Ciobănescul Australian

De Lucian Stan

Ciobănescul australian

Un ciobănesc australian este un câine minunat dacă este bine dresat și face suficientă mișcare. Câinii de herghelie din vestul american sunt perseverenți, docili și parteneri perfecți pentru persoanele cărora le place să facă mișcare. Ei se disting în special prin docilitatea lor și dorința puternică de a se mișca. Această carte vă va oferi cunoștințe de bază foarte bune despre această rasă, despre întreținerea ei și vă va da sfaturi valoroase despre cum să o creșteți.

 

Citiți totul despre

• Originea rasei
• Caracteristicile rasei
• Cerințele față de spațiul de locuit
• Nutriția și sănătatea câinelui
• Educația pentru a deveni un companion ideal în timpul liber
• Achiziționarea câinelui
• Dresaj și dresaj
• Sfaturi și trucuri importante pentru relaționarea cu câinii

 

Cartea vă informează, de asemenea, despre bolile ereditare tipice și despre măsurile pe care le iau crescătorii buni pentru a vă asigura că achiziționați un ciobănesc australian sănătos. De asemenea, răspunde la întrebări tipice care interesează pe orice proprietar de câine.

• Cum devine un cățeluș dresat în casă?
• Ce comenzi trebuie să învețe Ciobănescul australian?
• Ce măsuri ajută la prevenirea sarcinii?
• Cum pot fi făcute vizitele la veterinar fără stres?
• De ce sunt rele lesele automate pentru mânuirea în lesă?

 

Ciobănescul australian este un câine minunat atunci când este bine dresat și încurajat în mod regulat. Aflați cum să rămâneți șeful haitei cu consecvență iubitoare și cum să împiedicați Ciobănescul australian să vă conteste autoritatea.

• Limbă: Română
• Editor: Lucian Stan
• Data lansării: 18 feb. 2023
• ISBN: 9798215993538

Previzualizare carte

Ciobănescul Australian

Lucian Stan

Cuprins

Originea rasei

De la lup la câine de turmă

Creșterea câinilor ciobănești australieni

Caracteristicile rasei

Cap și fizic

Blana și coloritul

Caracter

Boli ereditare

Note privind factorul merle

Probleme de sănătate

Solicitări asupra atitudinii

Condițiile de locuit

Ieșire

Îngrijire

Cheltuieli de timp

Nutriție

Obiceiuri alimentare

Hrană umedă din comerț

Alimente uscate

Care este cea mai bună mâncare?

Hrană crudă pentru câine

Gustări și curățarea dinților

Sănătate

Asigurare de sănătate

Vaccinări

Pro și contra castrării

Vizite la veterinar

Controlul paraziților

Considerații înainte de cumpărare

Legal

Rasa mi se potrivește

Cățeluș sau animal adult?

Bărbat sau femeie

Achiziționarea câinelui

Cumpărături pentru câine

Siguranța auto

Boluri și loc de dormit

Tampoane pentru căței

Ham de piept și lesă

Produse de îngrijire și furaje

Jucărie

Creați un mediu sigur

Atenție Otravă în alimente

Educarea cățelușului

Recunoașteți limbajul corporal al cățelului și învățați din el.

Ce trebuie să căutați în parenting.

Familiarizare

Cine este șeful aici?

Eliminarea problemelor de comunicare

Antrenat la domiciliu

Obișnuirea cu lesa

Ce trebuie să învețe câinele

Off, Come here, Stay, Stand

Vino să te odihnești

Comenzi care vă ușurează viața

Scaun

Locul

Comanda "Stay

Picior

Recuperați și oferiți ceva

Comportament nedorit

Mușcă în joc

Lătratul cu orice ocazie

Sărind de bucurie

Frica în mașină

Distrugeri în timpul jocului

Urlă și latră când este singur

Trăgând de lesă

Dresaj și sporturi canine

Antrenament cu clicker

Sporturi canine în care există competiții oficiale

Flyball

Agilitate

Mobilitate

Dogdance

Obediență

Situații speciale

Întâlnire cu alți câini

Stăpânirea instinctului de vânătoare

Schimbarea hranei pentru animale

Sfaturi pentru a face față câinilor cu voință puternică

Etapele de dezvoltare ale Aussie

Un ordin este un ordin

Mâncatul numai cu permisiune

Ritualizarea în viața de zi cu zi

Despre această serie:

Lista de figuri

Figura 1: Aussie

Figura 2: Ciobanii australieni

Figura 3: Periuța de dinți pentru câini în mână

Figura 4: Pieptenele nostru util pentru purici, © rgladel

Figura 5: Setul nostru de căpușe, © rgladel

Figura 6: Scanați singur cipul

Figura 7: Castron din ceramică

Figura 8: Exemplu de pat pentru câini

Figura 9: Lesa noastră, © rgladel

Figura 10: Cățeluș de ciobănesc australian

Figura 11: Cățelușul se face foarte mic.

Figura 12: Câinele dumneavoastră va trage întotdeauna de astfel de lese.

Figura 13: Semnalul vizual "Sit

Figura 14: Semnul vizual "Place

Figura 15: Un frumos ciobănesc australian se joacă

Figura 16: Semnalul vizual "oprit

Figura 17: Prevenirea tragerii de lesă, © rgladel

Figura 18: Instruirea noastră cu clicuri

Figura 19: Postura tipică a câinelui nostru atunci când se întâlnește cu alte persoane. ©rgladel

Figura 20: Cățeluș de 8 zile

Figura 21: La vârsta de 24 de zile, cățelul arată deja aproape ca un câine.

S.

