Inventează și visează. Scrieri complete

De Jeff Bezos

Principiile de bază și filosofia care l-au ghidat pe Jeff Bezos în crearea, conducerea și transformarea Amazon și Blue Origin – în cuvintele autorului

Din această culegere de scrieri aparținându-i lui Jeff Bezos – scrisorile sale unice către acționari, plus numeroase discursuri și interviuri care oferă informații despre mediul din care provine, despre munca sa și despre evoluția ideilor sale – veți obține o privire din interior asupra motivului pentru care s-a bucurat de atât de mult succes. Acoperind teme de la afaceri la politici publice, de la inovație și obsesia pentru clienți la schimbările climatice și spațiu, această carte ne oferă o imagine rară asupra modului în care gândește Bezos despre lume și despre unde anume ne-ar putea conduce viitorul.

Scrisă într-un stil direct, adresându-i-se fiecărui cititor, Inventează și visează oferă cititorilor un masterclass despre valorile, strategia și execuția în afaceri.

• Importanța gândirii ca în Ziua 1

• De ce „este vorba doar despre gândire pe termen lung“

• Ce înseamnă cu adevărat să fii obsedat de client

• Cum să începi o afacere nouă și să creezi creștere organică semnificativă într-o companie care deja are succes

• De ce cultura este imperativă

• În ce mod faptul că ești dispus să eșuezi este strâns legat de inovație

• Ce ne-a învățat pandemia de COVID-19



În ciuda faimei și a influenței sale, a rămas, în spatele râsului său nestăpânit, destul de enigmatic. Dar, prin intermediul scrierilor și al poveștilor sale de viață, se poate intui ce îl mână înainte.

Prin intermediul acestei cărți poți afla multe dintre lecțiile și secretele dezvăluite de Bezos în interviurile, în scrierile și în scrisorile anuale trimise acționarilor începând cu 1997.

„Ne place să inventăm și să facem lucruri noi“, spune el, „și știu sigur că orientarea pe termen lung e esențială pentru invenție, fiindcă o să ai multe eșecuri pe drum.“ Interesul lui Bezos față de călătoriile în spațiu îl ajută, spune el, să țină minte că trebuie să aibă mereu în vedere orizontul îndepărtat. Printre numeroasele sale puncte forte se numără și capacitatea lui de a ține privirea fixată pe orizontul îndepărtat, așa cum a făcut la Amazon. În declarația de misiune pentru compania lui spațială, el scria: „Blue Origin va căuta să-și înfăptuiască cu răbdare, pas cu pas, obiectivul pe termen lung“. În timp ce Elon Musk își promova programul spațial cu intermitențe și ieșiri publice zgomotoase, Bezos își sfătuia echipa: „Fiți țestoasa, nu iepurele!“ Emblema companiei Blue Origin are un motto latin, Gradatim Ferociter: „Pas cu pas, în mod feroce“. Walter Isaacson



JEFF BEZOS a fondat Amazon.com în 1994 cu misiunea de a fi compania cea mai orientată spre client de pe Pământ. Jeff este și fondatorul companiei aerospațiale Blue Origin și proprietarul ziarului Washington Post. În 2018 a fondat Bezos Day One Fund, care se concentrează pe organizații nonprofit ce ajută familii fără adăpost și pe înființarea unei rețele de grădinițe în comunitățile defavorizate. Jeff a absolvit summa cum laude, Phi Beta Kappa, în inginerie electrică și știința calculatoarelor la Universitatea Princeton, în 1986, și a fost numit „Omul Anului“ de revista Time în 1999.

WALTER ISAACSON este autorul mai multor volume, printre care The Innovators și Leonardo da Vinci.

• Limbă: Română
• Editor: Grup Editorial Litera
• Data lansării: 24 sept. 2021
• ISBN: 9786063380952

Previzualizare carte

Introducere

de Walter Isaacson

Sunt adesea întrebat pe care dintre oamenii zilelor noastre l-aș include în aceeași ligă cu cei despre care am scris în calitate de biograf: Leonardo da Vinci, Benjamin Franklin, Ada Lovelace, Steve Jobs și Albert Einstein. Toți au fost foarte inteligenți, dar nu asta i-a făcut speciali. Oameni inteligenți sunt pe toate drumurile și adeseori nu realizează mare lucru în viață. Ceea ce contează este să fii creativ și să ai imaginație. Asta face dintr-un om un adevărat inovator. Și de aceea răspunsul meu la întrebare este Jeff Bezos.

