doreau printr-o simplă formulare a dorinței cu ajutorul minții.

Dar deși poate părea destul de ciudat, acești oameni nu aveau dorințe. Ei nu-și doreau să cucerească ori să controleze, se mulțumeau cu orice le oferea natura, nu tânjeau să posede din ce în ce mai mult pentru simplul motiv că ei erau în comuniune cu vaca celestă a plenitudinii ce era capabilă să le împlinească orice dorință. Având în vedere că descoperiseră secretul existenței, ei aveau o singură dorință, să servească restul creației. „Loka-samgrahamevaapi. Acesta era crezul lor – „Pentru binele lumii! Nu aveau nevoie de legi pentru a-i păstra pe drumul cel bun, pentru că ei erau chiar întruchiparea legilor, a dharmei sau a ordinii cosmice!

Epoca acestor rishi vedici este uimitoare. Ei aveau puterea mentală ce ar fi putut materializa și crea orice și-ar fi dorit. Dar cu toate acestea ei nu au vrut să cucerească alte teritorii sau să-i controleze pe alții ori să construiască palate și edificii care să dăinuie o veșnicie. Nu au urmărit în niciun fel să lase o urmă a existenței lor în această lume, nu au scrijelit în lemn ori în piatră semne ale existenței lor, nu au ridicat edificii care să le ateste nemurirea, deși erau perfect competenți să o facă dacă și-ar fi dorit. Ei s-au făcut cunoscuți exclusiv prin învățăturile lor. Nu au lăsat nimic altceva posterității. Nicio cronică a realizărilor, nici imagini care ar fi putut supraviețui în timp. Știau foarte bine că această lume este la fel de reală cum e ceața dimineții care se topește în momentul răsăritului. Soarele conștiinței lor era la zenit și nu erau preocupați de mărunțișurile acestei lumi.

Putem observa din Vede că acești rishi erau capabili de orice ar fi putut să conceapă mintea. Vedele descriu palate fabuloase, grădini, ființe divine și tot felul de evenimente. Ei puteau să călătorească cu ușurință spre alte planete și puteau crea tot felul de lucruri fantastice, inclusiv dispozitive moderne, cum ar fi avioane sau bombe atomice. Singurul instrument de care aveau nevoie era mintea. Folosindu-se doar de puterea mentală, ei erau capabili să facă descoperiri în domeniul astronomiei, fizicii, astrologiei, medicinei. Predicțiile lor în domeniul astronomiei și astrologiei s-au dovedit a fi adevărate abia în ultimul mileniu. Înainte nimeni nu înțelegea nimic din ceea ce spuneau ei. Doar computerele moderne pot verifica calculele lor matematice. Creierul uman obișnuit nu este capabil să o facă nici măcar în ziua de azi.

Împlinirile lumești nu însemnau nimic pentru ei. Scopul vieții umane nu avea nimic de-a face cu un trai confortabil și lejer în această lume, ci presupunea revelarea Sinelui Suprem Nemuritor, Atman. Aceasta era singura comoară pentru care merita să lupți. Totul devenea posibil pentru cei care descopereau această bijuterie. Viața umană este trecătoare, iar ființele umane își petrec cea mai mare parte din viață căutându-și fericirea în lumea exterioară. Rishi erau convinși că această fericire se află în interior și că singura datorie în cadrul evoluției noastre este să găsim această sursă în noi înșine, aceasta fiind chiar esența noastră și sursa vieții! Este uimitor faptul că cei care descopereau această sursă nu mai tânjeau după strălucirile lumii efemere, deși Natura era cu atât mai nerăbdătoare să-și reverse toate comorile fără de preț asupra acestor ființe!

Aceasta este curioasa poveste a rishilor Vedici. Nicio altă civilizație, cu excepția celei prezente poate, nu a atins asemenea înălțimi ale cunoașterii, dar spre deosebire de această cultură care dorește bogăția materială, ei au considerat că toată cunoașterea lumii exterioare este secundară și o foloseau doar pentru a-i ajuta în descoperirea Sinelui Suprem Nemuritor. Nu aveau nevoie decât de colibele sau ashram-urile lor situate în mijlocul junglei, unde animalele sălbatice trăiau nestingherite, fără teamă. Fiecare zi era o nouă zi. Niciodată nu păstrau ori strângeau pentru ziua de mâine. În fiecare zi făceau un foc în care își puneau ofrandele. Aveau câteva animale, cel mai adesea vaci, care le asigurau sursa de unt și ghee pentru ofrande și cultivau pământul atât cât aveau nevoie. Nimic gravat în piatră sau marmură nu a existat vreodată ca să ne spună povestea incredibilă a vieții lor.

Întrebarea este cum am ajuns să aflăm despre ei? Vedele – care sunt cele mai vechi și vaste colecții de înțelepciune ale umanității – conțin învățăturile lor, care sunt, așa cum s-a spus, cel mai valoros cadou pe care l-au putut lăsa omenirii. Se spune despre Vede că sunt fără de început, deși occidentalii cu zelul lor de a cataloga totul le-au atribuit unei nișe cronologice. În India ele sunt cunoscute ca fiind anadi, fără de început și deci fără de sfârșit. De aceea religia hindusă este cunoscută ca fiind Sanatana Dharma, eterna lege a dreptății, care a existat dintotdeauna și care va continua să existe până la sfârșitul timpului. Vedele nu au niciun autor, deși multe dintre imnuri și mantre sunt legate de numele unuia dintre rishi. De ce oare?

Rishi nu au susținut niciodată că sunt autorii Vedelor. Potrivit lor, imnurile existau ca vibrații la nivelul lui akasa tattva (eterul) de la începutul timpurilor. Vibrațiile creează sunete. Aceste sunete au existat dintotdeauna în spațiul eteric. Doar cei care au urechi capabile să distingă aceste sunete subtile vor fi capabili să le audă. Capacitatea de recepție a unui aparat de radio poate fi atinsă și de niște ființe simțitoare. De fapt suntem în stare de mult mai mult de atât. Așa cum undele electromagnetice sunt convertite în unde sonice sau sonore, vibrațiile cosmice pot deveni perceptibile pentru urechile noastre. Tapasya sau austeritățile ne conferă