Ciobănescul australian este un câine de herghelie puternic și perseverent. Se caracterizează prin docilitatea sa și dorința puternică de a se mișca. Deoarece are nevoie neapărat și de un dresaj consecvent, nu este un câine pentru începători. Cartea vă oferă numeroase cunoștințe de bază despre rasă, atitudine și vă oferă sfaturi valoroase de dresaj.

C:\Users\mitma\Downloads\Depositphotos_10889947_xl-2015.jpg

Figura 1: Aussie

Originea rasei

Ciobănescul australian, pe care iubitorii îi numesc Aussie, este un câine de turmă puternic care nu este originar din Australia. În această carte, veți afla tot ce trebuie să știți despre această rasă, de la istoria dezvoltării sale până la creșterea sa.

De la lup la câine de turmă

Majoritatea animalelor domestice, cum ar fi pisicile, porcii sau caii, seamănă foarte mult cu forma sălbatică. În cazul câinelui, acest lucru este diferit. Un număr mare de rase de câini au evoluat din lup, care diferă semnificativ de forma originală atât în ceea ce privește aspectul, cât și caracterul. În cadrul subspeciei de câine domestic există diferențe extreme. Chihuahua mini, cu o greutate maximă de 3 kg, este la fel de mult un descendent al lupului ca și un Fila Brasileiro, care cântărește cel puțin 50 kg.

Există dovezi care atestă faptul că câinii au însoțit oamenii de aproximativ 20.000 de ani. Pisicile s-au alăturat oamenilor abia în urmă cu aproximativ 10.000 de ani. În timp ce pisica și-a păstrat independența și a fost considerată utilă în primul rând pentru că ținea dăunătorii departe de provizii, câinele a adoptat de timpuriu o poziție diferită. Modul în care a apărut prietenia dintre lupi și oameni nu a fost clarificat nici până în prezent. Este de presupus că omul a furat prada lupilor și, în schimb, a lăsat animalelor rămășițele pe care nu le putea folosi.

Omul de știință Francis Galton presupune că oamenii au crescut pui de lupi și i-au introdus în așezările umane. Cu toate acestea, este discutabil de ce oamenii ar fi făcut acest lucru, deoarece o haită de lupi ar fi avut un efect destul de înfricoșător asupra lor. Există, de asemenea, teoria conform căreia oamenii lăsau cadavre de animale în afara așezărilor lor, iar cei mai curajoși lupi îndrăzneau să le ia. Chiar și cu această presupunere, multe întrebări rămân fără răspuns, deoarece de ce le-ar fi venit oamenilor ideea de a dresa lupii pentru muncă.

Prin urmare, pare mai probabil ca oamenii să fi participat pur și simplu la norocul de vânătoare al lupilor. Omul preistoric trebuie să se fi prins repede că lupii pot urmări vânatul mai ușor decât oamenii. De asemenea, ei sunt mai rapizi și mai perseverenți în urmărirea prăzii. Oamenii trebuiau doar să sperie lupii pentru a-i îndepărta de ei, pentru a folosi carnea pentru ei înșiși.

Oamenii de știință de la Universitatea Aberdeen din Scoția au studiat osemintele preistorice găsite la câini. Aceștia au observat aplatizarea vârfurilor vertebrelor dorsale, ceea ce indică purtarea de sarcini grele pe spate. De asemenea, ei au observat că dinții de măcinat din maxilarul inferior lipseau adesea, ceea ce au considerat că este un indiciu al faptului că câinii purtau o frâu pentru a trage sarcini. Adevărul este că oamenii au folosit câinii în diferite scopuri încă de la început. Au fost folosiți la vânătoare, la paza casei și, mai târziu, la păzirea turmelor de vite. În procesul de creștere, trăsăturile de caracter erau de obicei mai importante decât aspectul. Ciobănescul australian este un reprezentant tipic al câinilor ciobănești.

Creșterea câinilor ciobănești australieni

În ciuda numelui, ciobănescul australian nu are nimic în comun cu cel de-al cincilea continent. Atunci când imigranții s-au stabilit în ceea ce este acum SUA la începutul secolului al XIX-lea, au adus de obicei animale și câini de turmă din vechea lor patrie. Toți câinii de pășunat erau de obicei numiți Ciobănești la acea vreme. În plus, se adăuga adesea o denumire despre originea proprietarilor. De exemplu, un ciobănesc scoțian era câinele de turmă al unui scoțian.

C:\Users\mitma\Downloads\Depositphotos_59252867_xl-2015.jpg

Figura 2: Ciobanii australieni

Ciobanii erau un amestec de rase diferite, cum ar fi vechiul tigru german, ciobănescul scoțian și diverși câini ciobănești spanioli și irlandezi.

Adăugarea australian nu se referă la originea proprietarilor, deoarece aceștia provin în mare parte din Țara Bascilor. Acești crescători de bovine purtau câinii robust din țara lor natală și creșteau oi Merino. Aceste oi, originare din Africa de Nord, au fost crescute exclusiv în Spania până în secolul al XVIII-lea. Exportul era pedepsit cu moartea. Cu toate acestea, unele animale au ajuns în Australia și, de acolo, în America. De aceea, oile au fost denumite oi australiene. Acest lucru a dus la denumirea rasei de câini.

La început, nu a existat o creștere selectivă. Dar câinii de pășunat din această rasă și-au dovedit valoarea pe măsură ce tot mai mulți coloniști se aventurau în vestul SUA. Majoritatea câinilor nu au tolerat vremea caldă și uscată din vest și frigul extrem din nord-vest. Numai Ciobănescul australian a făcut față atât climei, cât și terenului accidentat.

Pe măsură ce așezările s-au extins datorită goanei după aur, a crescut și cererea