O Aventură Fantastică în Evul Mediu

De Vianka Van Bokkem

Priveliştea din acest copac înalt este tare frumoasă. Pot să văd somonii cum sar din apa râului. Păsărelele ciripesc şi îşi construiesc cuiburile. Cerul este limpede în dimineaţa asta, după o noapte de ploaie torenţială. Mă numesc Emma, sunt o fată orfană şi am şaisprezece ani. Eu am grijă de patru fraţi. Părinţii noştri au murit în timp ce încercau să ne apere de un balaur şi au fost ucişi pe loc de focul mistuitor al monstrului.

Noaptea trecută nu am avut noroc la vânătoare pentru că din cauza ploii nu am putut vedea nimic. Arcul şi săgeţile mele par să se usuce mai repede decât mine. M-am hotărât să mă duc în sat. Sper ca, cuiva să i se facă milă de mine şi să îmi dea ceva de mâncat.

Când am intrat în sat am văzut un grup mare de oameni adunaţi lângă o tabelă ţinută de un cavaler al regelui. Uniforma sa scumpă îl dădea de gol. M-am îngrămădit printre oameni şi am citit ce scria pe tabelă.

“_ Prinţesa Victoria a fost răpită de vrăjitoarea Amira. Regele oferă o sută de monede din aur drept recompensă pentru cel care o salvează.”

Recompensa era suficientă pentru ca să pot asigura hrana fraţilor mei pentru mult timp de acum încolo.

Oare va interveni fratele adolescent al Prinţesei Victoria, Prinţul Edward, în căutarea mea? Sau destinul nostru este de a ne îndrăgosti unul de celălalt în timp ce o salvăm pe surioara sa?
 

• Limbă: Română
• Editor: Domus Supernaturalis
• Data lansării: 27 mar. 2015
• ISBN: 9781507106716

Previzualizare carte

Cuprins

O Aventură | Fantastică în Evul Mediu | Vianka Van Bokkem

O Aventură

Fantastică în Evul Mediu

Vianka Van Bokkem

––––––––

Capitolul 1

CĂUTAREA ÎNCEPE

Priveliştea din acest copac înalt este tare frumoasă. Pot să văd somonii cum sar din apa râului. Păsărelele ciripesc şi îşi construiesc cuiburile. Cerul este limpede în dimineaţa asta, după o noapte de ploaie torenţială.

Din nefericire pădurea este plină de pericole, lucru care mă obligă să dorm întotdeauna în copaci.

Îmi este foarte foame şi din câte îmi dau seama, undeva în apropiere este un sat - simt mirosul de mâncare gătită.

Mă numesc Emma, sunt o fată orfană şi am şaisprezece ani. Am păr castaniu lung pe care îl împletesc o dată la două zile. Am ochii căprui, la fel ca ai mamei. Rochia mea albastră este singura rochie pe care o am.

Eu am grijă de patru fraţi. Părinţii noştri au murit în timp ce încercau să ne apere de un balaur şi au fost ucişi pe loc de focul mistuitor al monstrului.

Noaptea trecută nu am avut noroc la vânătoare pentru că din cauza ploii nu am putut vedea nimic. Arcul şi săgeţile mele par să se usuce mai repede decât mine. M-am hotărât să mă duc în sat. Sper ca, cuiva să i se facă milă de mine şi să îmi dea ceva de mâncat.

Când am intrat în sat am văzut un grup mare de oameni adunaţi lângă o tabelă ţinută de un cavaler al regelui. Uniforma sa scumpă îl dădea de gol. M-am îngrămădit printre oameni şi am citit ce scria pe tabelă.

_ Prinţesa Victoria a fost răpită de vrăjitoarea Amira. Regele oferă o sută de monede din aur drept recompensă pentru cel care o salvează.

O sută de monede din aur? Fraţii mei şi eu nu am mai avea de ce să ne facem probleme că nu găsim ce să mâncăm.

_ Să nu-mi spui că chiar te gândeşti să salvezi prinţesa, fetiţă, mi s-a adresat un străin chipeş.

_ Nu sunt o fetiţă, am şaisprezece ani şi nu te priveşte pe tine dacă o sa o salvez sau nu.

_ Uau, nu te enerva. Îmi cer scuze dacă te-am jignit. Pe mine mă cheamă Edward.

_ Te înşeli băiete dacă te aştepţi să mă prezint.

_ Eşti prea drăguţă ca să fii nepoliticoasă.

_ Ha ha ha, ce drăguţ. Cară-te şi nu mai vorbi cu mine; nu am timp de pierdut.

M-am îndepărtat de băiatul cel chipeş. Avea păr lung şi negru şi ochi albaştri,