Așadar, care sunt ingredientele creativității și imaginației și ce mă face să cred că Bezos aparține aceleiași ligi în care se află cei amintiți mai sus?

Prima trăsătură o constituie faptul de a fi curios, dar curios într-un mod pătimaș. Să-l luăm ca exemplu pe Leonardo. În carnețelele sale încântătoare, vedem cum mintea lui dansează prin toate științele naturii cu o curiozitate exuberantă și ludică. El pune sute de întrebări și încearcă să le răspundă: De ce e cerul albastru? Cum arată limba unei ciocănitori? O pasăre aflată în zbor își mișcă aripile mai repede atunci când le ridică sau atunci când le coboară? În ce fel se aseamănă tiparul vârtejului de apă cu cel al părului ondulat? Este mușchiul buzei de jos legat de cel al buzei de sus? Leonardo nu avea nevoie să știe aceste lucruri ca să picteze Mona Lisa (deși i-au fost de ajutor); el avea nevoie să le știe pentru că era Leonardo, mereu din cale-afară de curios. „Nu am nici un talent special, spunea odată Einstein. „Sunt doar pătimaș de curios. Afirmația lui nu e pe deplin adevărată (el avea fără îndoială un talent special), dar a avut dreptate atunci când a spus: „Curiozitatea este mai importantă decât cunoașterea".

O a doua trăsătură esențială constă în faptul de a iubi și de a conecta între ele artele și științele. Ori de câte ori Steve Jobs lansa un produs nou precum iPod sau iPhone, prezentarea lui se în­cheia cu indicatoare rutiere ce înfățișau o intersecție a Străzii Artelor Liberale cu Strada Tehnologiei. „E în ADN-ul companiei Apple faptul că tehnologia singură nu e suficientă, spunea el în cadrul uneia dintre prezentările sale. „Noi credem că mariajul dintre tehnologie și științele umaniste e cel care conduce la un re­zultat ce ne încântă inima. Einstein, la rândul său, a înțeles cât de important e să împletești artele cu științele. Când simțea că se îm­pot­molește pe parcursul său către elaborarea teoriei relativității ge­nerale, scotea vioara și cânta Mozart, spunând că sunetul l-a ajutat să se conecteze cu muzica sferelor. De la Leondardo da Vinci avem cel mai măreț simbol al acestei conexiuni dintre arte și științe: Omul vitruvian, desenul său ce înfățișează un bărbat dez­bră­cat care stă în picioare în mijlocul unui cerc și al unui pătrat, un triumf al anatomiei, al matematicii, al frumosului și al spiri­tualității.

De fapt, entuziasmul față de toate disciplinele e un avantaj. Leonardo da Vinci și Benjamin Franklin voiau să știe tot ce se poate ști despre tot ceea ce putea fi cunoscut pe lume. Ei au studiat anatomia și botanica, muzica și arta, știința armelor și ingineria hidraulică și tot felul de alte lucruri. Oamenii care iubesc toate domeniile cunoașterii sunt cei care pot să detecteze cel mai bine tiparele existente în natură. Atât Franklin, cât și Leonardo au fost fascinați de vârtejuri de vânt și de vârtejuri de apă. Lucrul acesta l-a ajutat pe Franklin să-și dea seama în ce fel avansează furtunile pe coastă și să traseze pe hartă Curentul Golfului. Pe Leonardo l-a ajutat să înțeleagă în ce fel funcționează valva inimii și să picteze atât apa unduindu-se în jurul gleznelor lui Iisus în Botezul lui Hristos, cât și buclele Mona Lisei.

