Nebunia nazismului: De la ideologia totalitară la rezolvarea finală a Shoah-ului

De Justine Dutertre

Nazismul, o mișcare politică germană controversată, este asociat pentru totdeauna cu nebunia criminală și monstruozitatea distructivă a unei ideologii rasiste și antisemite. Istoria își amintește în special de protagonistul său, Adolf Hitler, și de singurul său partid, NSDAP. În urma Marelui Război, au apărut mișcări extremiste, în special în Italia, cu Mussolini, și în URSS, cu Lenin. Germanii, devastați de înfrângere, aveau nevoie de speranță și credeau în promisiunile doctrinei național-socialiste. Această doctrină susținea o rasă "pură", o națiune unificată și politici care înlocuiau religia. În această carte, veți descoperi cum idealul totalitar a dus la cel mai teribil genocid al secolului XX, condus de dorința de măreție și putere.

• Limbă: Română
• Editor: 50Minutes.com (RO)
• Data lansării: 10 feb. 2023
• ISBN: 9782808666473

Previzualizare carte

IDEOLOGIA NAZISMULUI

UN IDEAL TOTALITAR

Obiectivul principal al nazismului, ceea ce îl face atât de special, este, înainte de toate, să devină un regim totalitar, adică unul capabil să controleze în totalitate poporul german, atât în acțiunile, cât și în gândurile sale. Masele trebuie să se conformeze în mod imperativ principiilor dorite de regim:

•un devotament nemărginit față de partidul unic;

•epurarea populației de toate categoriile de persoane considerate impure (țigani, evrei, slavi, negri, handicapați mintal și fizic, homosexuali, opozanți politici);

•opoziție puternică față de creștinism, partidul impunându-se ca noua religie de stat.

Un ideal totalitar definit, pe scurt, de dorința de a crea un popor perfect, mai presus de toți ceilalți, menit să dăinuie în viitor prin capacitățile sale superioare. În cele din urmă, ideea foarte puternică a unui spațiu vital german (Liebensbraum), favorabil expansiunii teritoriale, avea să conducă la colonizarea teritoriilor din Europa de Est.

DORINȚA DE A CREA O RASĂ PURĂ

Principiul însuși al regimului nazist, așa cum a fost conceput de liderii săi, în special de Adolf Hitler, se bazează pe ideea unei națiuni germane pure, adică una lipsită de orice individ considerat inapt să contribuie la dezvoltarea Patriei. Viitorul dictator și-a exprimat de timpuriu idealurile rasiale într-o carte edificatoare, Mein Kampf (Lupta mea), scrisă în 1924, în timp ce se afla în închisoare, în urma tentativei sale eșuate de a prelua puterea în cadrul puciului de la München (8 noiembrie 1923). În ea, Hitler și-a expus concepția despre rasa perfectă, rasa ariană, superioară din punct de vedere al capacității intelectuale și al aspectului fizic, dedicată trup și suflet națiunii. El a împrumutat din teoriile pseudo-medicale în vogă de la sfârșitul secolului al XIX-LEA o clasificare a raselor umane, admițând o ierarhie între rasele bune și celelalte, cele destinate să fie educate (latinii), reduse la sclavie (negrii, în special) sau pur și simplu exterminate (evreii și țiganii). Hitler a fost categoric: arianul tipic trebuie să aibă pielea albă, trăsături faciale fine (fizionomie nordică), o constituție atletică și să nu fie diminuat de niciun handicap fizic sau mental. Înfățișarea sa trebuie să dea o impresie de forță și sănătate, de Mannesideal (idealul virilității).

Din 1933 și de la apariția celui de-al Treilea Reich, acest aspect eminamente rasist al ideologiei naziste a fost inculcat în mod sistematic copiilor germani. În școli, se foloseau caricaturi grosolane pentru a distinge arienii buni de fizicul presupus neatractiv al populației de culoare, evreiești și nord-africane. Cu ajutorul tabelelor de măsurători morfologice, elevii își măsoară lungimea nasului sau distanța dintre ochii colegilor de clasă: un argument științific pentru a confirma teoria.

Credința într-o rasă germanică superioară și imperativul de a o proteja împotriva amestecului și a metisajului au stat la baza pretenției regimului nazist de a eradica categorii întregi de