Razboiul lui Putin cu lumea libera: Propaganda, dezinformare, fake news

De Marian Voicu și Catalin Gombos

Presa este efemeră, articolele de azi ar putea părea mâine schița inutilă a unui trecut previzibil. Câteodată, noi, jurnaliștii, ne consolăm orgolioși cu ideea că presa scrie istorie în fiecare zi, prima ciornă. Facem așadar, prin această antologie, proba unei schițe a trecutului recent. Cât de coerentă este relatarea noastră, a celor de la Veridica, despre evenimentele din acest an? Care au fost tendințele, nodurile acestui graf uriaș? Cine sunt personajele care ies din mulțime și fac istorie?
2022 ar putea fi Annus Horribilis. Ieșirea (provizorie?) din pandemia de Covid­19 s­a suprapus cu începutul războiului din Ucraina. Un an marcat de crize: umanitară, economică, energetică, sanitară.
Războiul, propaganda și ura au reapărut într­o Europă care abia învăța să trăiască împreună, în pace, în Est și în Vest.

• Limbă: Română
• Editor: Editura Omnium
• Data lansării: 1 feb. 2024
• ISBN: 9786069562574

Previzualizare carte

C1_cover_Anul_urii_razboiul_lui_Putin_cu_lumea_libera_-_OUTLINE.jpg

RĂZBOIUL LUI

PUTIN

CU LUMEA LIBERĂ

Propagandă, dezinformare, fake news

Marian VOICU • Cătălin GOMBOȘ

(EDITORI)

RĂZBOIUL LUI

PUTIN

CU LUMEA LIBERĂ

Propagandă, dezinformare, fake news

Editura Omnium

București • 2023

Redactor: Nicoleta ANA

Design copertă: Rudolf WUERICH

Ilustrație copertă: © Maria DIMANCEA

DTP: Simona BĂNICĂ

Marian Voicu

Cătălin Gomboș

(editori)

Războiul lui Putin cu lumea liberă

Propagandă, dezinformare, fake news

Copyright © Marian Voicu, 2022

All rights reserved.

Toate drepturile asupra ediției în limba română aparțin Editurii Omnium,

parte a Grupului Editorial Epica.

Copyright © Editura Omnium, 2022.

București, 2023

ISBN (print): 978-606-95474-8-9

ISBN (EPUB): 978-606-95625-7-4

Conținutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright (drepturi de autor), iar cartea este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimțământul editorului, sunt interzise. Dreptul de folosință al lucrării nu este transferabil.

Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparțin persoanei juridice Editura Omnium.

Cuvânt înainte

Presa este efemeră, articolele de azi ar putea părea mâine schița inutilă a unui trecut previzibil. Câteodată, noi, jurnaliștii, ne consolăm orgolioși cu ideea că presa scrie istorie în fiecare zi, prima ciornă.

Facem așadar, prin această antologie, proba unei schițe a trecutului recent. Cât de coerentă este relatarea noastră, a celor de la Veridica, despre evenimentele din acest an? Care au fost tendințele, nodurile acestui graf uriaș? Cine sunt personajele care ies din mulțime și fac istorie?

2022 ar putea fi Annus Horribilis. Ieșirea (provizorie?) din pandemia de Covid-19 s-a suprapus cu începutul războiului din Ucraina. Un an marcat de crize: umanitară, economică, energetică, sanitară.

Războiul, propaganda și ura au reapărut într-o Europă care abia învăța să trăiască împreună, în pace, în Est și în Vest.

Minciuna și discursul instigator la ură s-au instalat în spațiul public. Populismul reconfigurează din nou Europa. Pacea și prosperitatea pe termen lung plictisesc, memoria conflictelor devastatoare pare că dispare după 2-3 generații.

Schița aceasta este una ambițioasă. Suntem singura publicație din România care are corespondenți de presă în aproape toate țările din Europa Centrală și de Est. Singura care își îndreaptă zilnic atenția către dezinformare și propagandă, către marile narațiuni fake, prin care marginalii încearcă să rescrie istoria. În fond, etosul acestui Est postcomunist este, în mare, comun.

Suntem citiți în peste 200 de țări, în engleză, rusă și, bineînțeles, în română. Am ales forma de „Long read", pretențioasă, poate, pentru piața din România, în care opinia exprimată răcnit este regina. Pariem însă pe dialog și argument, pe carte și cultură.

Marian Voicu

Veridica

Despre Veridica

Veridica este o publicație specializată în monitorizarea, analiza și demontarea campaniilor de fake news, dezinformare și manipulare din Europa Centrală și de Est, într-un context geopolitic tot mai fluid.

Proiectul, realizat de Alianța Internațională a Jurnaliștilor Români, a fost lansat în contextul crizei sanitare și infodemiei, iar pe măsură ce presiunile ruse au crescut în spațiul european, Veridica a devenit una dintre primele publicații românești care au analizat ramificațiile unor dezinformări și acțiuni de propagandă și au oferit un context cât mai amplu pentru a înțelege evenimentele actuale.

Veridica este singura publicație din România care are corespondenți de presă în statele din Europa Centrală și de Est.

În 2022, de Ziua Internațională a Libertății Presei, Veridica a lansat versiunea veridica.ro în limba rusă și contul Twitter (@RuVeridica). Veridica a devenit cea mai activă publicație românească specializată în monitorizarea, analiza și demontarea campaniilor de fake news, dezinformare și manipulare din Europa Centrală și de Est, disponibilă în trei limbi – română, engleză și rusă.

Veridica este o publicație independentă, care se autofinanțează prin venituri din publicitate, granturi și din donațiile cititorilor. Printre parteneri se numără Fundația Superbet, Ambasada Canadei în România, Bulgaria și Republica Moldova, programul Active Citizens Fund România, finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021 și Free Press for Eastern Europe.