O altă caracteristică a oamenilor cu adevărat inovatori și creatori o reprezintă faptul că aceștia au un câmp de distorsiune a realității, expresie care a fost folosită în legătură cu Steve Jobs și care provine dintr-un episod din Star Trek în care extratereștrii creează o lume complet nouă prin simpla forță mentală. Când colegii lui protestau că vreuna dintre ideile sau propunerile lui Jobs avea să fie imposibil de implementat, el recurgea la un truc pe care îl învățase de la un guru din India: îi privea fix, fără să clipească, și spunea: „Nu te teme. Poți s-o faci." De obicei, metoda asta funcționa. Îi înnebunea pe ceilalți, îi zăpăcea, dar îi și determina să facă lucruri pe care nu credeau că le pot face.

Legată de aceasta este capacitatea de a „gândi diferit, după cum se exprima Jobs într-o serie memorabilă de reclame pentru produsele Apple. Comunitatea științifică de la începutul secolului XX se întreba cum de viteza luminii părea să rămână constantă indiferent de cât de repede se mișca observatorul spre sau dinspre sursă. La vremea aceea, Albert Einstein era un angajat de mâna a treia al unui birou de brevete din Elveția, care studia dispozitive ce transmiteau semnale între ceasuri diferite cu scopul de a le sincroniza. El a venit cu o idee neconvențională bazată pe revelația că oamenii care erau în stări diferite de mișcare aveau percepții diferite asupra sincronizării ceasurilor. Poate că viteza luminii e mereu constantă, a presupus el, fiindcă timpul în sine e relativ și depinde de starea de mișcare a individului. Restului comunității de fizicieni i-a luat câțiva ani ca să își dea seama că „teoria relativității elaborate de el era corectă.

O ultimă trăsătură comună tuturor subiecților mei este aceea că ei păstrează o mirare copilărească. Într-un anumit punct al vieții, cei mai mulți dintre noi încetează să se mai întrebe cu privire la fenomenele de zi cu zi. Profesorii și părinții noștri își pierd răbdarea și ne spun să încetăm cu toate întrebările noastre prostești. Poate că ne delectăm cu frumusețea cerului albastru, dar nu ne mai întrebăm de ce are culoarea aceea. Leonardo s-a întrebat. La fel și Einstein, care i-a scris unui alt prieten: „Tu și cu mine nu încetăm niciodată să stăm ca niște copii curioși în fața marelui mister în care ne-am născut". Ar trebui să avem grijă să nu lăsăm niciodată în urmă anii de mirare – nici noi, nici copiii noștri.

Jeff Bezos întruchipează aceste trăsături. El n-a lăsat niciodată în urmă anii mirării. Păstrează o curiozitate insațiabilă, copilărească și plină de bucurie cu privire la toate lucrurile. Interesul lui față de povești și istorisiri vine nu doar din rădăcinile pe care compania Amazon le are în afacerea cu vânzare de carte, ci reprezintă și o pasiune personală. În copilărie, Bezos citea în fiecare vară zeci de romane științifico-fantastice la o bibliotecă locală, iar acum găzduiește o tabără anuală pentru scriitori și realizatori de filme. La fel, chiar dacă interesul său față de robotică și față de inteligența artificială a fost deșteptat datorită Amazonului, aceste domenii au ajuns să reprezinte pentru el pasiuni intelectuale, iar el găzduiește acum o altă întâlnire anuală, care aduce laolaltă experți interesați să învețe despre mașini, automatizare, robotică și spațiu. Colecționează artefacte istorice asociate unor momente de seamă din domeniul științei, al explorării și al descoperirii. Și leagă iubirea aceasta a lui față de științe umaniste și pasiunea lui pentru tehnologie de instinctul pe care îl are în domeniul afacerilor.

