Dragoș Iliescu poartă multe pălării. E unul dintre acei oameni cu care ai vrea să stai de vorbă fără oprire, pentru că, pe măsură ce intri într-un subiect, descopri infinite întrebări interesante și ramificații fascinante.  Dragoș se ocupă de psihologie organizațională de peste două decenii. Dacă ați trecut vreodată printr-un test de personalitate, motivație, stres, aptitudini și abilități, dezvoltare, e posibil să fi fost parte din portofoliul pe care Dragoș îl administrează, prin grupul Psyence. Are experiență de lucru în proiecte de testare psihologică sau educațională pe patru continente. Printre altele, e parte din grupul de lucru al OECD care calibrează testele PISA (pentru elevi) și PIAAC (pentru adulți), standardul mondial în materie de abilități, și a condus ca președinte Comisia Internațională de Testare, un organism care dă tonul în ceea ce privește evaluarea psihologică și organizațională.  Am vorbit cu Dragoș mai ales despre acest subiect care ne preocupă pe toți în aceste zile: starea de bine și angajamentul oamenilor față de organizațiile unde lucrează. Încercăm să facem multe lucruri și să dăm vina pe fel de fel de factori pentru a explica de ce oamenii nu vin cu bucurie la birou. Dar e simplu și științific demonstrat: ce distruge psihicul și implicarea este lipsa de echilibru între ce le cerem oamenilor și ce le oferim ca să-și facă treaba. Și, nu, să cerem mai puțin nu e o soluție: plictiseala, spune Dragoș, e la fel de rea ca burnout-ul.  Și, nu, nu depinde de ”stofa” oamenilor: contextul e de 10 ori mai puternic decât personalitatea. Iar stresul chiar este o problemă majoră: după trei ani de stres cronic, efectele sunt ireversibile. Șase ani de stres cronic înseamnă boli cardiace ireversibile.