Veniturile din donații sunt administrate de Alianța Internațională a Jurnaliștilor Români. Aflați mai multe despre cum ne puteți susține pe veridica.ro sau scanând QR Code alăturat:

Autorii

Veridica este singura publicație din România care are corespondenți de presă în statele din Europa Centrală și de Est.

România

Moldova

Ucraina

Ungaria

Bulgaria

Serbia

Polonia

Letonia

Cehia

ANALIZELE VERIDICA

Omenirea, în pericol. Cum ar putea provoca Rusia

o catastrofă la centralele nucleare ale Ucrainei și de ce Agenția Internațională pentru Energie Atomică tace

Omenirea, în pericol. Cum ar putea provoca Rusia o catastrofă la centralele nucleare ale Ucrainei și de ce Agenția Internațională pentru Energie Atomică tace

Liubov Veliciko

21 iunie

Invadarea Ucrainei de către Rusia a dus lumea în pragul unui dezastru nuclear, pe măsură ce trupele ruse au ocupat centralele nucleare ucrainene – uneori în urma unor lupte și schimburi de focuri chiar în proximitatea lor –, iar rachete lansate de forțele Moscovei au trecut periculos de aproape de acestea. Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) a avut însă o reacție oarecum reținută la aceste riscuri și continuă să colaboreze îndeaproape cu rușii, spre exasperarea ucrainenilor.

Momentul dinaintea catastrofei

A fost nevoie de câteva ore pentru ca forțele ruse să pună stăpânire pe un teritoriu la fel de mare ca suprafața Luxemburgului. Au trebuit să facă doar două lucruri. Primul, să elimine prin focuri de artilerie trase din Belarus poliția de frontieră, înarmată doar cu arme automate. Al doilea, pur și simplu să trimită o coloană uriașă de tancuri la atac, printr-o pădure părăsită, spre porțile centralei atomice de la Cernobîl, care era păzită de vreo 150 de militari înarmați ușor din cadrul Gărzii Naționale.

Centrala nu este un loc unde ar trebui să se desfășoare ostilități. Acolo sunt depozitate 2 500 de tone de combustibil radioactiv – de 12 ori mai mult ca în 1986, anul în care a explodat unul dintre reactoare, provocând cel mai grav dezastru nuclear civil din istorie. Acesta este motivul pentru care militarii din Garda Națională au fost nevoiți să se predea fără să lupte. În definitiv, dacă tancurile ruse ar fi început să tragă, un singur proiectil care și-ar fi ratat ținta ar fi putut declanșa o catastrofă mondială.

Faptul că centrala nucleară a scăpat neatinsă poate fi considerat un miracol. Armata rusă a folosit-o pe post de instituție militară timp de 36 de zile. Ignorând toate reglementările și obligațiile care decurg din dreptul internațional, rușii au început să sape tranșee adânci în jurul perimetrului zonei de excludere, construind fortificații pentru tancuri și artilerie. A fost ridicat și un post de comandă lângă al patrulea reactor, cel care a explodat în 1986.

Timp de peste o lună, centrala nucleară de la Cernobîl a fost folosită pe post de depozit de muniție, iar zona din jurul centralei pe post de câmp de luptă, fiind expusă la tiruri constante de artilerie, distrugere, presiune asupra populației și crime.

Pe 9 martie, în toiul luptelor, rușii au avariat sursa de curent a cen­tralei nucleare de la Cernobîl și a depozitului unde este înmagazinat suficient combustibil nuclear uzat pentru a alimenta 13 reactoare nu­­cleare. Compania ucraineană Energoatom a avertizat că întreruperile prelungite în alimentarea cu curent electric a complexului nuclear pot duce la supraîncălzirea și evaporarea substanțelor radioactive. În con­secință, radiația ar putea contamina nu doar Ucraina, ci întreaga Europă, precum și Belarusul și Rusia.

Când a fost capturată centrala nucleară, aproximativ 2 400 de anga­jați au fost luați ostatici de forțele de ocupație. Acești oameni erau singurii capabili să mențină nivelul de radioactivitate în marja de sigu­ranță, atât cât le permitea contextul. Inginerul Valeri Semenov își aduce aminte cum, în timpul penei de curent, a încercat să procure combustibil pentru a menține generatorul în funcțiune – și și-a riscat propria viață furându-l de la ruși. Din fericire, patru zile mai târziu, Ucraina a restabilit alimentarea cu energie electrică.

Refuzul total al Federației Ruse de a lua în calcul consecințele unei posibile catastrofe nucleare se poate observa în lipsa de interes a armatei ruse față de propria siguranță: militarii nu au folosit îmbrăcăminte adecvată, dozimetre sau vreun echipament de protecție personală. Pe perioada ocupației, sute de vehicule militare au trecut prin zonele de contaminare radioactivă. În același timp, forțele de ocupație s-au deplasat folosind rute care sunt interzise din cauza nivelului ridicat de radiație, iar în anumite zone au declanșat ostilități la scară largă.

„Nu s-a efectuat niciun control al nivelului de radiații în cazul vehiculelor și militarilor, spune Anatoli Nosovski, directorul Institutului de Siguranță Nucleară al Academiei Naționale de Științe a Ucrainei. „Iar vehiculele nu se deplasau doar pe drumuri asfaltate, ci și pe suprafețe de teren, ridicând în aer nori de praf radioactiv. Astfel, după ce s-au retras, rușii au dus înapoi la bazele lor militare echipamente contaminate.

Energoatom a comentat mult așteptata retragere a trupelor ruse de la Cernobîl nu doar cu bucurie, ci și cu sarcasm: „Convoaiele au