Aceste trei înclinații ale sale – către științe umaniste, tehnologie și afaceri – au făcut din el unul dintre cei mai de succes și mai influenți inovatori ai timpului nostru. Asemenea lui Steve Jobs, Bezos a transformat mai multe industrii. Amazon, cea mai mare companie de vânzări online cu amănuntul, a schimbat modul în care ne facem cumpărăturile și așteptările pe care le avem în privința transportului și a livrărilor. Mai mult de jumătate dintre gospodăriile americane sunt membre ale Amazon Prime, iar compania Amazon a livrat zece miliarde de pachete în 2018, ceea ce înseamnă cu două miliarde mai mult decât numărul total al oamenilor de pe această planetă. Amazon Web Services (AWS) furnizează aplicații și servicii de cloud computing ce permit companiilor aflate la început de drum și celor deja consacrate să creeze cu ușurință produse și servicii noi, tot așa cum iPhone App Store a deschis afacerilor drumuri complet noi. Amazon’s Echo a creat o piață nouă pentru boxele smart de uz casnic, iar Studiourile Amazon realizează spectacole și filme de top. Amazon este, de asemenea, pe punctul de a revoluționa industria medicală și farmaceutică. La început, achiziționarea lanțului Whole Foods Market a fost derutantă, până când a devenit evident faptul că mișcarea putea reprezenta un mod sclipitor de a lega laolaltă firele unui nou model de afaceri în stil Bezos, care implică vânzarea cu amănuntul, comenzile online și livrarea extrem de rapidă, combinate cu avanposturi fizice. Bezos pune bazele și ale unei companii spațiale private, ce are ca obiectiv pe termen lung mutarea industriei grele în spațiu, și a devenit și proprietar al Washington Post.

Sigur, are și câteva dintre trăsăturile enervante specifice lui Steve Jobs și altora. În ciuda faimei și a influenței sale, a rămas, în spatele râsului său nestăpânit, destul de enigmatic. Dar, prin intermediul scrierilor și al poveștilor sale de viață, se poate intui ce îl mână înainte.

Când Jeff Bezos era un puști cu urechi mari, cu un râs zgomotos și o curiozitate insațiabilă, își petrecea verile în sudul Te­xa­sului, la ferma întinsă a bunicului său matern, Lawrence Gise, un căpitan de navă sobru, dar un om cald, care ajutase la fa­bri­carea bombei cu hidrogen în calitate de director adjunct al Comisiei de Energie Atomică. De la el a învățat Jeff să se descurce singur. Când s-a stricat un buldozer, el și bunicul său au construit o macara care să ridice angrenajele și să le fixeze. Împreună au cas­trat vitele, au construit mori de vânt, au instalat țevi și au pur­tat conversații lungi despre frontierele științei, ale tehnologiei și ale călătoriilor în spațiu. „El singur făcea treabă de veterinar cu ani­malele sale, își amintește Bezos. „Își confecționa singur acele cu care să coasă vitele. Lua o bucată de sârmă, folosea o lampă de sudură ca să o încălzească, o turtea, o ascuțea, dădea o gaură prin ea și o transforma în ac. Unele dintre vite chiar au supraviețuit.

Jeff a fost un cititor vorace, cu o minte aventuroasă. Bunicul lui îl lua cu el la bibliotecă, unde se găsea o colecție imensă de cărți științifico-fantastice. În zilele de vară, Jeff își croia drum printre rafturi, citind sute de volume. Isaac Asimov și Robert Heinlein au devenit preferații lui, iar mai târziu în viață avea nu doar să-i citeze, ci uneori să recurgă la regulile, lecțiile și limbajul acestora.

Felul său independent de a fi și spiritul său aventuros i-au fost insuflate și de mama lui, Jackie, care a fost la fel de tenace și ageră precum tatăl și fiul ei. A rămas însărcinată cu Jeff când avea doar 17 ani. „Era elevă de liceu, explică Jeff. „Probabil îți spui în sinea ta: «Mamă, în 1964, în Albuquerque, să fii adolescentă gravidă trebuie să fi fost chiar tare». Nu, nu era. A fost nevoie de multă hotărâre. Și de foarte mult ajutor din partea părinților ei. Conducerea liceului chiar a încercat să o exmatriculeze. Cred că își imaginau că sarcina ar putea fi contagioasă. Iar bunicul meu, fiind un tip cumsecade și înțelept, a căzut la înțelegere cu directorul, acesta din urmă permițându-i să rămână și să termine liceul. Care a fost principala lecție pe care Jeff a învățat-o de la ea? „Crești cu o mamă ca aceasta și capeți o tărie de caracter incredibilă", spune el.

Tatăl biologic al lui Jeff avea un magazin de biciclete și făcea parte dintr-o trupă de circ, mergând pe monociclu în cadrul reprezentațiilor. El și Jackie au fost căsătoriți doar pentru scurt timp. Când Jeff avea patru ani, mama lui s-a recăsătorit. Al doilea soț a fost unul mai potrivit pentru ea, el fiind și cel care l-a învățat pe Jeff valoarea ambiției și a determinării: Miguel Bezos, cunoscut ca Mike, era un tip independent și aventuros. Venise în Statele Unite la vârsta de 16 ani, ca refugiat din Cuba lui Fidel Castro, călătorind pe cont propriu și purtând o geacă pe care o cususe mama lui din petice. După ce s-a căsătorit cu Jackie, l-a adoptat pe fiul ei cel neastâmpărat, acesta din urmă luând numele lui de familie și considerându-l de-atunci încolo adevăratul său tată.

În iulie 1969, Jeff, în vârstă de cinci ani, a privit la televizor misiunea Apollo 11 care a culminat cu Neil Armstrong pășind pe Lună. A fost un moment de cotitură în viața lui. „Îmi amintesc că mă uitam la televizorul din sufragerie și îmi amintesc entuziasmul părinților și al bunicilor mei, spune el. „Copiii pot să se molipsească de acel gen de entuziasm. Ei știu că se întâmplă ceva extraordinar. Fără îndoială că atunci a luat naștere în mine o pasiune. Între altele, exaltarea lui legată de spațiu l-a transformat într-unul dintre acei fani împătimiți ai serialului Star Trek care știu fiecare episod.

La grădinița Montessori, Bezos dădea deja dovadă de o concentrare foarte mare. „Educatoarea i se plângea mamei că eram prea concentrat pe o sarcină și că nu mă putea face să trec la alte sarcini, așa că era nevoită să mă ia cu tot cu scaun și să mă mute, își amintește el. „Și, apropo, dacă îi întrebi pe cei care lucrează cu mine, îți vor spune probabil că lucrul ăsta e valabil și azi.

În 1974, când avea zece ani, pasiunea lui pentru Star Trek l-a condus către computere. A descoperit că putea să joace un joc video cu nave spațiale pe terminalul din sala cu calculatoare a școlii generale din Houston, unde tatăl său lucra pentru Exxon. Asta se întâmpla înainte de apariția computerelor personale, iar un modem conecta terminalul informatic al școlii la rețeaua unei companii care le pusese la dispoziție serverele după terminarea programului sau când nu era nevoie de ele. „Aveam un teleprinter care era conectat printr-un modem acustic vechi", spune Bezos. „Practic, formai numărul de pe un telefon obișnuit și apoi puneai receptorul într-un mic suport. Și nimeni – nici unul dintre profesori – nu știa cum să folosească acest computer, așa că nimeni n-o făcea. Dar era acolo un munte de manuale, iar eu și alți câțiva copii stăteam după ore și învățam cum să programăm chestia asta... Și apoi am aflat că administratorii rețelei dintr-un sediu din Houston deja programaseră acest computer să se poată juca pe el Star Trek. Începând din ziua aceea, n-am mai făcut altceva decât să jucăm Star Trek."

Mama sa i-a încurajat dragostea pentru electronică și mecanică, ducându-l și aducându-l de la RadioShack și lăsându-l să transforme garajul familiei într-un laborator de știință. Ba chiar i-a trecut cu vederea obiceiul de a crea niște capcane ingenioase cu care să-și sperie sora și fratele mai mici. „Încontinuu puneam prin casă tot felul de alarme, iar unele dintre ele nu erau doar niște sunete, ci erau capcane fizice în toată regula, spune el. „Mama e o sfântă, fiindcă era dispusă să mă ducă cu mașina la RadioShack de mai multe ori pe zi.

În copilărie, eroii lui în materie de afaceri erau Thomas Edison și Walt Disney. „Întotdeauna m-au interesat inventatorii și invențiile, spune el. Chiar dacă Edison a fost un inventator mai prolific, Bezos a ajuns să-l admire mai mult pe Disney, datorită îndrăznelii viziunii acestuia. „Mi se părea că avea o capacitate extraordinară de a crea o viziune și de a-i determina pe foarte mulți oameni să i-o împărtășească, spune el. „Lucrurile inventate de Disney, precum Disneyland, parcurile tematice, au fost niște idei atât de mărețe, încât un individ nu ar fi avut cum să le realizeze niciodată de unul singur, spre deosebire de multe dintre lucrurile la care a lucrat Edison. Walt Disney a fost realmente capabil să convingă o echipă mare de oameni să lucreze în aceeași direcție."

Când a terminat liceul, familia lui se mutase deja în Miami. Bezos a fost un elev de nota zece, oarecum tocilar, și în continuare ab­solut obsedat de explorarea spațială. A fost ales șef de promoție în facultate, iar discursul lui de absolvire a fost despre spațiu: cum să colonizăm planete, să construim hoteluri în spațiu și să sal­văm fragila noastră planetă prin găsirea altor locuri în care să des­fă­șurăm activitățile de producție. „Spațiul, ultima frontieră, ne vedem acolo!", a încheiat el.

A intrat la Princeton cu gândul să studieze fizica. Planul părea bun până când a dat peste un curs de mecanică cuantică. Într-o zi, el și colegul său de cameră încercau să rezolve o ecuație diferențială deosebit de dificilă și s-au dus în camera unui alt coleg de clasă ca să-i ceară ajutorul. Acesta s-a uitat la ecuație pentru câteva momente, apoi le-a dat răspunsul. Bezos a fost uimit de faptul că studentul făcuse în minte calculul a cărui explicație a așternut-o apoi pe trei pagini de algebră. „Acela a fost momentul în care mi-am dat seama că n-aveam să fiu niciodată un mare fizician teoretician, spune Bezos. „Mi-am schimbat foarte repede materia principală, alegând de această dată ingineria electrică și știința calculatoarelor. Nu i-a fost ușor să digere revelația. Întotdeauna își dorise să devină fizician, dar în cele din urmă a ajuns să se confrunte cu propriile limite.

După absolvire, Bezos s-a dus la New York să își folosească abilitățile din domeniul computerelor în industria financiară. S-a angajat la un fond de acoperire condus de David E. Shaw, unde se foloseau algoritmi de computer pentru detectarea disparităților de pe piețele financiare. Bezos s-a așternut pe treabă cu un zel disciplinat. Prevestind fanatismul la locul de muncă pe care avea să se străduiască să-l insufle celor de la Amazon, păstra un sac de dormit în biroul său pentru eventualitatea în care voia să rămână acolo după ce lucra până noaptea târziu.

În 1994, în timp ce lucra la fondul de acoperire, Bezos a citit o statistică din care reieșea că internetul se dezvolta cu peste 2 300 de procente pe an. A hotărât că vrea să urce în trenul acesta și s-a gândit să-și deschidă un magazin online de vânzări cu amănuntul, un fel de catalog Sears pentru era digitală. Dându-și seama că era prudent să înceapă cu un singur produs, a ales cărțile – în parte fiindcă îi plăceau și în parte pentru că nu erau bunuri perisabile, reprezentau o marfă și puteau fi cumpărate de la doi importanți distribuitori angro. Și erau mai mult de trei milioane de titluri pe piață – mult mai mult decât ar fi putut încăpea într-o librărie fizică.

Atunci când i-a spus lui David Shaw că vrea să plece de la fondul de acoperire pentru a-și pune în practică ideea, Shaw l-a luat la o plimbare de două ore prin Central Park. „Jeff, ideea ta e foarte bună. Cred că ți-a venit o idee foarte bună, dar cred că ea s-ar potrivi mai degrabă cuiva care nu are deja un loc de muncă bun. L-a convins pe Bezos să chibzuiască vreo două-trei zile înainte de a lua o decizie. Bezos s-a consultat apoi cu soția sa, MacKenzie, pe care o întâlnise când se angajase la fondul de acoperire și cu care era căsătorit de un an. „Știi că poți să te bazezi pe susținerea mea în totalitate, indiferent de ceea ce alegi să faci, i-a zis ea.

Pentru a se hotărî într-o direcție sau în cealaltă, Bezos a recurs la un exercițiu mental care avea să devină mai târziu parte integrantă din procesul lui de calculare a riscului. L-a denumit „cadrul de minimizare a regretelor. Și-a imaginat cum avea să se simtă la vârsta de 80 de ani, când avea să privească în urmă la decizia luată acum. „Vreau să reduc la minimum numărul regretelor pe care le-aș putea avea atunci, explică el. „Am știut că atunci când aveam să ajung la 80 de ani nu aveam să regret că am încercat asta. Nu aveam să regret că am încercat să iau parte la acest lucru numit internet, despre care credeam că va deveni ceva important în viitor. Știam că, dacă era să eșuez, nu aveam să regret asta, dar dacă n-aș fi încercat niciodată, aș fi regretat cu siguranță. Știam că gândul ăsta m-ar fi bântuit în fiecare zi."

El și MacKenzie au luat avionul către Texas, unde au îm­pru­mu­tat un Chevrolet de la tatăl lui Jeff, și au pornit la drum într-o că­lătorie care avea să devină legendară în rândul po­veștilor des­pre origini antreprenoriale. În timp ce MacKenzie con­ducea, Jeff ela­bora în scris un plan de afaceri și foi de calcul pline cu pre­dicții referitoare la profit. „E lucru știut că planul de afaceri nu va supraviețui primei confruntări cu realitatea, spune el. „Dar dis­­ciplina elaborării unui plan te obligă să te gân­dești la unele din­tre problemele care ar putea apărea și să te o­biș­nuiești oarecum cu situația. Apoi începi să înțelegi că, dacă apeși pe butonul ăsta, cutare lucru se va muta în cutare loc și tot așa. Prin urmare, ăsta e primul pas.

Bezos a ales Seattle ca oraș în care să-și înființeze noua companie, în parte fiindcă acolo se aflau și Microsoft, și multe alte companii de tehnologie, așa că avea de unde să aleagă ingineri pe care să-i angajeze. De asemenea, exista în apropiere o companie de distribuție de carte. Bezos voia să pornească afacerea de îndată, așa că, încă de pe drum, își sunase un prieten ca să-i ceară o recomandare privind un avocat în Seattle. Acesta i l-a recomandat pe avocatul lui de divorț, care însă se pricepea și la hârtiile necesare pentru înființarea firmei. Bezos i-a spus că vrea să pună denumirea de Cadabra noii companii, ca în incantația magică „abracadabra. Avocatul i-a răspuns: „Cadavru? Bezos a început să râdă zgomotos, dându-și seama că trebuia să găsească un nume mai bun. În cele din urmă, a hotărât să-și denumească magazinul după cel mai lung fluviu al Pământului, care, spera el, avea să devină cel mai mare de pe planentă.

Când l-a sunat pe tatăl său să-i spună ce avea de gând să facă, Mike Bezos l-a întrebat: „Ce e ăla internet? Sau cel puțin așa povestește Jeff. În realitate, Mike Bezos era un utilizator al serviciilor dial-up online de la începuturi și avea idee despre ce înseamnă vânzări cu amănuntul pe internet. Chiar dacă el și Jackie considerau că fusese o nesăbuință să plece de la un loc de muncă foarte bine plătit din industria financiară pentru o afacere ce părea mai degrabă o glumă, au fost de acord să investească o mare parte din economiile lor – la început 100 000 de dolari, apoi mai mult. „Capitalul inițial al afacerii a venit în principal de la părinții mei, iar aceștia au investit o parte foarte mare din economiile lor de-o viață în ceea ce avea să devină Amazon.com, spune Bezos. „A fost un gest foarte îndrăzneț și care a dovedit o mare încredere din partea lor."

Mike Bezos a recunoscut că el n-a înțeles niciodată nici conceptul, nici planul de afaceri. „El paria pe fiul lui, așa cum făcea și mama, spune Jeff. „Le-am spus că eram de părere că riscul ca ei să-și piardă toată investiția era de 70%... Și asta în condițiile în care făceam calcule optimiste, fiindcă o companie aflată la început de drum are doar 10% șanse de reușită. Eu îmi acordam 30% șanse. Mama sa avea să spună mai târziu: „Noi n-am investit în Amazon, am investit în Jeff". Cu timpul au investit mai mulți bani, au ajuns să dețină 6% din companie și și-au folosit profiturile pentru acte de filantropie prin care ofereau oportunități de învățare tuturor copiilor.

Au mai fost și alții care nu au înțeles ideea. Craig Stoltz era la vremea respectivă reporter la Washington Post și conducea re­vista despre tehnologia de consum. Bezos a venit la el să-și pro­moveze ideea. „Era scund, avea un zâmbet inconfortabil, părul rar și ceva febril în atitudine", avea să scrie Stoltz mai târziu într-o postare pe blog. Total neimpresionat, Stoltz l-a trimis la plimbare și a refuzat să scrie o poveste despre ideea sa. Peste ani, la mult timp după ce Stoltz plecase de la revistă, Bezos avea să cumpere ziarul.

Jeff și MacKenzie au înființat inițial compania într-o lo­cu­ință cu două camere pe care au închiriat-o lângă Seattle. „Au tran­sformat garajul într-un spațiu de lucru și au adus acolo trei computere Sun", scria mai târziu Josh Quittner în Time. „Ca­blu­rile prelungitoarelor se întindeau din casă până în garaj, iar în tavan se căsca o gaură neagră – acolo se aflase o sobă de fontă, care fusese scoasă pentru a se crea mai mult spațiu. Ca să econo­mi­sească bani, Bezos a cumpărat de la Home Depot trei uși din lemn. Folosind colțari și cherestea de 5x10 cm, a încropit trei birouri, la prețul de șaizeci de dolari fiecare."

Amazon.com s-a lansat pe 16 iulie 1995. Bezos și mica lui echipă au instalat un clopoțel care să sune ori de câte ori efectuau o vânzare, dar foarte curând a trebuit să fie dezinstalat, deoarece comenzile veneau în avalanșă. În prima lună, când singurul plan de marketing sau de publicitate era acela de a le cere prietenilor să dea de știre altora, Amazon a înregistrat vânzări în toate cele 50 de state și în 45 de țări. „Din primele zile mi-am dat seama că avea să fie ceva de mare amploare", spunea Bezos într-un interviu pentru Time. „Era evident că ne îndreptam către ceva mult mai măreț decât îndrăzniserăm vreodată să sperăm."

Jeff, MacKenzie și alți câțiva angajați din vremurile acelea de început se ocupau de totul, inclusiv de împachetat și de transportat coletele în locul de unde aveau să fie expediate destinatarilor. „Aveam atât de multe comenzi, încât eram luați pe nepregătite, nu aveam deloc o organizare adevărată în centrul nostru de distribuție, spune Bezos. „De fapt, ne sprijineam în genunchi și în palme ca să facem coletele, pe o podea de ciment. O altă poveste clasică despre începuturile Amazonului, spusă adesea de Bezos cu râsul lui zgomotos, se referă la modul în care au ajuns la o soluție mai ușoară de ambalare a coletelor.

„Mă omoară împachetatul ăsta! Am dureri de spate, iar podeaua asta de ciment îmi termină genunchii, a exclamat Bezos într-o zi. „Știți ce ne trebuie? Ne trebuie niște genunchiere!

Un angajat s-a uitat la Bezos ca la cea mai stupidă persoană pe care o văzuse în viața lui. „Ne trebuie mese pentru împachetat coletele, asta ne trebuie", a zis el.

Bezos și-a privit angajatul ca și când acesta ar fi fost un geniu. „Mi s-a părut cea mai deșteaptă idee pe care o auzisem vreodată", își